76 matches
-
pocitură epică de rarisimă hidoșenie estetică. Cu o cultură predominant științifică și posedînd o inteligență curat non-livrescă, Paul Doru Mugur este ilustrarea nimerită a autorului destul de deștept ca să scrie trei paragrafe cu sens, dar și destul de leneș ca să se mai canonească a le lega între ele. Neobosita rîvnă ce-i mistuie aplombul literar l-a împins să încerce mai multe genuri în aceeași carte, idee neinspirată de vreme ce le ratează pe toate. Dacă citești textul de pe coperta a patra, îți dai seama
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
cîți acoperă jurnalul Focul din tîmplă (2000-2009) îi dau prilejul de a-și nuanța una și aceeași obsesie: groaza de a-și vedea viața eșuată sub unghi cultural. Chinuit de frica de neîmplinire, Ciprian Măceșaru are aerul unui frămîntat care, canonindu-se din prea multe scrupule de elevație spirituală, ajunge să trăiască cu senzația apăsătoare că e un troglodit: un scăpătat cultural ros de amărăciunea irosirii înzestrărilor sale, de unde și desele notații în marginea eșecului presimțit. Straniu e că teroarea pe
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
la o privire cît de cît atentă, din relația închegată, dincolo de "oglindire", între identitate și id, "compartimentul" impulsurilor noastre necontrolate. "Impulsuri" înseamnă, aici, evidențe devenite nechestionabile tocmai fiindcă nu ne-am pus niciodată întrebări cu privire la ele. Dar, "cînd canoanele ne canonesc prea tare se nasc canonadele anticanonice." Răspunsurile la provocările identităților în schimbare încap, se vede, undeva între tongue-twister și casse-tęte. Asta fiindcă problemele aduse în discuție nu acceptă, de cele mai multe ori, o soluție mai la îndemînă decît remiza din jocul
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
călăuzit de fler și numai atunci cînd simte că a găsit un loc prielnic. De aceea, Dragomir gîndește fără program, fără planuri și fără o țintă anume. Gîndește din temperament, nu din orgoliu. Gîndește cînd îi vine, fără a se canoni și fără a-și reproșa dacă încercarea nu i-a reușit. Scrie ca pentru a-și pune ordine în intuiții, fără a năzui să ridice un edificiu din ele. Sub unghiul spontaneității însemnărilor, Dragomir stă sub o fatalitate fericită: inexistent
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
lapidar și parcă în fugă, sub inspirația clipei, copleșit de năvala unor amintiri pe care le pune repede în pagină. De aceea volumul aduce cu un șantier de schițe menite unor viitoare prelucrări, cu care autorul nu s-a mai canonit însă. Ce-l salvează e „mirosirea” sufletului lui Nae, adulmecarea halenei spirituale pe care a emanat-o în epoca interbelică. Altfel spus, apropierea biografică de Nae îl pune pe Băncilă în pielea unui martor asistînd la un spectacol de fascinație
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
făceau un an de când se căsătoriseră și ea considerase că e un moment cum nu se poate mai potrivit să se întoarcă acasă la două dimineața. Duhnind a alcool. — Ai ceva să-mi reproșezi? i-o întoarse ea din hol, canonindu-se să se descalțe fără să se aplece. — Poate că am..., zise el în continuare, accentuând destul de inoportun pe „poate“. Încerca, de fapt, să-și dea răgaz pentru a drege busuiocul. — Ești complet lipsit de imaginație! Lipsit de ima ginație
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lume? — Singuri sau nu, nu i a bună..., își făcu el curaj. — Ia uite, și noi acu ce facem? trecu mămăița brusc de partea lui, ungându-l șef pe situație. — Păi, eu știu? zise el descumpănit. Mămăița începu să se canonească și să ofteze trăgând de papornițele ei din rafie. Profesorul Leahu puse și el mâna, i le coborî și se întoarse la bagajele lui. În vreo zece minute ajungem. Ieși mata pe hol ca să faci loc, să viu și eu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
publicistica lui G. Călinescu nu poate fi surprins deambiția romancierului; ea e legitimă. Pe o distanță, anterior, de peste un deceniu, Aristarc analizase teoretic cele mai diferite tipuri de intelectuali, în numeroase Cronici ale mizantropului: Despre ratare, Patru moduri, Nu te canoni, Să omorăm timpul etc., etc. comentând romanul Eminescu de Cezar Petrescu, demonstrează dificultatea de a realiza literar personalitatea unui geniu. S-ar putea obiecta că Eminescu este un personaj real, iar Ioanide o ficțiune. Este adevărat, dar și un erou
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
eu l-am apucat pe feciorul lui Tiliuță, unul Manolea. Era patic, ca și Costică Isac, cu picioarele ca două seceri și, când mergea, se legăna ca rața. Nu l-a vrut nici o femeie de bărbat și bietul om se canonea singur la casa din deal, sub pădure. Soră- sa era măritată în sat și din când în când se trezea cu Manolea care-i zicea că „s-a hrănit de atâta pădure”. își punea holteiul două surtuce, pantalonii noi și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ce s-o fi gândit madam Ioaniu, care, de !, era femeie cu cap. S-o fi gândit că dacă nu mai e aici băiatu, dacă n-ai pe ce mâini să mai lași casa, la ce bun să te mai canonești cu ea ? C-așa și noi : să fi avut copii, poate-am fi pus ban peste ban, ne-am fi gândit că are cui să rămâie și n-am mai sta azi în cojmelie, să-ndur toate mojiciile lu Moapsa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
catalog întocmit de către Gabriel Ștrempel 88. Astfel, Șerboianu achiziționase în 1907, în calitate de student la teologie, și mai târziu în 1909, un Triod, miscelanee, tipicon, un manuscris cu învățături și îndreptar pentru duhovnic, cuprinzând regulile adecvate ale spovedaniei și cum să canonească păcătoșii. Unele dintre acestea sunt pomenite ca aparținând ulterior bibliotecii mânăstirii Căldărușani. Moare în 1941, fiind înmormântat în cimitirul Bellu, dar în 1948, conform lui Gheorghe Bezniconi, osemintele sale sunt deshumate și incinerate la Crematoriul Cenușa din București 89. Din
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de confecții militare pentru Orientul revoluționar. Cu brațele așezate cruciș pe sâni, acestea stau mai întâi și privesc la tânăra cu fusta hărtănită, de sub care se dezgoleau apărând rotulele ei bronzate și rotunde, la muncitorul-bărbat, lat în spate, care se canonește să rețină în poziția cu spatele la saltea, pe una dintre bestii. Cinstitele femei, fără să se dispună la analize temeinice, la despicarea firului în patru sau la divagații de reflecție, își scapără imaginația, care li se aprinde pălălaie, închipuindu-și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
botul Portiei a intrat pe ușă, urmat aproape imediat de ea. E făcută pagina, mă anunță, dacă vrei să dai casete. Mi-am înfrânat pornirea de a pleca la zece de la birou să mă îmbăt și ziua întreagă m-am canonit ca un alcoolic cu gândul la beția din amurg. Chiar n-o să uiți niciodată de prostia aia (la urma urmei fusese o pagină proastă)? se înfurie bătrânul V. când mai găsesc un prilej să-i amintesc de „pagina Putin“. Pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
anunță o predispoziție pentru gușă, sânii și fundul umplu o circumferință apreciabilă când stă în picioare; sub formele astea rubiconde vin niște picioare surprinzător de lungi, terminate cu degete lungi și ele, foarte bine delimitate, picioare care nu s-au canonit prea mult cu încălțările, și cu un mic inel argintiu pe degetul penultim. Și în întunericul de-acum îi strălucesc ochii negri, tot rotunzi, cu pupilele și irisul care nu mai lasă aproape nici un pic de alb la vedere. Gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Domnul s-a depărtat de la tine și s-a făcut vrăjmașul tău?...Yahveh a rupt împărăția din mâinile tale și a dat-o altuia, lui David..." Împrejurul gogîltanului, răsăriți din locurile ascunse de sodomizare, aranjîndu-și din mers centurioanele sau canonindu-și barbetele, roiau, prefăcîndu-se a-l chibița, restul liftelor, toți mohorâți, fumegoși și acriți, de parcă, de-o vecie, ar fi fost bolnavi de stomac, pârnaia cerului, scursura bolților, slujitori demoniaci și cocliți, împrospătînd mereu măduva focurilor la cuptoarele celor ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai ilizibilă, până la ploaia dezlănțuită de a doua zi dimineața, ce o transformă într-un cocoloș elipsoidal de hârtie și o cără, fără prea multe discuții, la canal. Totuși, în acea oră de duminică târzie, cineva care s-ar fi canonit și și-ar fi folosit totuși cu larghețe silința, ar fi izbutit, poate, să-i descifreze mesajul. Pe fluturașul de hârtie fermecat al Căpeteniei Străzii stătuse scris: "Un diavol, has-Satan în persoană, ședea la o masă. În dreapta lui era așezat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de armată, jupânul îi spusese: - Du-te să te încalțe ăia, să te mai deprinzi și cu alte rele, să vezi și tu ce-i pe lumea asta, și, când oi veni înapoi, te fac om! Și așa fusese. Se canonise doi ani și pentru stat, căpătase grad de sergent pentru vrednicia lui și se întorsese la stăpân. 12 Cu ce avea strâns din slugăreală, cu ce mai dosise, putea să-și cumpere un lot de casă mai spre marginea orașului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
țambalului. Unul dintre vioriști, rosti, întîi pe șoptite, apoi mai tare: 34 Mândro, subțirea în trup, Ce frumoasă te-ai făcut, Cu ochi negri de ochit, Cu gura de ceruit Și sprâncene de-amăgit... Atât i-a trebuit dogarului. Era canonit rău de băutură. S-a tras și brutarul lângă el și le-a cerut să-i cânte Colo-n vii la Drăgășani. Guristul știa oful nașului. Cu el petrecuse la toate nunțile. A luat-o ușor, cu vocea caldă: Colo
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o namilă de român cu un păr rar și dinți negri, mâncați. Era îmbrăcat într-o scurtă de stofă militară, vopsită, adusă de pe front, din Moldova. În ea zăcuse de tifos, că nu-l luase Ă-lde-sus, să nu se mai canonească. Necăjit, se vedea bine. Dumnezeu îl știuse cum adunase banii de loc. Și-a ridicat casa singur, cu palmele. Ne-vastă-sa aduna bălegar de pe rampă, se uita la vecini, speriată, îl amesteca în apă cu lut și lipea chirpiciul pe pereții
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Vrenică 149 femeie, ce să zic! Spăla-n cartiere pe la pricopsiți. Ca pe-un trandafir m-a ținut. Eram curat, mâncat, călcat, până s-a-nhăitat cu Florea. El m-a-nvățat: "Ce stai și te uiți la mă-ta cum se canonește?" "Da ce să fac, nenică?" " Pune și tu laba, mai șparlește ceva, c-ai s-ajungi mare și n-ai să știi nici o meserie și-o să fie vai de suflețelu tău!" Am băgat la cap. Când s-a prins mama
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a vândut Nicu-Piele un pont. Ședea încălzindu-și oasele lângă soba de tuci. Nu răbda la frig, că-l durea carnea bătută și vlăguită prin pușcării. Îl țineau șalele de atâta dormit pe pământul gol și la vremea asta se canonea. Mai avea și niște gloante-n mușchi de când îl făcuseră o dată gardienii sită și, cum se strica vremea, plumbii ieșeau de sub vine. Râdea hahalera și le arăta celorlalți: - Ia uitați-vă, bă! Strângea din dinți și încorda mușchiul betegit, făcând
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gunoaie și, când soarele cobora spre apus, se urneau. Întâi se ridica cel brumăriu, al lui Ilie, deschizând un ochi.Hămăia scurt. Al lui Gogu horcăia încă. Avea urechile clăpăuge și-l ciupeau muștele. Arunca zadarnic din coadă. Se mai canonea pe o parte și se scula cu dosul la biserică. Ceata se strângea și câinii se vânzoleau a joacă. Cățelele o luau înainte și dulăii după ele, tîrîndu-și limbile prin praf. O apucau spre șina Constanței, unde erau dughenile cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Zarifopol. În corespondență declară sentiment amical deplin ("Sărut dulce pe maladetz Costică"), către ginere se arată ironic cu măsură ("Om bătrîn, cu principii!") iar în impasul creației îi împărtășește starea: "...mă aflu în starea în care era Costică [...] cînd se canonea să fete Neoiobăgia"); prietenul mai tînăr căruia îi împartășește dezamăgirile (" Nu publica nimic în Daco-România") îi observă cu înțelegere firea de meridional: "Caragiale iubea adînc farsa și paiațeria tradițională [...]. Neobosit la vorbă singura hărnicie autentică a meridionalului". Aceste particularități nu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
acelea imprudente riscau uneori să taie mai degrabă un picior de om decît o coadă de pește, mai ales că atît harponistul cît și rechinii erau ascunși uneori pe jumătate de apa însîngerată. Dar sărmanul Queequeg, care gîfîia și se canonea cu cîrligul acela de fier, se ruga, cred, mereu lui Yojo, lăsîndu-și viața în seama zeului său. Iar eu îl întrebam în gînd, în vreme ce trăgeam saula și o slăbeam la fiece val: Ă Bine, bine, dragul meu tovarăș și frate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se va învăța... de îndrăcire... Adevărat easte că cela ce să lipește dracului, apropiise de împreunarea lui și amândoi duh sunt, drept aceia carele se face de voia sa îndrăcit și să închipuiește de face ale lui lucruri... să se canonească cu canonul celuia celui ce adevărat se îndrăcește"). Chestiunea este încă actuală la nivelul nostru. Responsabilitatea unor acte cu caracter medico-legal variază în funcție de vârstă, de sex și chiar de profesie, existând pentru preoți canoane speciale (dreptul clerului avea criterii speciale
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]