59 matches
-
efracție. Dacă eram un criminal cu sânge rece, sadic și pus pe crime... Dar eu am fost un amărât care am căutat să tot creez, așa, niște povești de nebun... I-am tăiat un sân, l-am fiert, în scopuri canibalice. Deci eu mi-am construit, așa, un fel de scăpări de astea, să ajung la un spital psihiatric, și toate încercările astea ale mele m-au înfundat mai rău. Deci o faptă gândită e de două ori pedepsită. Nu neg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
scăpă privirea pe una dintre numeroasele reviste porno răvășite pe podea. Se înflăcără pe loc, uitând că în mod normal ar fi trebuit să continue prin a-și suge degetul mare de la picior. Reveni la poziția inițială. Un ritm dement, canibalic, la care directorul se acordă instantaneu, începu de nicăieri, speriindu-l de moarte pe Teleferic. Lui Clossettino nici că-i păsă. Începu să-și desfacă nasturii de la sacou în urlete gigantice de preamărire și adorație, după care haina îi căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ajuns să îi observăm cum duc de fiecare dată obiectele la gură. Pentru ei este un mod de a intra în contact, de a recunoaște, de a percepe, dar este, de asemenea, o manieră de a-și însuși obiectul. Adjectivul canibalic trimite la această dorință de încorporare. Sugaciul dorește să introiecteze lumea exterioară, începând cu sânul mamei și terminând cu jucăria pe care o duce la gură. Dorința de a introiecta energia fizică ori spirituală se regăsește la amerindienii care consumau
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
reacționale ale Eului” sunt conduite și comportamente elaborate de Eu pentru a lupta, sau mai exact, pentru „a se opune” unor pulsiuni ale inconștientului care caută să i se substituie, cum ar fi de exemplu: - dezgustul, ca reacție împotriva tendințelor canibalice sau coprofage, - pudoarea, ca o funcție reacțională contra exhibiționismului. K. Schneider definește reacția ca fiind răspunsul afectiv al unui individ la evenimentele vieții trăite. K. Jaspers stabilește următoarele criterii-regulă care caracterizează orice fel de reacție. Acestea sunt următoarele: 1) orice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de aur, Starbuck murmură: Ă Frumusețe de nepătruns și fără seamăn, cum nu i-a fost dat nicicînd vreunui mire să vadă în ochii tinerei sale mirese! Nu-mi vorbi despre rechinii tăi colțoși și despre apucăturile tale hoțești și canibalice. Credința să alunge faptele! Imaginația să pună pe fugă memoria! Eu privesc în adîncuri și cred. Iar Stubb, ca un pește cu solzii scânteietori, sărind în aceeași lumină aurie, își spunea: Ă Eu sînt Stubb iar Stubb își are povestea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
logică rituală specifică, axată pe idei economice precum controlul resurselor, raționalitatea și „calculul prudent”. Astfel, chiar dacă sistemul sacrificiilor nu poate fi redus la ecuații economice simple (ca În cazul interpretărilor lui M. Harris, care a văzut În sacrificiile și practicile canibalice aztece un mod de a furniza necesarul de proteine, sau al modelului propus de R. Rappaport, pentru care sacrificiile de porci din Guineea au ca scop menținerea echilibrului ecologic), el este corelat cu numeroase elemente sociale determinante. În consecință, „pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mayași, incași, azteci era reprezentată de divinități hermafrodite Mama-Tata iar zeitățile feminine, în strictă minoritate, într-o lume dominant și autoritar masculină, războinică, reprezentau pământul, luna, apa, vegetația, porumbul, recolta, fertilitatea. Predominau ritualurile închinate calendarului, recoltei și sacrificiile umane, unele canibalice. Sinuciderea era dovadă de înaltă moralitate, de aceea, la mayași, sinuciderea era simbolizată de zeița Ixtab. Tot la mayași, zeița lunii Ixchel, asociată Aphroditei, simboliza desfrânarea și era reprezentată cu o floare de Plumeria ce sugera plăcerea sexuală. Ixchel era
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
unor manifestări non-mortuare (canibalism, tăierea scalpului sau a capului etc.) ar putea să nu aibă nici o semnificație religioasă, ci să fie legată de alte funcții culturale, mai ales din sfera socială. Desigur, este diferit cazul jertfei umane sau al mesei canibalice Înțeleasă drept o ceremonie de cult. Reiese de aici că dimensiunea religioasă este mai accentuată În cazul manipulării corpului uman mort În mod spontan. Se cunosc În acest sens acte precum descărnarea cadavrelor, practicată cu unelte, pentru expunerea sau Îngroparea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Dacă omul trebuie să Își redobândească unitatea originară desăvârșită, existența lui individuală se dovedește victima unui nou concept de vină, atribuită canibalismului titanilor. Dar acest lucru pune În discuție și sacrificiul sângeros tradițional, reprezentat ca o repetare a vinii banchetului canibalic al titanilor. Poate mai mult decât pitagoreismul, orfismul poate apărea subversiv față de religia tradițională a orașului, a cărei conservare era Încredințată transmiterii orale. Deja „religie a cărții”, orfismul făcea Într-adevăr accesibilă știința pentru individ, știință condensată În „cărțile lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]