180 matches
-
Cu riscul de a părea malițios, Dan Iacob trebuie să-i fie recunoscător depresiei, fiindcă din golul pe care îl resimte acum i se va deschide perspectiva pe care o va intui mai tîrziu. Cuvintele acestea par clișeu de consiliere calpă, dar toată cultura tinde spre constatarea că singura expresie care e durabilă provine din disperare. Restul e onanie de prestigiu. De altfel disperarea o găsim în Această lume nu e o concluzie, chiar titlul trădînd nevoia unei perspective care depășește
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
să-l prinzi în tipare autobiografice, din dorința de a-i da o coerență pe care n-a avut-o. Nimeni nu poate să-și zugrăvească avatarurile fără să cadă în filotimie de sine, adică în acea formă de vanitate calpă care ne animă de fiecare dată cînd vorbim de noi înșine. Cu alte cuvinte, nimeni nu poate fi istoricul propriei vieți, ci doar evocatorul ei, asta însemnînd că autobiografia e contrafacere subiectivă a unei minți care își deformează trecutul din
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
zilei. Vrafurile albicioase, alunecoase, de nervi zmulși de-a valma din "organismul uman", nestivuite prompt, fluturînd vraiști cotidiene, întortochierile cîlțoase ale întîmplărilor, palpitațiile c-un zvîc lipsă în apocalipsă, zbuciumul sterpi și pirpiriu, sosurile de zădărnicie în vînzoleala fadă, dificilele, calpele ținte mișcătoare, toate, toate există în jur, abia ne strecurăm, abătuți și crispați, pe brînci, printre anevoințe și surprize cu fistic. Desigur, sînt subiectiv, n-am ținut niciodată să mă dau brav stîlp de-nțelepciune, n-am destoinicia de-a
Îngerul mototolit (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15021_a_16346]
-
Emil Brumaru Se cățărase, Doamne, peste mine Verzuia prăbușire de lumine. Fruntea-mi fierbinte-o nădușise, albă, O rouă rea în rotunjimea-i calpă. Și-mi amorțeau picioarele în frigul Amurgului țepos ca țipirigul. Ci mai curgeau ceasornice și încă Îmi da tîrcoale-un înger, să mă strîngă Între aripi și să-mi surîdă numai O clipă, cît îi șterg de pe nimb spuma-i.
Clipa cea surâzătoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15084_a_16409]
-
Emil Brumaru Se cățărase, Doamne, peste mine Verzuia prăbușire de lumine. Fruntea-mi fierbinte-o nădușise, albă, O rouă rea în rotunjimea-i calpă. Și-mi amorțeau picioarele în frigul Amurgului țepos ca țipirigul. Ci mai curgeau ceasornice și încă, Îmi da tîrcoale-un înger, să mă strîngă, Între aripi și să-mi surîdă numai O clipă, cît îi șterg de pe nimb spuma-i.
Clipa cea surîzătoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15403_a_16728]
-
un poet bizantin ,numise Metopolisul oraș al apusurilor" și citează presupuse versuri care ar face parte dintr-un text profetic: ,Oraș al metopelor roșii, oraș hrănit cu apusuri,/ Aici își cioplea Bizanțul pietrele imperiale de mormânt./ Aici se băteau monede calpe pentru cumpărarea și uciderea vrăjmașilor" etc. (în capitolul 10, Păcatele lumii). Aceasta este, de fapt, tema esențială a romanului: crepusculul unei lumi, ce-și găsise probabil strălucirea în vremuri bizantine, evocate în vagi amintiri. Milionarul are rolul de a salva
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
Petre Publicat în: Ediția nr. 2266 din 15 martie 2017 Toate Articolele Autorului CANDELĂ Se lasă ceața peste mânăstire, Clopotnița abia de se mai vede; Când începuse sufletul a crede, Se face firu-n candelă, subțire. Dogit răsun-argintul în monede, La fel de calp, cuvântul în psaltire Și-n pildele de dinspre patrafire. Atunci, degrabă, răul se repede: Retează iar aripă și speranță, Așează garduri dese pe cuvinte, Iar ușa ne rămâne fără clanță, Pustie casa, fără vreun părinte. Chiar când te văd, lumină
CANDELĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385022_a_386351]
-
o nebunie, A vieții simfonie... Mă arde, mă sufocă, SUNT SIMPLU OM, NU ROCĂ! Simt Răul ce-și întinde Nefastele-i aripe, Acoperind planeta Și ale noastre clipe. Simt Răul cum doboară- Martiri, icoane, îngeri... Orașul se îngroapă-n Tenebre, calpe, sângeri. A vieții simfonie E tristă, e păgână, Ne amăgim că-i bine În cochilia spână... În asfințitul palid Vin umbre... Mă sufocă!... Și nu pot înțelege DE CE SUNT OM, NU ROCĂ. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) Referință Bibliografică
NU ÎNŢELEG de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384467_a_385796]
-
poată desprinde limpede ceea ce este esențial.” Spiritele mari, conchide Steinhardt, nu pot fi duse cu vorba, cu „regia”, cu prestidigitația.” Punțile de lumină la Târgu-Mureș nu iau în derâdere timpul, alăturându-se modei prostești a zilei, în care totu-i calp, totu-i străin, nu duc publicul cu „regia”, dimpotrivă, creează frumusețe, bun-simț și reverb cultural. Le-aș alătura un subtitlu venind din lirica lui Ioan Alexandru, acela de luminiș sfânt. Căci atunci când ai un ideal, când îl împlinești în cinstea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92491_a_93783]
-
de bine! Că nu mă-ndur să-l tulbur nici c-un mângâiat...". De aici, însă, până la dezamăgire nu-i decât un pas și de aceea multe pagini ale antologiei conțin în ele nostalgia unei iubiri trecute, durerea unor cuvinte calpe, rănirea eului de bisturiul ascuțit al trădării. Elocvente din acest punct de vedere sunt versurile semnate de Marilena Velicu, Delia Stăniloiu, Gelu Dragoș, Lucreția Ionescu Buiciuc, Ion Gheorghiță (Ion Caesarion), Violeta Petre: "Covor de galben a acoperit pământul; Sunt gândurile
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
clasa a-V-a, fiind una din celebritățile Liceului Sf. Sava. Ca student în drept se bucură de prietenia câtorva scriitori și profesori, devenind prim-redactor al „Literatorului”. Macedonski îi dedică articole elogioase, e numit „monetă de aur- în mijlocul monetelor calpe ce au curs”, este nici mai mult nici mai puțin „poetul viitorului- poetul strălucit ce a răsărit în mijlocul nepăsării acestei epoci și el va lăsa în literatura noastră urme nemuritoare”. Caragiale, uimit de puterea de improvizație a lui Cincinat, îl
CINCINAT PAVELESCU-EPIGRAMIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364031_a_365360]
-
împietrit să-moaie. Statuie sunt printre statui umane, Cu suflete-mpietrite de o viață dura, Cu oameni tâmpi ce-și țin furia în membrane, La fel cum eu și ei pe Dumnezeu conjura. Ei cer o viață-n care fericirea... Moneda calpă-i este prețul , Dar eu, ÎL rog, să-mi sfarme împietrirea, Căldura Lui să îmi topească-nghetul. 22 oct 2012 Mara Emerraldi Referință Bibliografica: STATUIA / Mara Emerraldi : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1499, Anul V, 07 februarie 2015. Drepturi
STATUIA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367790_a_369119]
-
sine și prețuirea pentru valorile tradiției în beneficiul minciunii, al unei permanente dedublări. Așa cum Elena Ceaușescu se considera "savant de renume mondial"(titlu consacrat de breasla chimiștilor), la o altă scară avem tot soiul de oameni care defilează cu titluri calpe de academicieni, doctori sau profesori. Butaforia maladivă din anii comunismului s-a prelungit și după anul 1989... Ieșirea din subdezvoltare ar presupune așadar utilizarea mai frecventă a săpunului și grija pentru talanții ascunși în sufletul fiecărui semen al nostru. Spiritul
MIHAIL NEAMTU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366796_a_368125]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > CERUL, CA O FURIE ALBĂ... Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Prin vizuina clipei trec funii de cristal de calpe adorații mai spânzură o rană veniți să-ntârziem în rondul mineral delir amar de tainic al frunzelor de toamnă Cerul, ca o furie oarbă în sufletul tău pur miroase-a sănii arse prin cheutori de stele incendiem iubito, vertebrele de-
CERUL, CA O FURIE ALBĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364648_a_365977]
-
liniști cade în abis prin umbrele ce plâng adesea-n noi și ne ucid plăcerile din vis plouă la toamne grele peste mine ca-ntr-un potop de ape infernale un amalgam de ieri de azi de mâine cu clipe calpe searbede banale din când în când mai plouă și cu vise doar logodind iubirea printre ploi să nu uităm că ne-am iubit și noi... vineri, 27 septembrie 2013 Referință Bibliografică: plouă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PLOUĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365108_a_366437]
-
pături Și spații de cazare O iarnă. Altă iarnă În grotele rupestre Cu înveliș de marnă Și flori pe la ferestre Și totuși o surpriză O dată la un an S-ajungem pe-o banchiză Cu un helioplan Adio urbanisme Cu mărunțișuri calpe În șubă grea și-n cizme Aicea, totul alb e Nu-ți trebuie pretenții Ci numai renunțare Ca fuga din detenții În ierni imaginare. Referință Bibliografică: Iarnă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 775, Anul III, 13 februarie
IARNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351876_a_353205]
-
reuși? Nu vom afla niciodată însă, rămâne ca o tristă temă de reflexie... Vom mai afla doar că iubirea este cea care ne dă adevărata imagine a realității, de multe ori fantomatică, iluzorie, ornată excesiv cu false truisme sau înțelepciuni calpe, de duzină, că uneori căutările sinelui rătăcit sunt precum mersul printr-un labirint în care lesne te poți pierde, însă refuzul de a iubi este echivalentul unei damnațiuni. Dar și că excesul de iubire, indiferent de motivație, devine o povară
REALISMUL INCREDIBIL AL EXISTENŢELOR DE SUB POD de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351890_a_353219]
-
ca dante, ca petrarca, ca ovidiu, ca alți poeți care s-au dus pe ape și-au vrut cu mierea ei să se adape. fetișizăm femeia ca pe-o marfă, precum în capitalul marx făcea dar prețul ei era durerea calpă a unei inimi care ne iubea. cu răni primare colbuite-n veac, rămân pe zi ce trece mai sărac, mă-ntorc flămând în marele mister, prin frigul vieții, prin zăpezi și ger. luni, 4 februarie 2013 Referință Bibliografică: reflecții târzii
REFLECŢII TÂRZII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351749_a_353078]
-
Cu efigie cu tot Când s-o constata comisul Doar cenușă și azot Și în rest câteva urme De carbon și vanitate Să mai scurme, să nu scurme Picul de „eternitate”? La ce bun? Mai bine razi Și pretențiile și calpul Cu ce scrii, aduni și scazi Să nu ți se ceară scalpul Da-ți-aș da în cap cu semne Tari ca să le iei în seamă Care semne, să însemne Dacă nu rușine, teamă! Referință Bibliografică: Da-ți-aș da
DA-ŢI-AŞ DA ÎN CAP CU SEMNE! de ION UNTARU în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346681_a_348010]
-
folos Camarila sau ce-a fost Se-noiește după rang Cum își ia proverbul rost Dintr-un zbor de bumerang La ce bun să protestezi, Să-ți bați singur cuie-n talpă? Lupul caprei cu trei iezi A fost o monedă calpă! La ce bun să dai din coate Când te afli la nevoie Dacă numai banul poate Să dicteze după voie?! Banul face ca instanță Toate legile din țară Că zeița cu balanță Ați văzut: e chioară, chioară! Referință Bibliografică: Zeița
ZEIŢA CU BALANŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351198_a_352527]
-
Cu efigie cu tot Când s-o constata comisul Doar cenușă și azot; Și în rest câteva urme De carbon și vanitate Să mai scurme, să nu scurme Picul de „eternitate”? La ce bun? Mai bine razi Și pretențiile și calpul Cu ce scrii, aduni și scazi Să nu ți se ceară scalpul Da-ți-aș da în cap cu semne Tari, ca să le iei în seamă Care semne, să însemne Dacă nu rușine, teamă! Referință Bibliografică: Câte semne ce, pesemne
CÂTE SEMNE CE, PESEMNE... de ION UNTARU în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351175_a_352504]
-
vini pe un eșafod de crini. zeii care o vegheară au în lacrimă o gheară și în timpul lor virgin mușcă cu ceva venin. mâna lor nu mai dezleagă ora care e întreagă, lumile mai pier, mai vin, pe un timp calp și senin și încearcă să renască alte visuri, altă mască, alte valuri care-o sorb pe destinul nostru orb. pe tărâmul lor departe îngerii ne strigă-n moarte și în ochiul rotitor văd destinul tuturor ce se-neacă prea supus
LUMEA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354933_a_356262]
-
folos Camarila sau ce-a fost Se-noiește după rang Cum își ia proverbul rost Dintr-un zbor de bumerang La ce bun să protestezi, Să-ți bați singur cuie-n talpă? Lupul caprei cu trei iezi A fost o monedă calpă La ce bun să dai din coate Când te afli la nevoie Dacă numai banul poate Să dicteze după voie?! Nu mai e o noutate: Fără bani, fără protecții Derbedeii la carate Dau năvală să ia lecții Banul face ca
ZEIŢA CHIOARĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346192_a_347521]
-
îl recunoaște pe Mihai Eminescu. Mai târziu, când Eminescu a fost invitat la „Junimea”, Negruzii notează că „își declama poeziile cu acea cadență plângătoare care făcea farmecul lecturei sale.” Secondându-l pe Maiorescu, Iacob Negruzzi, îi făcea lui Eminescu un portret calp: „ O împreunare de așa mare talent și de atâta modestie este ceva extraordinar. Lipsit cu totul de ambiții, el nu avea nicio aspirație pentru îmbunătățirea situației sale sociale sau chiar materiale, ba nici măcar dorința naturală și legitimă a autorilor ca
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
El e incult și arogant. S-au burdușit cu doctorate, Și diplome plagiate. Iar din țară au furat ce-au vrut, Deci parlamentu-i tot corupt. Chiar și D.N.A-ul au sfidat, Când între ei s-au apărat. Iar legea calpă ce au votat, Nurenbergul a contestat. A lor imensă incultură, Țării istoria-i fură. Dau drepturi depline la străin, Să ne împroaște cu venin. Astăzi românii să gândească, Ca prin vot să-i mătrășească. Iar justiția să îi condamne, „Să
NU UITA, ROMÂNE! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369947_a_371276]