439 matches
-
amidon, amestec de lapte și buruieni și mii de alte fleacuri. Cu câteva zile înainte de aceste evenimente, îmi adusese o carte de rugăciuni, puțin prăfuită. Nu numai cartea asta de rugăciuni, dar nici un alt fel de cărți sau idei ale canaliei nu puteau să-mi fie de vreun ajutor. La ce bun atâtea trăsnăi? Nu eram eu produsul unei suite de generații, a căror experiență ereditară supraviețuia în mine? Nu eram chiar incarnarea trecutului? Și totuși moscheea, cântecul muezinilor, abluțiunilor, gargarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
viață devenise atât de puternică în mine, încât cea mai neînsemnată clipă de sănătate era suficientă să compenseze lungile ore de sufocare și neliniște. Vedeam că durerea și suferința există, dar și că ele n-au sens. Figuram, în mijlocul lumii canaliei, ca reprezentant al unei rase necunoscute. Sfârșiseră toți prin a uita că, într-o epocă foarte veche, aparținusem și eu lumii lor. Lucru înspăimântător, simțeam că nu eram nici viu de-a binelea, nici mort. Eram un cadavru ambulant. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în preajma ușii pentru a-și debita rugăciunea; repeta cu voce tare: „Dumnezeul meu! Dumnezeul meu!...“ De parcă mie ar fi trebuit să mi se facă milă de cei vii! Toate aceste sclifoseli mă lăsau rece; dimpotrivă, mă bucuram să văd și canalia traversând, de o manieră fugitivă și superficială, evident, dar cel puțin câteva secunde, universul în care trăiam. Nu era camera mea un sicriu? Patul meu nu era mai umed și mai rece ca mormântul? Patul ăsta, mereu gata, care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
moarte, la decompunerea celulelor corpului meu, încât moartea nu numai că încetase să mă mai înfricoșeze, dar chiar doream să dispar, să devin neființă. Un singur lucru mă speria: ideea că atomii cărnii mele se vor amesteca cu aceia ai canaliei. Era de nesuportat să mă gândesc la asta și îmi doream să dispun, odată mort, de mâini lungi, înzestrate cu degete lungi, sensibile, cu care să-mi pot aduna toți atomii, să-i păstrez în palmele mele închise, ca să împiedic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dispun, odată mort, de mâini lungi, înzestrate cu degete lungi, sensibile, cu care să-mi pot aduna toți atomii, să-i păstrez în palmele mele închise, ca să împiedic aceste fragmente ale ființei mele, bunul meu exclusiv, să intre în corpurile canaliei. Mi se întâmpla, de asemenea, să-mi spun că toți cei al căror sfârșit e aproape trebuie să aibă aceleași viziuni ca ale mele. Neliniște, teroare, spaimă, dorință de a trăi, toate dispărură. Nu mă simțeam așa de calm decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
gustam plăcerea suferinței. Era o plăcere supraomenească, o plăcere pe care numai eu eram capabil să o suport. Nici zeii, dacă există, n-ar fi știut să guste un astfel de deliciu. De-abia atunci am înțeles superioritatea mea față de canalie, față de natură, față de zei; acești zei născuți din senzualitatea oamenilor. Devenisem zeu, eram chiar mai mare decât ceilalți zei; simțeam trecând prin mine curentul veșniciei, al nesfârșitului. ...Dar ea reveni. Nu era atât de crudă cum presupuneam. M-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dorința și făcea să-mi apară mai vie și mai caldă. Ce bine că puteam să mă gândesc la asta! Să împart cu ea un pahar de vin și apoi să murim în același spasm. Ce este deci dragostea? Pentru canalie, un desfrâu, o plăcere abjectă și trecătoare. Trebuie cercetate caracteristicile dragostei așa cum le concepe canalia în cântecele fară perdea, în înjurături și grosolănii pe care le repetă în lumea beției ei, sătulă sau pe stomacul gol. De exemplu, „a băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să mă gândesc la asta! Să împart cu ea un pahar de vin și apoi să murim în același spasm. Ce este deci dragostea? Pentru canalie, un desfrâu, o plăcere abjectă și trecătoare. Trebuie cercetate caracteristicile dragostei așa cum le concepe canalia în cântecele fară perdea, în înjurături și grosolănii pe care le repetă în lumea beției ei, sătulă sau pe stomacul gol. De exemplu, „a băga piciorul măgăriței în vas“ sau „a-și pune pământ pe cocoașă“. Dar dragostea mea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
noștri devorau colecția .... Submarinului Dox de 15 lei, Încep „darea de seamă” cu nădejdea că va mai urma cel puțin Încă un volum... Fiindcă repet, citesc memorialistică pe rupte. Trăiesc epoci teatrale prin procură. Cunosc mari artiști - sau doar mici canalii , datorită unora care au avut ocazia să le strîngă mîna (ori, doar să-i observe direct ). Prin intermediul acestui gen de amintiri & portrete, eu Însumi Încep să cred, În unele momente de visare impunibilă, că am stat cu-adevărat În preajma doamnelor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
zice trăgîndu și răsuflarea, nu-mi place să stau pe uscat. Știu de unde ți se trage toată ura asta, zice Roja, da’ mi-e frică să ți-o spun, mărturisește, al naibii alcoolul ăsta, zice Gulie. Croitorașul și Bulgarul, două canalii, dom’ Roja, începuseră să vîndă tot felul de ponturi pe bani, că anume vilă a vreunui tovarăș e părăsită, că individul a fugit de frica revoluției și că e plină de obiecte de valoare, că în Palatul Cotroceni bate deja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se va deschide brusc și iată-l pe mântuitorul omenirii cu frișca prelingându-i-se pe bărbie, cu ochii cât cepele, trăgând salvă după salvă din făcăleț, în direcția becului din tavan! A ajuns, în sfârșit, de râsul lumii! O canalie! O șande pe capul familiei lui pentru tot restul vieții. Da, da, pricep: drept răsplată pentru faptele mele abominabile, într-o bună zi o să mă trezesc înlănțuit de o toaletă din iad, laolaltă cu toți codoșii din lume. — Ștarkes, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ministru. Constat încă o dată cu uimire ce târșă le e unora să fie cum le e felul... Mircea Geoană n-are tăria să propună bucureștenilor a-l vota așa cum este, vrea să fie ales pentru vulgaritate și tragere de brăcinar cu canaliile. În schimb, domnul Dumitru Dragomir a ieșit întărit. Vorba „nea Mitică” nu l-a apropiat pe Geoană de mase, dar l-a făcut să pară mai „domn” pe acest vârcolac bulbucat al tranziției, care nu s-a străduit să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
închisă, pentru că și buzele noastre sunt acum lipite, sau, mai exact, jumătate din gura mea și jumătate din a ei. — Mă doare! - spune Amaranta, pe când o împing cu tot trupul pe saci și-i simt apăsarea sânilor și zvâcnetul pântecului. — Canalie! Animal! De asta ai venit la Oquedal! Așa tată, așa fiu! tună vocea Anacletei în urechile mele, iar mâinile ei m-au apucat de păr și mă izbesc de stâlpi, în timp ce Amaranta, lovită cu dosul palmei, geme căzută peste saci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se mai poate, dom’le! E-o bătaie de joc! I-ai văzut aseară la talk-show? I-ai văzut cum mint cu nerușinare? Deștepții de la opoziție au fost totuși prea moi, nu le-au încolțit cum ar fi trebuit pe canalii... Dar Andru a fost bun! A venit cu documentele la el, cu date, cifre, a bătut cu pumnul în masă, nu o gargară inutilă sau sloganuri. Cu materialele pe masă! N-am văzut nimic, nici o emisiune, nu mai deschid televizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ce trebuie să facem? —Să-ntindem toate pânzele, să vâslim până ni se rup mâinile, atunci când n-o fi vânt, si sa facem că acest Pește Zburător să zboare de-adevăratelea, afirmă Miti Matái. Ultimul lucru la care se-așteaptă canaliile alea când se vor întoarce acasă este să găsească pe cineva acolo. Atunci, la treabă! Ca si cum zeii ar fi fost și ei de acord că aceasta era cea mai bună soluție, în aceeași zi Mara’amú începu să bată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că nu se află aici!... Asta inseamna suferință adevărată. Restul nu e decât o înghițitură amară, cu care va trebui să te obișnuiești. Măcar de m-ar fi lăsat pe mine să le tăi inima în bucăți la vreo zece canalii de-alea! Nu știi ce vorbești, protesta prietenul lui. Habar n-ai cât de groaznic poate fi!... Bietul băiat deschidea gură, încercând să respire, și mă privea... Dac-ai ști cum ma privea! Probabil la fel cum i-a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de război nemeritată, câștigată fără luptă, prin neprezentarea dușmanului. Așa trebuia să arate după știința mea o Brâncoveană, o Cantacuzină ori o Corvină. Înainte de a se face nevăzută am auzit-o șuierând printre dinți: Du-te-n mă-ta! O canalie ca mine nu merita atâta respect. Pentru o clipă m-am simțit Înnobilat. Bucuria mea nu a ținut mult pen'că s-a trezit șeful din pricina luminilor din oraș. Atunci a Început, o ceartă care ne-a plimbat prin șanțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atîta. Litera veche, neagră, din lemn a tipografiei Mănăstirii Neamț, dăruită mie cîndva de părintele Serafim (ce-o mai fi facînd?) și folosită ca press-papier. Poate ți-o trebui la ceva, Russ. Eram mulțumită de roman? Nu-s atît de canalie. O spun ca Ernesto Sábato. Răspund cum a facut-o el, în Abadon exterminatorul, cînd reportera l-a întrebat dacă e mulțumit de lucrul făcut. Nu-s atît de canalie. Să fie adevărat că scrii și rescrii primul roman? Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ceva, Russ. Eram mulțumită de roman? Nu-s atît de canalie. O spun ca Ernesto Sábato. Răspund cum a facut-o el, în Abadon exterminatorul, cînd reportera l-a întrebat dacă e mulțumit de lucrul făcut. Nu-s atît de canalie. Să fie adevărat că scrii și rescrii primul roman? Că-l utilizezi și-l reutilizezi pe primul? Că ești numai și numai memoria ta? Eu, da. Știe Mario Vargas Llosa ce spune: mă simt, uneori, ca animalul fantastic din bestiarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
zice trăgîndu și răsuflarea, nu-mi place să stau pe uscat. Știu de unde ți se trage toată ura asta, zice Roja, da’ mi-e frică să ți-o spun, mărturisește, al naibii alcoolul ăsta, zice Gulie. Croitorașul și Bulgarul, două canalii, dom’ Roja, începuseră să vîndă tot felul de ponturi pe bani, că anume vilă a vreunui tovarăș e părăsită, că individul a fugit de frica revoluției și că e plină de obiecte de valoare, că în Palatul Cotroceni bate deja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
hulubi! Pe cine credeți că duceți de nas, crucea mami voastră de derbedei? Mă, eu ca voi am fumat cu sutele. Știți cine sunt eu, mă? De unde, dracu, să știți? Ați auzit de tovarășul plutonier Catană? De redutabilul plutonier Catană, canaliilor?! Am slujit țara 30 de ani, 30 de ani am stat în umbra tovarășilor, iar voi, derbedeilor, încercați să mă otrăviți cu o ceașcă de ceai. La dracu cu politica asta de căcat! Statul vă îmbracă, statul vă hrănește, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cine-i spurcatul, siiiiigur! Să mi-l spui, Ioane, să mi-l spui chiar acum! Îi zbor creierii, îi iau gâtul! Am 80 de ani, mor în pușcărie, dar știu că l-am pedepsit pe derbedeu. Asta-i mână de canalie bătrână! Uite cum arde schitul din toate părțile, cum se topește muncușoara mea, scrum se face până la ziuă și nu pot mișca un deget! Dacă era de la curent, de la candelă sau de la vreo lumânare aprinsă, nu ardea în halul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu de-aiștia ca voi! Numai că i-am trimis pe lumea ceealantă și am izbăvit raionul de câțiva criminali mai mult decât siguri, dintre care unul se chema Isopescul și altul Muntean. Dar văd că tot nu vă astâmpărați, mă canalii, mă fiare sălbatice! Mie să-mi spuneți cine sînteți, de unde sînteți și cine măsa-n cur v-a trimis! Să vă fie cât se poate de clar că nu vă merge cu un poslușnic superior ca mine, care am venit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
referiri lămuritoare ceva mai sus. Vajnic susținător al măsurilor de modernizare a întregii societăți prin ajustări, echilibrări, eficientizări, raționalizări, concedieri, reduceri, impozitări etc.; nu a ezitat să explice electoratului că acestea vizează, în primul rând, binele lor și al țării. Canalia! s-a auzit destul de anemic dintr-un ungher al sălii, situație ce nu a mai reclamat vreo intervenție din partea puterii. Ca urmare, s-a lecturat în condiții corespunzătoare și ultima parte a materialului: În concluzie, față de cele arătate mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe nerăsuflate, gândindu-mă că în curând voi arăta ca Vasile Fotea, vecinul nostru care a lucrat în mină și și-a uitat părul pe-acolo, cred că nea Toni știe... Ahaaaaa! jubilează directorul. Bănuiam eu că nu-i străină canalia de măgăria asta... Începe să fie aglomerație. Intră nea Toni. Are o figură de nedumerit de serviciu... Cum e, tovarășe Toni, cu javra Loly?... Bine, tovarășe director, își face veacul pe-aici. Numai moartea o s-o urnească din loc... Alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]