91 matches
-
a poetului însuși. Inadaptarea alcătuiește materia, adesea de-o finețe fumurie, halucinantă, a scrierii în discuție. Poetul cultivă "dereglările" subtile, simțindu-se o siluetă "multiplu volatilă", atrasă de alteritate, de disimulare, de evanescență: "Durerea e o literă omisă sau neciteț caligrafiată. Creste de munți și nori aduși aproape de prelungirea gîndurilor celor mai intime ori personale; atîta putere în a te descoperi, în a fi altul prin răsturnarea bărcii, prin alunecarea vîslei... Clamez zgomotul iscat după o ușă necunoscută la care nici
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
Ion Mircea pare să propună o terapie prin memorie (un exercițiu de anamneză!?), prin intermediul unei scriituri originale (chiar în privința aspectului grafic ar fi de remarcat modul atipic de a fragmenta/ unifica discursul prin inserarea unor "implozii" - poeme de mici dimensiuni, caligrafiate, și purtînd, obsesiv, același titlu). Prin toate acestea, dincolo de orice capricii ale modei literare, versurile autorului nostru se plasează sub semnul regal al poeziei adevărate. Ion Mircea - Șocul oxigenului, Editura Vinea, 2002, 72 de pagini, f.p.
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
la tablă, pentru a analiza o propoziție: Ibis, redibis... văzusem mișcarea brațului și dunga lăsată pe pagina de inelul cu rubin... Sau, ăsta fusese altădată? Cînd, nu mai știu pentru ce, dar tot scos la tablă, primisem un 10 îndelung caligrafiat, în același catalog. Poate... În ziua aceea, cînd făcusem excursia în Piatră Mare cu mai toată clasa, Hoidas nu-și schimbase îmbrăcămintea, cum se face cînd vrei să urci un munte. Nu. El începuse urcușul îmbrăcat tot așa, elegant, cu
Monstrum horrendum ingens by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18143_a_19468]
-
a spus mai demult: Le papier souffre tout... că hârtia suferă... rabdă orice; și așa și este; iar, în acest sens, putem afirma și că ar putea fi o ființă... * Descoperirile de hârtii vechi scrise, de pagini frumos, ori nervos caligrafiate, sunt un prilej de grele amintiri sau de duioase rememorări, ce ne turbură... Astfel, parcă nemurirea ar căpăta aspectul ciudat al foii de hârtie, decolorată, uzată de trecerea anilor. Cu atât mai mult, cu cât xeroxarea paginei, cu umbrele fatale
Celuloza, ca document by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11408_a_12733]
-
și liniște." Thomas Mann. Dedesubt, scris de mâna mea, caligrafic, în aparență ironic, dar țin minte, constatativ, serios: Poftim! A doua pagină xeroxată, un dreptunghi întunecat pe un fond alb-alb, pe care prietenul meu, Poetul, îmi adresa poezia următoare, perfect caligrafiată, iscălită Șt. Aug. Pipaș, aluzie că - eu, nu el, - fumam, și oridecâte ori avea ocazia, îmi dăruia cele mai alese tutunuri de pipă... Reproduc - și, dacă mă repet, cumva, iertare - versurile, care pătrund astfel în istoria literaturii: Răspuns lui Constantin
Celuloza, ca document by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11408_a_12733]
-
de Răzvan Dincă. Impresionant și rafinat, noul însemn heraldic a fost creat special pentru Opera de Tudor-Radu Tiron, doctor în istorie, specializarea heraldica. Simbolistică a mers mai departe în acea seară prin acordarea unor contracte onorifice realizate prin tehnică gravurii, caligrafiate și stanțate cu un sigiliu având că reprezentare nouă stema, tuturor invitaților serii veniți din afara țării. Totul a descurs firesc, Opera Națională București marcând împlinirea a 200 de ani de la nașterea lui Giuseppe Verdi și Richard Wagner prin aceste concerte
Wagner ? un certificat de noble?e by Oltea ?ERBAN-P?R?U () [Corola-journal/Journalistic/83119_a_84444]
-
urma în moarte. După o îndelungă și crudă hărțuire, un gest de dragoste incertă. La concretizarea acestui veritabil exercițiu de virtuozitate, tînărul director de scenă pare a fi avut drept reper (conștient sau nu) Romanțioșii, un alt spectacol al trupei, caligrafiat minunat de Vlad Massaci după Edmond Rostand. Aceeași manieră delicat ironică preîntîmpină orice urmă de sentimentalism speculînd în schimb la maximum teatralitatea fiecărui tablou compus riguros (conform indicațiilor dramaturgului: scena goală cu doar trei scaune) împreună cu scenografa Andreea Mincic după
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
Cesarigna, căreia îi confecționează o biografie de secol douăzeci, atribuindu-i norocul de muză a lui Giorgio de Chirico și de prietenă a lui Cesare Pavese și împingîndu-și apocriful pînă la întîlnirea cu acest alter ego, într-un palazzo ruinat. Caligrafiată "în cuvinte spurcate și-n flori de abis", urbea lagunelor apare sub semnul unui absurd notificat, spre a fi mai convingător, prin simțuri. Gratuitate? Mai curînd o... supragratuitate prin tendenționismul său specific, vehement fantast, detracat cu voință, dornic de-a
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
o altă versiune a creațiilor ce pornesc de la sfârșitul secolului al XIV, datorate lui Filotei de la Cozia și care au circulat în forme orale până în secolul al XIX - lea. Manuscrisul nr. 45 este singurul document bilingv greco - român, un antologhion caligrafiat tot de Nicolae Ivanovici, în deceniile de mijloc ale secolului al XIX - lea, intitulat Rânduiala vecerniei când se face priveghiare, debutând cu anixandarele mari, precedate de cântarea introductivă Veniți să ne închinăm... Fila de titlu a Ms. greco - românesc nr.
Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
fi să-i spunem "laborator". Numai rafturi ticsite cu cărți, de jur împrejur. La baza lor, îngrijit aliniate (ca la "oștire"), masive volume ale colecțiilor de ziare și reviste. Ordinea absolută impunea oaspetelui o ciudată inhibiție, agravată de avizele ostentativ caligrafiate, prin care se instaura interdicția de a umbla direct la raft. La drept vorbind, gazda - conștientă de patrimoniul deținut - se ferea de curiozități abuzive și de riscul manipulărilor prea... entuziaste, din partea celor excesiv atrași de rarități. Raritățile, în materie de
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
egale; egale planimetric, căci, în volumetrie, egalitatea nu se realizează decât când ea este deschisă chiar la mijloc." Etc. Și, fiindcă autorul e, înainte de toate, poet, alternativele exercițiilor, ușor baladești, parodice prin excelență, dau cărții sale farmecul unei literaturi frumos caligrafiate, născută din sine și cultivată în sine: "Albă-ca-Zăpada are/ 7 feluri de pisici, -/ de alt soi e fiecare,/ iar pisoii sunt pitici.// Cea dintâi între princese/ e un siamez (dar n-am/ să vă spun exact prin ce se/ ilustrează
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
de-adevăratelea, că o poezie, de exemplu, publicată la rubrica Cerșetorul de cafea, da, să cred că nu e a mea! Atît de străin îmi devenise ceea ce scrisesem cîndva... Mi-am scotocit carnetele și, spre surpiza mea, am găsit-o caligrafiată citeț chiar de mine, cu lăbuța mea lipsită de memorie... Nu am regretat nici o carte apărută, însă nu le mai recitesc, aproape că nici nu mai știu ce e între acele coperte... Din cauza asta, cînd sînt obligat să spun versuri
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
-mi închid contul, altfel nu cred c-o să scap.” Ce-i drept, în zilele noastre s-au înmulțit drogurile, iar capacitatea noastră de a le rezista e alarmant de mică. Nostalgii În DILEMATECA (nr. 82, martie), citim o invitație impecabil caligrafiată, adresată de Titu Maiorescu către Macedonski. Documentul, reprodus din Cabinetul de Manuscrise, Colecții speciale, de la Biblioteca Națională a României, sună așa: „Domnul meu, Mâine, Mercuri, pe la 8 ½ seara, se adună la mine câțiva amici literari. Dacă Vă convine ora, Vă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3775_a_5100]
-
realizează un personaj de mare impact și vibrație, acest Cor care povestește și traversează, exemplificînd, părți dintr-un destin. Al lui B. Și al altora. Poezia textului este concurată de poezia trupurilor de pe scenă. Trupurile se amestecă cu literele, elegant caligrafiate, ale manuscrisului mărit pe care se joacă. Uneori, îmi pare că rămîn suspendate în cîmpul sunetelor lui Bach. În acest Cor o descopăr, și mai apoi în Soția, pe Peter Hilda. O actriță cu un potențial uriaș, pe care am
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
o chestie, mergem la expoziție, și, fără să vorbim cu artistul, îi comunicăm ceva." Am pregătit împreună cu ea vreo 40 sau 50 de etichete, după modelul etichetelor școlare, de o anumită mărime, pe care am scris foarte frumos, cu majuscule, caligrafiat, diverse, cum să le zic... strigăte: "Paul Păun nu este păun, este înger!"" Dau un exemplu așa, poate că nu era chiar textul ăsta, dar erau numai texte de genul ăsta: "Urîm lumina, iubim întunericul din desenul cutare..." Și aceste
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
episcop ortodox în America la Chicago de unde îi trimisese o dată mamei prin poștă 5 dolari, ceea ce stârni senzație în Urziceni. Neînvățată cu alfabetul românesc, maică-mea îmi scria în româneasca ei recent deprinsă, cu alfa, beta, epsilon și celelalte, atent caligrafiate. Mai am și acum câteva scrisori în românește scrise cu caractere grecești, pe care ea mi le trimitea la liceul Meșota din Brașov. Pasiunea pentru limba greacă a copilăriei și adolescenței ei era atât de mare, încât, la Urziceni, cum
Coana Ifigenia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15026_a_16351]
-
repetat Orlando ca și cum numele făceau parte dintr-o vrajă”. Ironia autoarei nu se lasă intimidată de această vrajă și ea e, de fapt, pulsul care ține în viață cartea. Ironie la adresa ambasadorilor, ocupați cu niște cutiuțe colorate conținând documente frumos caligrafiate sau cu prânzuri și vizite desfășurate după același tipic; autoironie la adresa cititorului și scriitorului: „Un nobil... n-are nevoie de cărți. Cărțile sunt bune pentru neputincioși și muribunzi. Dar ce-i mai rău abia urma să vină. Pentru că din momentul
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]
-
ei. Infailibilitatea e imposibilă și inumană, dar gustul sigur și diagnosticul exact sînt mană cerească pentru critic, iar Al. Cistelecan le probează cu succes pe amîndouă. Prețuind scriitura poeților, criticul o cultivă și pe a sa, construind o sintaxă deopotrivă caligrafiată și semnificativă, ale cărei mărci stilistice îl fac ușor de recunoscut, datorită unui lexic prețios, lucrat desăvîrșit. Dacă nu ar fi și un exercițiu al inteligenței, virtuozitatea de limbaj ar aluneca în verbozitate, în manieră obositoare, într-atît stă pe muche
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
bat fără speranță la porțile instituțiilor și întreprinderilor, să dau cu ochii de mutrele de killer ale funcționarilor de cadre care cotrobăiau prin viața mea ca prin ograda lor personală, să-mi scriu biografia în patru sau cinci pagini artistic caligrafiate ca să înțeleagă destinatarii neșcoliți (ce nu citiseră în viața lor decît recomandări, rapoarte, instrucțiuni și circulare), să mă opresc în fața redacțiilor de ziare, reviste, edituri ca să privesc cu jind cum ies sau intră țanțoși colegii mei de facultate mai norocoși
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
minte că portretul îl făcuse la chef. Mai profesionist este portretul lui Ciobanu. Executat în creion și foarte șters, după atîta timp. E ca o pată umbroasă, aproape lipsită de contur, ceea ce îi sporește misterul, cît se mai vede. Dedicația, caligrafiată, este și ea estompată: Cu aproximație, (scris deslușit, n.n.); urmează imediat o ruptură a hîrtiei subțiri, de carnet, cam un centimetru pătrat; în continuare, pe hîrtia subțiată la maximum, un cuvînt indescifrabil; și, mai departe: într-un ceas bun, rămas
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
consolă. în fața ei s-au povestit multe. S-au scris aici și texte, printre ele și Troica amintirilor... în joacă, Păstorel a lăsat pe ea și o fabulă scrisă cu mâna lui, după o anectotă care circulă, a cărei filă caligrafiată frumos îi poartă iscălitura. O gâscă, de curând vădană, Plutea prin ghiol fără pereche. Un crap îi zise dă-mi o pană, S-o pun podoabă la ureche. Și gâsca i-a răspuns cu toate Că penele-s podoaba mea
Întâmplări cu Păstorel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7758_a_9083]
-
și un remediu paradoxal al demoniei și anume inocentarea acesteia. între angelic și demonic funcționează raporturi subterane, se produce un schimb eretic de înfățișări. Realul impur se arată a fi învăluit cu "literă îngerească": "Impresii notate cu migală, pe ascuns,/ caligrafiate excesiv, ca pentu a întârzia/ și îndulci vacarmul de fond, pentru a păcăli ochiul/ ostenit asupra unui peisaj toxic./ Ca pentru a înveli în literă îngerească realitatea/ cu practicile ei haotice" (Literă îngerească). Iar oglinda, instrument narcisiac, egolatru, devine bună
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
Mutu Zugravul, își doarme somnul de veci Take Ionescu („Tăchiță Gură de Aur“), ultima iubire a sexagenarului Caragiale, cel care a generat textul-cheie pentru descifrarea psihologiei, a complexelor de-o viață ale acestuia, complexe mai mult sau mai puțin mascate, caligrafiate, pe scena și-n culisele operei. Anume scrisoarea către Delavrancea din 15 februarie 1908, cu hotărârea „cinicului Caragiale“ de-a se înscrie în partidul lui Take Ionescu: „Nu crede că-mi fac cumva iluziune că voi găsi acolo unde mă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
numărul aniversar al revistei 22, conectează stimulator cu vechea și noua proză livrată de inconfundabila „mână dreaptă” a Gabrielei Adameșteanu. Terifianta și calma descriere a spitalizării În România anului 2004 pare, ca În atâtea alte pagini de forță ale prozatoarei, caligrafiată, fără grabă, În amar și tandrețe, cu bisturiul pe piele. „Mă mișcam cu destulă greutate și aveam dureri. Ca să fac să mai Întârzie puțin cineva cu mine, vâram o bancnotă În buzunarul fiecărui halat de infirmieră-asistentă care intra pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
relatarea autobiografică venită de la Berlin, deloc nu mă gândeam la CONSPIRAȚIE. Mai curând, la „emanciparea” de matca ei. Nu altfel avea să se Întâmple, În deceniile următoare, cu alte scrisori de la Paul, În colivia mea newyorkeză. Lunga epistolă-confesiune din 1983, caligrafiată mărunt, cu cerneală neagră și sublinieri roșii, rămânea printre cele mai extraordinare surprize pe care mi le-a furnizat poșta planetei. Nu fusese, de fapt, doar o scrisoare. Marele plic din 1983 conținea și un bizar obiect infantil. * „Noi, sașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]