121 matches
-
declarații de respect care se contraziceau și condamnau chiar declarațiile lor167. Dar toate acestea nu au făcut mai puțin necesară vigilența din partea Bisericii și reîntărirea eforturilor sale prin curajul celor din Israel care s-au luptat în bătăliile Domnului oameni calomniați de lumea care atribuia temerității lor ambiție și mîndrie, deși justiția cerea ca ei să apere credința acordată lor și, astfel, să evite să fie condamnați de Cristos, judecătorul, care într-o bună zi le va cere să dea seama
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
UM 0195 Strict Secret NOTA Raport 07.11.980 Conform ordinului primit, la 7.11.a.c. am discutat cu..., fost șofer-administrator la Ambasada RSR din Santiago de Chile, reîntors recent de la post, care, la întrebările puse, mi-a relatat următoarele: "Calomniați, calomniați, ceva tot va rămâne" nu știu dacă acesta era Imnul Cooperativei, dar era o deviză folosită nu numai în "Bărbierul din Sevilla", ci și de cooperatorii cu ochi albaștri, ca șoferul subsemnatului. În afară de cunoscutele "variațiuni" cu relațiile neprincipiale, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
0195 Strict Secret NOTA Raport 07.11.980 Conform ordinului primit, la 7.11.a.c. am discutat cu..., fost șofer-administrator la Ambasada RSR din Santiago de Chile, reîntors recent de la post, care, la întrebările puse, mi-a relatat următoarele: "Calomniați, calomniați, ceva tot va rămâne" nu știu dacă acesta era Imnul Cooperativei, dar era o deviză folosită nu numai în "Bărbierul din Sevilla", ci și de cooperatorii cu ochi albaștri, ca șoferul subsemnatului. În afară de cunoscutele "variațiuni" cu relațiile neprincipiale, cu acțiunile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
decât cu vorba. Cine continuă să caute comoditățile și răsfățurile, cine evită truda și durerea, cine se teme de persecuție și moarte nu este capabil să predice popoarelor îndemnurile Sfintei Evanghelii: «Fericiți cei săraci, fericit cel care plânge, fericit cel calomniat, fericit cel persecutat pentru dreptate». Pentru a predica cât mai eficient despre datoria de a-l iubi pe Dumnezeu din toată inima și peste orice lucru, trebuie să-l avem pe Dumnezeu mai presus de toate gândurile și dorințele noastre
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
iert altceva, și anume că, având ambiția de a fi președinta Televiziunii, s-a aliat cu România Mare a lui Vadim, atacându-l mizerabil pe Neculai Constantin Munteanu. Acesta era în poziția meritată de a fi ales președinte al Televiziunii. Calomniat grosolan, inadmi‑ sibil, atunci Neceul s-a hotărât să se întoarcă definitiv în Germania. Mare pierdere, mare păcat față de un om cu un trecut ireproșabil... Poate ratarea acestei alegeri a fost ultima șansă a Televiziunii de a evita catastrofa. A.M.
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
precare! De fapt, la ce am asistat noi, vechii luptători pentru valoarea estetică În vremuri lungi În care ea - odată cu Întrega tradiție literară românescă, fondatoare nu numai a culturii naționale, dar și a statului tânăr român - era pusă În discuție, calomniată și negată?! Nu cumva la noua instaurare a unei „ere a suspiciunii”, a unei „noi ordini” culturale, dar și umane, cetățenești!, după ce abia scăpaserăm, ca printr-un miracol - cine, În toată lumea, ar fi prevăzut surparea uriașului și arogantului imperiu ideologic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
despre o vizită pe care o făcuse În Germania Federală. Această țară era nu numai cea mai bogată și mai dinamică, din punct de vedere economic, a Europei occidentale, dar În ochii noștri reprezenta și „pintenul” capitalismului, aspru criticată și calomniată, Înjurată adeseori În era stalinistă; iar felul În care te raportai la ea, În discursurile publice, era Întotdeauna semnul sigur al gradului de „atașament neabătut față de partid și clasa muncitoare”! Or, spre uimirea mea - care intrasem Întâmplător În acea sală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
victoria mea să fie atât de definitivă Încât, odată instalat În „realitatea lor”, să-mi afișez și să-mi impun propriile mele reguli - fruct al unor Îndelungi visări și frecventări ale unor „monștri” amabili și seducători de hârtie, negați și calomniați, mulți dintre ei, de „stăpânii zilei”. Răzbunarea, când are țeluri ideologice, cum a fost lupta noastră, fii de burghezi sau de țărani ai căror părinți și a căror clasă fuseseră grav umiliți și umilite, grav decimate de cârmuirea comunistă, poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
stupefacția păturilor intelectuale, dar și a celor largi, că va trebui să ne schimbăm structura statală În mod radical și profund reacționar față de tradiția și credințele noastre care ne-au format și clădit; că vor trebui „revizuite”, adică anulate și calomniate, valorile naționale ale culturii și istoriei, spoliat și umilit țăranul gospodar, Înfricoșat și arestat orășeanul, târâte În pușcării elitele culturale, bisericești, politice și financiare. Și, cu un cinism victorios, anunțată „o altă lume”, alte valori, o nouă „auroră” a societății
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cei mulți - chiar și „cei mulți” dintr-o profesiune, dintr-o vocație! -, nu „vorbesc” despre un „lucru”, să Însemne oare că... el nu există sau... a murit, pur și simplu...?! Iată, după ce, decenii la rând, Nietzsche a fost ocultat sau calomniat, unii, când vrei și cînd nu vrei, Îi citează unele fraze, iar cea care tălăzuiește aproape peste toate scrierile „cu pretenții” este o propoziție scurtă pe care cei ce o citează cred că o Înțeleg deoarece Îi Înțeleg doar sensul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
anul auto-exluderii mele din socialul de vârf, că acea nefericită selectare a mea, dintr-o masă, de către forțele noi și barbare ale comunității naționale, În plină pubertate și formare individuală și psihologică, nu era un „necaz” ce trebuia ascuns sau „calomniat”, „reparat” sau „disprețuit” ca o boală ignobilă, ci era El Însuși, Măria sa Norocul - doar că era un noroc „al meu”, particular și, dacă-mi este Îngăduit - princiar! Eram un ales cu condiția - cu condiția de a Înțelege bine, În profunzime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
filosofia și literatura ultimelor secole, care m-a format și ne-a format; mai orgolioasă, pe măsura zeilor, un semn, În interpretarea mea, un prim semn al acelui Übermensch, „supraomul nietzschenian”, interpretat În fel și chip, mai ales injuriat sau calomniat, manipulat cu grosolănie de inși sau de ideologii fanatice. Mi se va replica că „nu am voit-o astfel!” și că am reacționat atunci, În fierbintea vară pariziană a anului ’71, din „calcul” sau dintr-un fel de „impuls” cvasi-lucid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care în toate timpurile și în toate țările s-au început marile înfăptuiri. Fără îndoială, I. C. Brătianu a fost un foarte lucid constructor al micului regat, suplu în dialectica ajustării la împrejurările fatal schimbătoare. N-a fost însă om mai calomniat decît I. C. Brătianu. Nu s-a plîns niciodată. Suferea în tăcere nedreptățile ce i se făceau de către adversari, care, plini de patimă, nu mai alegeau mijloacele de care se serveau. Copiilor lui le-a spus: "Făceți-vă datoria, nu vă
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
vîrful Campanilei dacă s-ar fi renunțat, după ce a căzut, la reconstruirea ei cu atîta fidelitate? Monumentul înălțat întru gloria noii Italii, sprijinit pe Capitoliu și adăpostind după războiul din 1915, sub altarul patriei, mormîntul Soldatului necunoscut, este în genere calomniat. Albul construcției nu se potrivește cu tonurile aurite ale pietrelor romane învecinate. Trebuie știut că arhitectul, autorul acestui monument, nu are aproape nici un amestec în executarea operei sale: prevăzută a fi în travertin și încadrată cu șiruri de chiparoși funebri
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
coloratură, e suficient să cităm nume ca cel al „bunului” Aristide sau cel al „zvăpăiatului” ucenic al lui Socrate, aventurierul politic Alcibiade. Apoi, nu-i așa, exilul „florentin” al eternului „vagabond” ce a fost Dante Alighieri, În splendida și des calomniata medievalitate; pe atunci Însă, poeții aezi cutreierau curțile ducale, În Italia sau În statele germane, iar exilul politic se amesteca adeseori cu cel „estetic” sau cu purul capriciu: al ducelui sau al aedului. Și, bineînțeles, ne gândim la marii noștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de primele romane ale mele, putea să-și facă loc, să-și dea curs În toată impunitatea. Devenisem un fel de „vânat liber”, ein freies Wild, după expresia germană, cineva care putea fi oricând și de oricine lovit, atacat, umilit, calomniat, ridiculizat, izolat, injustițiat etc. Da, era aproape, era oarecum asemănător cu ce i se Întâmplase acelui tinerel de la Începuturile sistemului stalinist, când forurile aveau nevoie de „pilde negative”, nu numai În viața publică, dar și În școli, și când eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
indubitabil, probabil, a Încă plăpândei mele adolescențe sau postadolescențe, când aveam o acută nevoie de „cârjele de argint” ale unui maestru - mort, se’nțelege - În România stalinistă a anilor ’50 maeștrii „vizibili” erau de două parale, iar cei reali - morți, calomniați, izolați precum un Petrovici, un Blaga! Traversând somptuosul Rond Point des Champs-Élisées se află, de o parte, Avenue Marignan, Încărcată de mari couturieri - Dior și alții -, iar de cealaltă parte Avenue Matignon, ocupată de galeriștii „bogați”, care expun, adică, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
disperările, de moment, când se „rușina” de imaginea detestabilă pe care o avea România „lașă” În ochii presei occidentale, suportând un dictator de-o atât de penibilă factură, mă convingeau Încă o dată de legătura strânsă, ombilicală - fie și ascunsă sau calomniată! - ce-l lega pe „teribilistul” gânditor al anilor ’30 de fatalitatea nașterii și formației sale. Dar... apropo de această acuză de „lașitate”, care circula pe buzele aproape ale tuturor Românilor și Francezilor din acel timp - Ionescu, În primul rând! -; Cioran
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
am rămas nu rareori uimit până la stupefacție constatând cât de ușor scriitorii de talent, culți, inteligenți etc., cum apar aproape în orice generație biologică, au crezut cu adevărat că valorează mai mult decât un Blaga sau un Voiculescu, interziși și calomniați aceștia, în timp ce „ei” se aflau în manuale, antologii, citați ades etc. Într-o carte de convorbiri cu Const. Iftimie, Confesiuni violente, publicată cu vreun deceniu în urmă, vorbeam de o „impostură a imposturii” citând generația Maria Banuș, Nina Casian, Cicerone
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nota V. I.) „...Marea Revoluție din Octombrie, pe de altă parte, a dovedit, pentru prima oară în istoria lumii, că oamenii pot nu numai să înțeleagă istoria, dar chiar să-i îndrepte calea cu propriile lor mâini. Rând pe rând calomniată, atacată, ironizată, ignorată, această imensă experiență umană și-a dat și își dă în continuare roade tot mai bogate. Sute de milioane de oameni au trecut dincolo de pragul care le împiedică zarea; sute de milioane de oameni - și printre ei
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de a apărea răspunsuri greșite sau nonrăspunsuri crește. Această idee își găsește confirmarea în cercetările cu caracter metodologic. Astfel, un studiu privitor la acuratețea răspunsurilor despre victimizare - persoane ce au fost implicate în episoade de pe urma cărora au avut de suferit (calomniați, bruscați etc.) - arată că pentru evenimente petrecute cu 1-3 luni înaintea interviului procentul de erori în amintire a fost de 32%, pentru intervalul 4-6 luni, de 50%, pentru 7-9 luni, de 54%, iar pentru 10-12 luni, de 70% (Turner, 1972
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
supus pe cei trei redactori de la Tribuna unui... troc: post contra liniște și pace. În același timp, Consiliul Județean Cluj îl păstrează pe Mircea Arman ca angajat al său. Pentru multele lui merite, credem. Despre scuze adresate explicit celor jigniți, calomniați, insultați, hărțuiți - despre acest subiect, mărunt pesemne, mărețul Consiliu Județean nu suflă un cuvânt. Groapa de gunoi a Clujului e mai importantă decât asta, suntem convinși! Căci în Cluj, dacă ai câștigat un concurs nu mai ai nevoie și de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3260_a_4585]
-
noi acești câțiva scriitori care au săvârșit (sau măcar au schițat) acte de disidență? Aș spune că nu tocmai bine, atunci când nu sunt cu totul uitați, ca Nicolae }ic. Nu e prea mult timp de când Radu Cosașu a fost grav calomniat, învinuit că a scris pe vremuri un articol care a dus la eliminarea din școală a unor eleve și la arestarea uneia. Acuzație aiuritoare și neprobată. Geo Dumitrescu, M. R. Paraschivescu? Foști proletcultiști, piloni ai comunismului li s-a tot
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
dintre toți a fost Mircea Vulcănescu). Uite cum a fost cu procesul: era un poet care pe urmă s-a călugărit, Sandu Tudor, si acesta publicase în ziarul Credință niște calomnii oribile la adresa lui Comarnescu. Mircea Vulcănescu, bun prieten al celui calomniat, s-a dus la redacția ziarului, l-a luat de guler pe Sandu Tudor, i-a spus "cum de-ti permiți asemenea murdarii?" și l-a pălmuit. Cum scenă se petrecea cu martori, Sandu Tudor a depus plîngere la Parchet
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
l-am lua în derâdere prin transformarea în fleac a oricărei iluzii. Un alt personaj calomniat în mitologie este Procust. Tâlhar și profesor de estetică în egală măsură, Procust și-a așezat patul în centrul culturii grecești; Narcis, „cel mai calomniat personaj din mitologie”, este văzut ca un vicios de ceilalți. Paler citește în el o victimă, sinuciderea lui Narcis reprezentând „un boicot al eului. Dintr-un motiv sau altul, nu mai poate viețui cu sine”. Antichitatea a fost deformată de
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]