122 matches
-
de o acuitate, intensitate și limpezime rar întâlnite, scrie despre moartea iminentă (în câteva rânduri este vorba despre o clinică de tratare a cancerului), cumva din moarte. Este greu de explicat, dar cred că în principal lipsa oricărui livresc, lipsa calofiliei sunt atuurile ei. Medeea Iancu nu scrie despre moarte, moartea nu e o „temă”, literatura ei reușește să se dezbare de artificial, de metafora frumoasă și inutilă, limbajul se corporalizează, se infantilizează și se durifică în egală măsură. Ai convingerea
Din moarte by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5298_a_6623]
-
stridența gureșă a verbozității galice, acel piuit înflăcărat căruia, dacă i se ia sunetul, legătura cu realitatea dispare de la sine. Așadar, o emfază narativă fără tăiș ideatic și o eleganță sintactică fără profunzime de gînd. Căci emfaza exclude gravitatea, iar calofilia împiedică profunzimea. Nefiind malițioasă, ironia autorului nu e mușcătoare, ci amuzantă. Îl citești ca să mustăcești, nu ca să cazi pe gînduri. Iată cîteva aforisme: „Un sprinter pe nume Oblomov...“ (p. 69), sau „O lume alcătuită în întregime din portocole, în care
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
nu atîrnă de voință, ci de clasica predestinare de gene, prin urmare apetența pe care o arată pentru amănunte extravagante ține de o fatalitate lăuntrică: stă în fatum-ul lui Zeletin să-și pună faconda în slujba unor texte de calofilie cochetă, de unde și senzația că, citindu-l, asiști la o degustare de accente docte. Cine deschide volumul Rămînerea trecerii, al cărui titlu invită la răsuciri dialectice în marginea oximoronului conținut, va intui repede înlesnirile de limbă: e vorba de un
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
a picturii și prea exigent cu sine pentru a se socoti, explicit, un pictor, el s-a așezat, pe nesimțite, la granița dintre limbaje, dintre coduri, dintre regnuri și chiar dintre lumi. Inocent ca un copil și savant pînă la calofilia extrem-orientală, oscilînd între gestul abstract și elogiul șoptit adus unei umanități plasmatice, abia prelinsă ea însăși din neantul imaculat al colii de hîrtie, jubilînd ludic în spațiile unei imaginații diafane și paradisiace sau scufundîndu-se, aproape sinucigaș, în abisurile unei nopți
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
despre asonanțe, aliterații, hipocoristice și endecasilabi aduce cu un înger căruia privirile pămîntenilor nu-i pot depista prezența și nici nu-i pot măsura spectrul. Zeletin e un astfel de înger mișcîndu-se pe niște trepte la care nu ajung decît calofilii de esență ultrarafinată, acei vicioși nobili suferind de rarisimul sindrom al cărturăriei ca modus vivendi.
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
al unui obiect de manevră ideologică, în fond, propagandistică)”. Evident, victimă a unei ordini politice aberante, Radu Petrescu s-a retranșat în estetic ca într-un mediu proteguitor. Flaubertian și deopotrivă proustian, acest prozator de-o uriașă tenacitate, de-o calofilie utilizată precum un instrument al forării spre marile adîncimi ale ființei, s-a văzut acuzat de o „sărăcie epică”, atrăgînd după sine o notă de discredit care încă mai stăruie. Dar ce înseamnă aceasta? Inhibiția la care l-a supus
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
într-un context mai larg, raportată la oscilațiile din limba veche, la modelele concurente și mai ales la diferențele de registru. Un reper permanent este adecvarea stilistică a lexicului; o serie de fenomene aparțin utilizărilor nerecomandate tocmai pentru că indică prețiozitate („calofilie semidoctă”) sau pentru că au devenit clișee. Remarcabilă este capacitatea autorilor de a explica foarte clar și exact, fără exces terminologic, noțiunile lingvistice, de a rezuma și simplifica dezbateri uneori complicate și greu de urmărit, de a utiliza selectiv o bibliografie
Cuvinte și sensuri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4608_a_5933]
-
într-un context mai larg, raportată la oscilațiile din limba veche, la modelele concurente și mai ales la diferențele de registru. Un reper permanent este adecvarea stilistică a lexicului; o serie de fenomene aparțin utilizărilor nerecomandate tocmai pentru că indică prețiozitate („calofilie semidoctă”) sau pentru că au devenit clișee. Remarcabilă este capacitatea autorilor de a explica foarte clar și exact, fără exces terminologic, noțiunile lingvistice, de a rezuma și simplifica dezbateri uneori complicate și greu de urmărit, de a utiliza selectiv o bibliografie
Minunile nu mai servesc la nimic? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4609_a_5934]
-
sânge cade-n alb, - eterne, /când lacrimile-n har, petrec?”. Fascinat de holorime, din dorința „de a suprima (nepedepsit) aerul dintre cuvinte”, Foarță e un poet al stărilor funambulești, un poet ce se impune, așa cum notează Gheorghe Grigurcu, „printr-o calofilie fanatică, dusă până la o delirantă pedanterie” și „un hiperrealism (textualist, gramatical)”. Destinul lui Esenin și al Isadorei Duncan e transcris, de pildă, în versuri de inefabilă grație a rostirii ludico-tragice: „Unii mor când vor ei,/ alții, când bate ora,/ unii
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
uscat,/ arătător: nene... bani/ ai? îmi tăia el, vânzătorul, vorba, de cum deschideam gura... uite/ ce, să-mi dai, continuam, aia... aia, aia... ăla” (p. 365) Idealul, nu și formula ca atare. Aceasta e de câteva ori mai complicată. Oroarea de calofilie (probabil înnăscută, nu deprinsă în timp) îi conferă lui Stoiciu un privilegiu stilistic. O originalitate care e inclusiv a redactării (abuz de interjecții, de paranteze, de puncte de suspensie, virgule lăsate la voia întâmplării). Comentatorii imediați au semnalat-o la
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
le-am particularizat aici. Arta - afirma scriitorul - „înseamnă creație de oameni și de viață”, devenind în acest fel consubstanțială creației divine: „Creând oameni vii, cu viață proprie, cu lume proprie, scriitorul se apropie de misterul eternității”. Arta ca joc sau calofilie, scrisul ca „jucărie agreabilă” și „jonglerie cu fraze” sunt repudiate. Nu mai reiau aceste mărturisiri ultracunoscute și ultraglosate. Explicațiile raționale ale unui mod de a gândi actul de creație literară, sanctificat de unii (ca Rebreanu) sau înțeles în resorturile lui
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
însele, niște capodopere, nuvelele de tinerețe transplantate în Logica fortifică totuși o capodoperă. Al cărei atu și a cărei prospețime rezidă astăzi nu atât în epicul cărții (vrem, nu vrem, reiterăm experiența cu Anatole France), cât în mesajul radical în calofilia lui. Sunt multe episoade de neuitat, care merită citate (au și fost de altminteri citate, în cei aproape treizeci de ani de la prima apariție a cărții). Unul, de tot acut, din capitolul Melodramame, are însă toate calitățile pentru a ilustra
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
din cel dintâi, un fel de manifest îndreptat împotriva falsității poeziei (la adresa căreia tunase cândva și Ion Barbu): „În timpul ăsta, ce fac poeții? Cu ce se ocupă? Ce găsim în poezia noastră de toate zilele și de toate revistele? Multă calofilie și lene. Bărbați scormonind obosiți printr-un logos bătrân și caduc; femei tânguind pretențios micul lor sentiment, reziduu al unui psihic depășit și epuizat. O complacere galeșă în descriptivismul mărunt al unei realități pragmatice irespirabile. Sau dimpotrivă, o fantazare arbitrară
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
-Dezleagă integrame, ce să facă?! se dovedi specialist Nae, despre care știau toți că era împătimit după Încrucișate zicând că-l ajută când are nevricale. -Îl crezi? Își completeză vocabularul pasiv! Nu știi cum sună rapoartele sale? Măiestrie, nu alta! Calofilie, ce mai! adăugă Mihnea. -Și ce? se contră Vasilică. Antonel e cult, e academician, nu ca noi absolvenți doar ai Școlii de Poliție! Și-ncepură să râdă strâmb, amăgindu-se că terminaseră favorabil pentru ei bârfa. Așa petrecu Antonel orele
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
sau a scălda poezia într-o baie de imagini. Nu, stilul nu se confundă cu înclinația metaforizantă, după cum poezia cu adevărat frumoasă nu constă în rotunjirea caligrafică a expresiei și nici nu se reduce la preferința pentru formele lustruite până la calofilie. Departe de a fi exclusiv o problemă de formă, stilul angajează poetul în întregime. Efortul creator authentic are loc într-un plan în care conținutul și forma nu se mai pot disocia. Autenticitatea în poezie ca și în proză, înseamnă
CONTEAZĂ CE SPUNE POETUL ŞI NU CUM SPUNE? SAU ŞI UNA ŞI ALTA? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361728_a_363057]
-
de concert? Ce ne garantează că satira cu adresă nu va fi interpretată tot ca promovare? Înțeleg că și apologia de stânga va fi cenzurată. Cum anume, domnule președinte? Conform criteriului enunțat, și al unor propagandiști ai diverselor instituții de calofilie, criminalistică și interes, dacă o stradă nu se mai poate numi Petre Țuțea, înseamnă că nici muzica lui Dmitri Șostakovici nu se mai poate interpreta, nu? A scris muzică pentru Stalin. După cum e de la sine înțeles, așa ceva e imposibil de
SCRISOARE DESCHISĂ PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI, DOMNUL KLAUS IOHANNIS de DARIE DUCAN în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368889_a_370218]
-
pe câteva pagini evoluția scriitorului Eugen Dorcescu în primele sale volume publicate, o evoluție de asemenea în trepte, încadrându-l în “parnasianism pe filieră barbiliană” și fiind “un poet cu apetit teoretic, nereceptat cum se cuvine, probabil din pricina aparențelor de calofilie rece și de plutire în abstract a dicțiunii”. Prima treaptă ar sta sub semnul “contemplării impersonale (...) al acuității reci a percepției ce dă la iveală, asemenea gheții înflorind pe geam, geometrii cristaline.” Laurențiu Ulici considera că în primele două cărți
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
sunt de fapt scrise într-o contra-oglindă ideologică. Volumul cuprinde un set de studii despre mentalitățiile, imaginarul social și miturile epocii premoderne și moderne ale României, scrise fermecător cu acribie și într-un stil care nu face economie de la o calofilie prețioasă. Din Petre se concentrează într-un stil recurent pe paradigmele intelectuale ale formării ideilor naționale în secolele XVIII-XIX, creuzetul formării statului modern român. El surprinde portrete de patrioți, gânditori sau revoluționari români care au lăsat o amprentă funciară pe
DIN PETRE – INCURSIUNE INEDITĂ ÎN ISTORIE, MENTALITĂŢI COLECTIVE ŞI IMAGINAR SOCIAL (EPOCA MODERNĂ) de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353261_a_354590]
-
sens Titina Nica Țene este o autoare care stăpânește psihologia copilului, ușurință cu care stăpânește tehnică versificației, a metaforei, modul de a ști să se coboare la nivelul de înțelegere al copilului fac din poezia să adevărate briliante, șlefuite până la calofilie. Remarcam poezia de pe ultima coperta, intitulată:”Pot să plec ... “dedicată ”nepoatei mele Anastasia “, si a cărei sfârșit este frisonat de nostalgia viitorului: “Și dacă o fi, si o fi să fie,/ să-mi dăruiți și-un strănepot,/ să mă mai
EVENIMENT EDITORIAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357058_a_358387]
-
nr. 348 din 14 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului PORNIND de la titlul acestei cărți de versuri (a doua în evoluția autoarei), cititorul s-ar aștepta, deductiv, să se întâlnească, mai mult sau mai puțin, cu o poeta ce cultivă o calofilie lirica, în primul rând erotică. Dar citind cartea, nu descoperă nimic din toate acestea, versurile Angelei Nache revelând, mai degrabă, condiția umana a femeii moderne: chiar primul ciclu de poeme este intitulat„Condiție”. Angela Nache scrie o poezie cursiva, în
EMIL MANU. FEMINA DE ANGELA NACHE ROMÂNIA LITERARĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359529_a_360858]
-
bune, dar care furnizează prea puține elemente care sunt duse mai departe. Filmul propriu-zis, dramaturgic vorbind, e triunghiul amoros care se încheagă ulterior între Robert, Petrică - Andi Vasluianu (prietenul din copilărie rămas în sat) și Paula - Ioana Flora (prima iubire). Calofilia tăieturii care nu ține cont de reguli lasă acum loc dialogurilor excelente ale lui Mimi Brănescu. Decupajul, deși păstrează ceva din antiutilitarismul din prima secvență, se mulează acum pe replici, lasă loc pentru impact. Acasă la tata e un film
în București și în provincie () [Corola-blog/BlogPost/338488_a_339817]
-
sălile de concert? Ce ne garantează că satira cu adresă nu va fi interpretată tot ca promovare? Înțeleg căși apologia de stânga va fi cenzurată. Cum anume, domnule președinte? Conform criteriului enunțat, și al unor propagandiști ai diverselor instituții de calofilie, criminalistică și interes, dacă o stradă nu se mai poate numi Petre Țuțea, înseamnă că nici muzica lui Dmitri Șostakovici nu se mai poate interpreta, nu? A scris muzică pentru Stalin. După cum e de la sine înțeles, așa ceva e imposibil de
Scrisoare deschisă Președintelui României, domnul Klaus Iohannis – “Cum am spus, liric vorbind, sunteți Ion Iliescu” () [Corola-blog/BlogPost/340029_a_341358]
-
Altfel, nu știu cum s-ar numi un creator care-și meșteșugește singur cărțile, aidoma scribilor de odinioară, adăugându-le imagini, chenare florale și anluminuri cum au cărțile vechi de rugăciuni și chiar evangheliile sfinte. Pasiunea, dorința, dragostea de cuvânt și acea calofilie care în zilele noastre se reproșează autorilor, au dus la nașterea a trei volumașe admirabile ale acestui migălitor în carnea cuvântului așternut pe hârtie. Și nu în zadar. Cunoscut mai degrabă în cercurile literare online, Convorbiri literare, Rețeaua literară și
CEZARINA ADAMESCU-ILUSTRUL ANONIM ŞI VERSURILE LUI TĂMĂDUITOARE. UN ORFEVRIER AL CUVINTELOR de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371524_a_372853]
-
o funcție cosmogonică, atribuind ființei ficțiunea sacră. Pentru poetă, versurile au o formă ingenuă, fragment mitic, care-și este suficient sieși. Muzicalitatea versurilor și perfecțiunea rimelor dă o cursivitate poemelor. Poeta, în întreg volumul prozaizează programatic, într-o îmbrățișare a calofiliei și a metaforei motivate, redescoperă filonul epic și fraza coerentă, explicită, lirismul eului țâșnind din substrat, neostentativ. Această poezie aparține reflexiei existențiale și mai puțin poeticității intenționate. Câștigul acestei poezii stă în talentul autoarei, în trăirile globmoderniste, prin părăsirea poeziei
SENTIMENTUL ROMÂNESC AL FIINȚEI ÎN POEZIA TATIANEI SCURTU MUNTEANU de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372348_a_373677]
-
publicat în Ediția nr. 348 din 14 decembrie 2011. PORNIND de la titlul acestei cărți de versuri (a doua în evoluția autoarei), cititorul s-ar aștepta, deductiv, să se întâlnească, mai mult sau mai puțin, cu o poeta ce cultivă o calofilie lirica, în primul rând erotică. Dar citind cartea, nu descoperă nimic din toate acestea, versurile Angelei Nache revelând, mai degrabă, condiția umana a femeii moderne: chiar primul ciclu de poeme este intitulat„Condiție”. Angela Nache scrie o poezie cursiva, în
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]