339 matches
-
Cazurile de canibalism din ce în ce mai frecvente din SUA îi fac pe americani să creadă că în zombie. Nu puține sunt filmele în care rasa umană este distrusă de zombie, într-o apocalipsă groazincă în care cei morți prind viață și îi devorează pe cei
Cazurile de canibalism îi fac pe americani să creadă în ZOMBIE () [Corola-journal/Journalistic/58147_a_59472]
-
este distrusă de zombie, într-o apocalipsă groazincă în care cei morți prind viață și îi devorează pe cei vii. Aceste scene care au aprins imaginația oamenilor îi face pe aceștia să le găsească echivalentul în realitate, iar scenele de canibalism se potrivesc. Evenimentele din ultimile două săptămâni, în care oameni au consumat carne umană, au creat o adevărată isterie pe internet, iar fraza "apocalipsă zombi" a devenit până vineri a treia cea mai populară căutare de pe Google. Totul a început
Cazurile de canibalism îi fac pe americani să creadă în ZOMBIE () [Corola-journal/Journalistic/58147_a_59472]
-
cel care știe să se orienteze prin vastele pustietăți, Valko devine războinicul, singurul posesor al unui cuțit, iar Mr. Smith un fel de bătrân al tribului a cărui înțelepciune este făcută din experiență, inteligență, scepticism și mizantropie. Chiar dacă există tentația canibalismului, chiar dacă epuizarea îi ucide pe o parte dintre peregrini, umanitatea este conservată miraculos în interiorul acestui mic grup unde tensiunile își fac apariția, fără a fi niciodată ideologice. Regizorul lui Master and Commander (2003) își joacă la două capte epopeea pedestră
Odiseea siberiană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5606_a_6931]
-
încarca orezul în camioane, orez suficient pentru a hrăni familiile pe o perioadă de câteva săptămâni. Dictatorul Kim Jong-Un ignoră situația poporului său, asigurându-se că armata este bine aprovizionată cu alimente, trimise pe front pentru pregătirea războiului cu Coreea de Sud. Canibalism nord-coreean Oamenii sunt atât de săraci încât se văd forțați să mănânce scoarță de copac sau cadavre pentru a supraviețui, potrivit Daily Mirror. "Există oameni în Coreea de Nord care sunt atât de înfometați încât au apelat la canibalism", susține pastorul Kim
Regimul lui Kim Jong-Un: copiii mor de foame, femeile sunt agresate sexual by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/56428_a_57753]
-
războiului cu Coreea de Sud. Canibalism nord-coreean Oamenii sunt atât de săraci încât se văd forțați să mănânce scoarță de copac sau cadavre pentru a supraviețui, potrivit Daily Mirror. "Există oameni în Coreea de Nord care sunt atât de înfometați încât au apelat la canibalism", susține pastorul Kim Seung-Eun, un cleric care a ajutat mai mult de 1.000 de nord-coreeni să fugă. Un bărbat a fost împușcat mortal, fiind executat pentru că a mâncat jumătate dintr-un om și a vândut cealaltă jumătate. Oamenii trăiesc
Regimul lui Kim Jong-Un: copiii mor de foame, femeile sunt agresate sexual by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/56428_a_57753]
-
amintirile mele tunel luminos seringă moleculă tratament metafizic pistonul împinge baroc atonal prin cancerul inocenței sevă în oase arse carcere sincopate un mozart bătrîn armonizînd centrii vitali ai exorcismului lupta cu îngerul și-a înverzit spinii în crahul spectral și canibalismul măștii și cutremurul cuptoarelor și holocaustul de cristal rod pînă la era de os a ființei unde victoria asupra îngerului irizează arhipelagul lupilor încoronați în sicriele autostrăzii săgetătorul îngheață între două semne deraieri suspendate în creierul meu violența sentimentului în
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
să apară și alte nume și opere, preocuparea noastră pare să fie aceea de a-l scoate din atenție și pe acesta. M-aș fi așteptat ca o mulțime de confrați de-ai lui Mircea Cărtărescu să ia atitudine împotriva canibalismului cultural exercitat de mass-media românească, în momentul în care numele acestuia era pe o onorantă „listă Nobel”. Reacțiile au fost, din păcate, palide, inconsistente. În istoria noastră mistificările și tendința de a coborî de pe soclu valorile sînt vechi. Mihai Eminescu
„Cazul” Mircea Cărtărescu by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4003_a_5328]
-
populare, dar, cum statul punea mâna pe tot, țăranii nu au mai avut foarte curând ce mânca. La propriu. Doar scoarța copacilor, găinațul păsărilor, cărbunii, caolinul și, în câteva zeci de mii (!) de cazuri bine documentate, carnea cadavrelor umane dezgropate. Canibalismul acesta n-a fost niciodată pedepsit de autorități, teribil de vigilente, în schimb, când bănuiau că li se ascunde un cocean de porumb: atunci se dovedeau teribil de severe, dându-le foc nenorociților care se opuneau confiscării sau lapidându-i
Marea foamete din timpul lui Mao () [Corola-journal/Journalistic/4085_a_5410]
-
de viitor ale moartei. O nouă isterie a lovit ziaristul de tabloid de la departamentul “ Sinucideri cadavre, tragedii”, supranumit și “hoitar”. În cinstea lui și a instituției pe care-o reprezintă, vă rog să recitiți acest text, scris la ceas de canibalism. Cu alte cuvinte, să evocăm împreună atmosfera de aleasă simțire și adânc profesionalism din redacțiile care azi scotocesc în coșul de rufe al proaspetei sinucigașe, după care, cu sentimentul datoriei împlinite, să mergem să ne băgăm puțin degetele pe gât
“Tragedia care a lovit muzica românească” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18680_a_20005]
-
gusta nu doar odată ci chiar de două ori din urechea porcului Grigore, cu care apucase de fapt să se împrietenească înainte, îi e fatală bietului William. Nu reușește să înghită șoriciul, lăcrimând ca un copil care refuză convertirea la canibalism, sub privirile amuzate ale maramureșenilor contrariați. Sunt multe pasajele de acest gen, care fac deliciul cititorului, răspândite generos pe tot parcursul volumului de 300 de pagini, dar ar fi păcat să le divulg aici. Merită citite și gustate pe-ndelete de
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
sigur că peste câțiva ani, nu prea mulți, va izbuti. Numai că - deocamdată - iepurii rămași nevătămați au început, după îndepărtarea fiarei, să se sfâșie între ei. Cu greu au fost despărțiți. Pe viitor, vor sta în cuști separate. Odată instalat, canibalismul nu mai are leac. Dar nici acesta nu este un necaz prea mare, pentru că îmblânzitorul i-a strigat unui vecin care, urmărind prin gard peripețiile cu ogarul cel rău, s-a încumetat să râdă: „O să vină vremea când o să fugăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu am intenția de a vă reproșa acele inexactități În monografia pe care i-ați dedicat-o), nu va trebui să vă Încărcați memoria cu cine știe ce amănunte, așadar puteți reține ceea ce vi se pare esențial. În poezia cu titlu criptic „Canibalism stelar“ (vol. I, p. 42) „Întîlnirea celor două stele, a celor două făpturi“ nu este „efectul interpenetrării dintre acțiunea de precunoaștere cu cea de necunoaștere“, după cum va susține Nina Roth-Swanson, ci transpunerea lirică a șocului resimțit de Mendel Osipovici În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
angoase subconștiente“, nici „transpunerea unui vis coșmaresc“, cu atît mai puțin „totemuri“, ci, efectiv, suprapunerea a două imagini: În acea zi Mendel Osipovici citise Într-o revistă de popularizare a științei că ar exista așa-numitele stele canibalice, așadar un canibalism stelar, iar pe plan conceptual un dualism astronomic, un tip de afinitate astrală (de unde și versul: „Stelele care se ating cu fruntea, cu fălcile“), prin care stelele se Înghit una pe alta În Îndepărtări Încețoșate, undeva Înspre Calea Lactee. Asta i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
în urmă, feudalismului. în acele timpuri, mai puțin îndepărtate decât s-ar putea crede, piața și democrația, în sensul în care le înțelegem noi astăzi, vor deveni concepte depășite, niște vagi amintiri, la fel de greu de înțeles pe cât au ajuns astăzi canibalismul ori sacrificiile umane. * * * La fel ca orice rezumat, cele spuse până aici ar putea să pară, evident, o schiță caricaturală, peremptorie și arbitrară; totuși, obiectivul cărții este să arate că aceasta constituie imaginea cea mai verosimilă a viitorului. Nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
îndepărtată. Această relatare permite degajarea unor legi ale Istoriei plecând de la fapte uneori aparent infime, anodine. Este esențial ca aceste legi să fie înțelese: ele vor mai fi valabile și în viitor și ne permit să-i prezicem cursul. Nomadism, canibalism și sexualitate Pentru a stabili aceste legi, trebuie să plecăm de la cele mai vechi date pe care le avem despre om. Acest lucru ne permite să înțelegem că aceeași forță a acționat dintotdeauna: cea a emancipării omului de sub toate opresiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pe atunci izolată de ghețarii ce acoperă Alpii și Balcanii, Homo neandertalis coexistă cu celelalte primate fără să se amestece cu ele, fără să le înlocuiască. Desigur, în acea epocă îașadar în urmă cu 300 000 de ani) începe și canibalismul - nu ca un act de violență, ci ca o practică rituală de însușire a forței celor morți. îi găsim urmele până în zilele noastre, în raporturile pe care ființa umană le are cu orice consum. De asemenea, Homo sapiens descoperă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
sapiens. Creierul său este mult mai sofisticat decât al celorlalte primate și trăiește în triburi mai mari, în cadrul cărora femeile sunt responsabile de educația copiilor. Pentru el, totul e înzestrat cu suflet: și natura, și obiectele. își îngroapă morții, iar canibalismul, firește, este în continuare prezent. Speranța medie de viață încă nu depășește 25 de ani. Grupurile de oameni migrează din Orientul Mijlociu în Europa; nu acumulează nimic, nu economisesc, nu păstrează nimic ca rezervă și nu iau cu ei nici un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de arheologi: a speria, a ataca prin surprindere, a tăia liniile de comunicație ale dușmanului și a nu-i lăsa acestuia nici o clipă de răgaz; trădarea aliaților este ceva obișnuit, ca și simularea propriei fugi sau atacul pe la spate. Desigur, canibalismul este în continuare prezent, vizând mereu însușirea forței strămoșilor și ritualizarea raporturilor cu moartea. A mânca ceva viu pentru a trăi este o lecție valabilă și astăzi. în jurul anilor 45000 î.e.n., primatele noastre locuiesc iarna în peșteri, iar vara în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
30 000 de ani -, unii oameni începeau, fără îndoială, să viseze la o lume ideală, fără nici un neajuns și în care să-și regăsească strămoșii. Cu alte cuvinte, apare ideea unei forțe supreme, vitale, ideea unui Dumnezeu, mai întâi unic. Canibalismul începe să lase loc ritualizării sale, în cursul unui sacrificiu religios: a mânca trupul unui om trimis la Dumnezeu pentru a se apropia de El. Proprietatea capătă contur; limbile se diversifică; diviziunea muncii devine mai complexă: unul face colibe, altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
critica universitară cu un simplu gest de respingere, într-o scurtă notă, ca neaparținând efectiv corpusului... - pune în scenă un Diogene care elogiază consumul de carne de om! Anecdota ar putea să treacă: onanist și petoman, filosoful ar adăuga ușor canibalismul la lista talentelor sale, numai că justificarea ridică niște probleme... Pentru că Diogene afirmă în aceste câteva rânduri un materialism prost văzut în tradiția filosofică: el susține principiul, foarte puțin platonician, dar de factură tipic materialistă, că totul e în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
acționează în acest fel, dar și pentru că nimic nu se pierde, iar economia generală a lumii este astfel salvgardată. Materia cadavrului aproapelui meu nu este pierdută, ea este reciclată, modificată, transformată și reintrodusă în marele joc al particulelor în mișcare Canibalismul - sau omofagia - devine un argument în favoarea atomismului, reciproca fiind de altminteri la fel de adevărată... Ceva mai antiplatonician nici că se poate! în felul acesta, Diogene povestește un trup, trupul său, trupul în general. Nu suflet, nu carne separată, ci una și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o țară, Linșezi mesteacănu-ntr-o vară, Cerșesc dezmățul duhuri rele, Devii idiot printre lichele, Nu pot să tac, prea mulți vorbesc, Înjură, blestemă firesc, Nu mă răzbun, vreau să fiu bun, Dar umblă dracul la ceaun, Cu vârsta ești un mohican, Canibalism în acest an, Ai grijă și pe unde mergi, Poți să te tragi din neam de regi, Te-omoară și un biciclist Ori un poet cu chipul trist, De fapt nici nu este poet, Lovește scurt, foarte discret, , Natura spune
LINȘAJ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363043_a_364372]
-
și nu s-au bătut clopotele și în străinătate. Ucrainenii au făcut-o și o fac cu mare success. În Moldova, au apărut câteva cărți cu mărturii cutremurătoare ale supraviețuitorilor foametei, care a dus pe ici pe colo, si la canibalism, însă aceste apariții editoriale zac pe rafturile librăriilor și în depozitele bibliotecilor - și doar atât! Sigur, copilăria generației mele a fost marcată de foarte multe lipsuri, de teamă să nu scapi cumva o vorbă că ai rude deportate în Siberia
AMINTIRI DESPRE BASARABIA, INTR-UN DIALOG CU EUGENIA GUZUN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350816_a_352145]
-
sau în WO, ceea ce i-ar întoarce brusc acasă, când antiromânismul ar deveni insuportabil, cășunându-i-se nu numai pe căpșunari, ci și pe unii profesioniști! Căci și Gulagul, și chiar Holocaustul rămân posibile soluții finale deja testate, să dezlănțui canibalismul, la criză și la garanții privind impunitatea. Progresul? Doar profeția că precauțiunile juridice și contrainformative privind decizia masacrului vor fi, după Nurnberg și Târgoviște, mult și incendiar de fără urme, sporite! Teroriștii și criminalii de război sau de revoluție se
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
pe semenii noștri aflați la necaz, fără condiții. Desigur adaptarea acestor coduri de morală sau comportament social, cum au fost religiile, au făcut ca omenirea să progreseze social și nu numai, foarte mult, după ce inițial era o lume sălbatică, unde canibalismul se afla în floare. Subiectele sunt tot atât de diferite, încât practic nu se pot grupa în mai multe categorii, pentru că de asemenea faptele, sentimentele și eticul se întrepătrund, poeziile acestea fiind complexe. Totuși fiecare poezie, fără a fi vorba de fabule
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 5 IULIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370724_a_372053]