6,705 matches
-
Ion Paul Sebastian Iată că încă un foarte tânăr campion avangardist, cum a fost și a rămas Ilarie Voronca, trece în rândul “centenarilor”. Născut la 31 decembrie 1903, mort prin proprie voință în aprilie 1946, celui mai dinamic și mai inventiv dintre poeții primei vârste a avangardei noastre literare i
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
Roumaine”, fiind așteptat cu sufletul la gură și comentat în cercurile înalte ale societății. Cine era acest Claymoor în epocă ne spune Dan C. Mihăilescu: „Personaj fabulos, dandy scandalos în toate, pederast notoriu, încurcat uneori în fraude mondene și financiare, campion al modei și saloanelor bucureștene, Claymoor a fost Vocea Elitei românești în preajma „anilor nebuni”, cronicarul monden en titre. (...) Dansa nebunește (inclusiv cu locotenenții de cavalerie, după cum notau malițios ziarele din opoziție), era ultracosmopolit (...), practica echitația la Șosea (y compris ceea ce
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
Mircea Mihăieș Bizar personaj, acest domn Timofte! De ani de zile pozează în campion al "siguranței naționale", iar acum, când a ajuns la ora bilanțului, aruncă în aer o întreagă țară printr-un șir de afirmații iresponsabile. S-a spus că vreme de patru ani dl Timofte a păstrat discreția în munca desfășurată departe
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
exclusiv pentru a fi asmuțit asupra cetățenilor țării. Degeaba spun că ei s-au ocupat de lucruri fine la Paris sau la Londra: până să fi ajuns acolo, erau obligați să treacă prin spațiul nămolos al "dobândirii meseriei". A fi campionul unei atari înțelegeri a ideii de "siguranță națională" înseamnă a face din noi toți prizonierii unei haite pătate. Cunosc destui români care se simt jigniți în chiar ideea lor de român că, prin metode politice josnice promovate în ultimii cincisprezece
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
pe nimeni, vede oamenii egali în drepturi și are o atitudine anticolonialistă: el luptă pentru a elibera popoarele. Cum lungmetrajul nu explică de sub dominația cui vrea el să elibereze pe cine, rămâi cu impresia că Macedonul este un fel de campion al corectitudinii politice care vrea să izbăvească oamenii de prejudecăți, impunându-le mentalitatea lui iluminată prin forța armelor. În pofida intențiilor lui bune, popoarele nu vor să se unească și chiar îi opun rezistența. Nici macedonenii nu vor să participe la
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
cam din două în două zile: "Vă bucurați degeaba! În șase luni vin anticipatele și vă măturăm, cu Băsescu ăsta al vostru!" E drept, Năstase nu se dezminte chiar de tot: amintindu-și că în perioada 1996 - 2000 a fost campion mondial la trimis scrisori pentru amuzamentul curcilor, acum și-a reintrat în mână, învinuindu-l pe Băsescu de (în)călcarea Constituției pe vreo șapte bătături. Păi, la o așa Constituție, nici nu mă mir că un președinte cu mersul apăsat
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]
-
mă explic: Agamemnon alcătuiește o coaliție de state grecești, la care Tessalia refuză să participe. Așa că Atridul își aduce armata, care-l includea pe Ahile, pentru o confruntare cu războinicii tessalieni. Eroul îl învinge în luptă corp la corp pe campionul poporului inamic și are un schimb de cuvinte cu regele Tessaliei, în care acesta spune cu emfază "Ahile... îmi voi aminti acest nume". Ei, problema e că Ahile era nu doar tessalian, ci chiar fiul regelui Tessaliei, care - zic eu
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
Chivu de unul din marii noștri clasici, într-o vreme în care tinerii noștri critici aflați în arena actualității nu au nici o relație semnificativă cu istoria literaturii române. Într-o literatură dominată, în sectorul epic, de povestitori, Mihail Sadoveanu e campionul absolut: cel mai productiv și cel mai artist. Are rivali, de la Neculce și Creangă la Voiculescu și Bănulescu, dar nu are egali. E o banalitate să afirmi despre Mihail Sadoveanu că e un maestru al povestirii. Dovezile sunt la îndemână
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
tocmai din asta trăiesc, este o altă problemă. Ceea ce ne interesează pe noi, aici și din câte ni se comunică, pe punctul de a face decisivul pas către Uniunea Europeană, este curioasa înțelegere a uzului cifrelor arabe, paradoxal chiar de către acei campioni care le folosesc în manevrarea banului public. Ban care are fericita capacitate de a se deplasa din vistieriile statului către dulci, intime conturi personale în țărișoara noastră, cât și peste hotare, unde e mai bine apărat de umezeală și de
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
tuturor lansărilor de glorii europene, de un solid prestigiu. Cele mai importante figuri ale culturii Hexagonului, din anii 30 mai ales, i-au fost alături, i-au prețuit opera profund novatoare, au făcut ca numele său să fie recunoscut printre campionii modernității literare. Faptul, apoi, că Ramón Gómez de la Serna a tradus și popularizat imediat după apariție Manifestul futurist al lui Marinetti din 1909, că s-a exersat în ambianța revistei moderniste "Prometeo" din Madridul anilor 1910-12, că a scris mai
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
pune microfonul sub nas ca să-și declare admirația și recunoștința... Aici însă, constat că, furat de evocări, am omis să spun ceea ce se cădea spus de la început. Anume că acela care a remarcat distincția dintre Sărbătoare și sărbătorire a fost campionul absolut al disocierilor subtile și caustice, Ion D. Sîrbu. El e cel ce consemna, în de acum celebru-i jurnal, acest adevăr care, vai, a rămas activ și evident până azi: Cred că intenționata confuzie care se face azi între
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
și la figurat, starea de inconfort și sentimentul aiuritor că am ratat totul. O abatere de la selecția mea a fost spectacolul Recviem, o producție a Teatrului Cameri din Israel, o bijuterie, un comentariu plin de candoare, aș zice, asupra morții. Campionul prezențelor în festival este regizorul Mihai Măniuțiu, cu trei din ultimele sale puneri în scenă: Electra, o adaptare după Sophocles și Euripide, montată la Teatrul de Stat din Oradea, Moi, Rodin și Perșii, recentele premiere de la Teatrul �Radu Stanca� din
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
cîte două preselecții succedate la un interval convenabil, pentru ca despre aceeași carte - selecționată în finală - să se poată vorbi de cel puțin două ori. Este, dacă vreți, strategia de piață care se aplică în fotbal de cînd cu grupele Ligii Campionilor și, mai nou, ale cupei UEFA. Alături de cărțile premiate, alte aproximativ zece-cincisprezece titluri sînt discutate de toate revistele de cultură și de divertisment. Anul acesta, de pildă, François Bon a publicat la Fayard un roman exploziv, Daewoo, care relatează drama
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
structură, unele generice ale paginilor fiind interșanjabile ("Observatori & Jurnaliști" cu "Actualitate" și aceasta din urmă cu "Politică"). Oricum, Cotidianul întărit e binerevenit pe piața medie atît de aservită puterii, fiindcă e clar de opoziție. Robert Turcescu e în acest moment campionul gazetăriei românești: reușește uimitoarea performanță - numai el știe cum și de unde atîta energie - să facă zilnic cîte o emisiune TV și una de radio, ambele cu mare cotă de audiență, un ziar de 24 de pagini (în care scrie și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
să-și arate preferințele pentru unul sau altul din candidații la Casa Albă. Când, cu nedisimulată satisfacție, posturile de televiziune au anunțat că în România a câștigat Kerry, nu m-am mirat prea mult. În fuga imaginilor, descoperisem destui dintre campionii corectitudinii politice și odrasle ale mărimilor politice ale zilei. Cum și fomiștii de serviciu din lumea cultural-mondenă, băieți și fete ce n-ar călca nici din greșală în vreun cartier sărac al Bucureștiului, dar votează, simțitor și expresiv, cu "boborul
De ce-aș fi votat George W by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12297_a_13622]
-
angajament își va denunța colegii, confrații de scris, pentru că între timp se afirmase ca scriitor, visul de artă trecând pentru el înaintea "obligațiilor morale". Dă periodic rapoarte la Securitate instituția care îi asigură o frumoasă carieră literară. După '90 e campion al liberalizării, lider al societății civile, vorbitor, ascultat cu emoție, din balconul Universității. E încărcat cu onoruri, material o duce din ce în ce mai bine, devine senator și candidat posibil la Premiul Nobel. Toate se leagă de minune atât că... Atât că moare
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
Nichita Stănescu, făcând caducă imediat o pretinsă ediție critică, greșit atribuită. Se zvonește că Mircea Coloșenco s-a angajat în realizarea unei noi ediții Macedonski, după cea a lui Adrian Marino, ceea ce mi se pare senzațional. O fi Mircea Coloșenco campionul sau copilul teribil al edițiilor critice la acest început de mileniu, dar mie această hărnicie mi-e suspectă de o crasă superficialitate. E Mircea Coloșenco un fenomen și eu sunt profund nedrept? Cu excepția ediției Ion Barbu, toate celelalte rezultate ale
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
capodoperă de literatură. Iar acest tip de adaptare a creat o breșă pentru scenaristele/regizoarele care vroiau să pătrundă în industria cinematografică. Nu doar au pătruns, ci au și realizat filme remarcabile, ca Portretul unei doamne (Henry James) de Jane Campion sau Orlando (Virginia Woolf) de Sally Potter. La care adaug Mansfield Park, regizat și scris - folosindu-se nu doar de roman, ci și de scrisori și de jurnale ale lui Jane Austen - de Patricia Rozema. Ea păstrează o tramă aidoma
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
un aparat critic destul de cuprinzător (ar putea fi chiar ceva mai consistent), incluzând o prefață, repere biografice într-un curriculum vitae al autorului, o bibliografie critică, aparat alcătuit de critici și istorici literari cunoscuți. Se cuvine o stăruință asupra colaboratorilor. Campionii cu cele mai multe solicitări pentru prefețe și îngrijiri de ediții sunt Teodor Vârgolici (18 ediții), Aureliu Goci (16) și Valeriu Râpeanu (14 prezențe), cărora li se adaugă Constantin Mohanu (5 colaborări), Nicolae Bârna și Elisabeta Lăsconi (câte 3), ceilalți colaboratori având
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
Hutch sunt pastișe eșuate și ridicole ale rolului făcut de Peter Sellers în seria Pantera Roz. Dar, pentru cei nesatisfăcuți de filmele polițiste de pe ecrane, salvarea se găsește la "noutăți video": În carne vie, ultimul lungmetraj regizat de neozeelandeza Jane Campion. Văzându-l, înțelegi de ce filmul polițist a acționat ca un magnet nu doar asupra industriei studiourilor, ci și asupra marilor regizori (John Huston, Orson Welles, Polanski, Robert Altman, etc.). De altfel, filmul începe cu un omagiu adus lui Hitchcock: în timp ce
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
Altman, etc.). De altfel, filmul începe cu un omagiu adus lui Hitchcock: în timp ce genericul se derulează, se aude balada "Que sera, sera" care joacă un rol cheie în filmul din 1956 al cineastului britanic, Omul care știa prea mult. Dar Campion se joacă într-atât cu regulile filmului polițist încât de-abia recunoști genul. Ea propune o triadă de detectivi ale căror raționamente progresează separat: polițiștii Malloy (Mark Ruffalo) și Rodriguez (Nick Damici) investighează uciderea unei fete; părți din corpul ei
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
doar un caz ca oricare altul. Dorința de a ști evoluează de la neutralitate la dramatism și la implicarea emoțională a personajelor: omuciderile continuă, Malloy și Frannie devin un cuplu, iar sora ei este omorâtă brutal de același criminal în serie. Campion tratează intriga erotică într-un mod "deconstrucționist" (termenul îi aparține lui Meg Ryan): e reversul unui ritual de curtare, personajele încep cu sex oral și sfârșesc sărutându-se pe capota unei mașini, iar el o acuză pe ea că-l
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
pericol și auto-suficiență. O poveste de dragoste, susține regizoarea/co-scenarista, dar una nihilistă în privința romantismului. Protagonista ocupă însă vortexul narativ. Povestea nu e spusă din punctul ei de vedere, dar știm doar ce știe ea. Sutura spectatorului e realizată de Campion cu o rară subtilitate: în loc să ofere unghiuri subiective pentru a facilita identificarea cu personajul, regizoarea preferă filmările cu soft focus, imaginea fiind aproape neclară, eliminând astfel diferența dintre ochiul "obiectiv", clarvăzător, al camerei și perspectiva protagonistei. Mișcările torpide ale camerei
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
subiective pentru a facilita identificarea cu personajul, regizoarea preferă filmările cu soft focus, imaginea fiind aproape neclară, eliminând astfel diferența dintre ochiul "obiectiv", clarvăzător, al camerei și perspectiva protagonistei. Mișcările torpide ale camerei se justifică și prin atenția pe care Campion o dă detaliilor decorurilor: orașul New York respiră pericol și urâțenie (da, există estetica urâtului și în cinematografie), gunoaiele sunt omniprezente, iar asfaltul oprimant. Nimic mai firesc ca detectivul - cu numele - să se revendice din durii cinici á la Doyle (Gene
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
episoadele ei, cred că numai dintr-o eroare de calcul, Mircea Cărtărescu lipsește de aici.) Jurnal/Memorii: I.D. Sîrbu, Monica Lovinescu, N. Steinhardt, Mihail Sebastian, Ion Ioanid, Virgil Ierunca și Ion Vianu. Eseu: H.-R. Patapievici (alături de Ioan Es. Pop, campion absolut al nominalizărilor), Caius Dobrescu, Ruxandra Cesereanu, Ioana Pârvulescu, Sorin Antohi, Simona Popescu (prezentă, iată, în trei genuri). Critică și istorie literară: Sanda Cordoș, Paul Cernat, Carmen Mușat, Daniel Cristea-Enache, Mircea A. Diaconu, Gabriela Gavril, Luminița Marcu, Nicoleta Sălcudeanu și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11470_a_12795]