89 matches
-
anului 1873, fiind acostată în portul Toulon. Sarcina de a o aduce pe teritoriul românesc a fost primită de căpitanul Ioan Murgescu, împreună cu locotenentul Mihail Drăghicescu. Aceștia erau secondați de căpitanul Legier d'Arles și un grup de marinari francezi. Canoniera a pornit la drum neînarmată, călătoria durând din octombrie 1873 până în aprilie 1874. Tunul a fost trimis separat pe Dunăre. Acesta urma a fi montat abia după ajungerea în țară, pentru a evita complicațiile la trecerea navei prin strâmtorile turcești
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
drumul să plece mai departe. Nava a făcut escala la Constanța (care pe vremea aceea era încă port turcesc) între 8 și 13 aprilie 1874, ajungând la destinație, în portul românesc Galați, la 14 aprilie 1874. Pe 19 aprilie 1874 canoniera a fost numită "" prin înalt decret al domnitorului Carol I, iar locotenentul Mihail Drăghicescu a fost numit comandantul acesteia. Botezul navei a avut loc la 15 iunie 1874, în prezența domnitorului, a primului ministru și a altor oficialități. La scurt
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
era suficient de rezistentă, astfel încât s-a instalat tunul în barbetă (descoperit). Se spune că decizia ar fi fost luată după ce un glonț tras în timpul unui exercițiu ar fi străpuns turela prea slabă.. Cert este că toate fotografiile cunoscute prezintă canoniera "Fulgerul" fără turelă, cu tunuri descoperite. Canoniera a fost integrată unei divizii care mai cuprindea navele "România" și "Ștefan cel Mare". Primele utilizări ale acestei nave au fost pentru instruirea echipajelor românești, iar cel dintâi marș de instrucție pe Dunărea
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
instalat tunul în barbetă (descoperit). Se spune că decizia ar fi fost luată după ce un glonț tras în timpul unui exercițiu ar fi străpuns turela prea slabă.. Cert este că toate fotografiile cunoscute prezintă canoniera "Fulgerul" fără turelă, cu tunuri descoperite. Canoniera a fost integrată unei divizii care mai cuprindea navele "România" și "Ștefan cel Mare". Primele utilizări ale acestei nave au fost pentru instruirea echipajelor românești, iar cel dintâi marș de instrucție pe Dunărea de Jos și pe Marea Neagră s-a
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
Murgescu, fostul comandant al Flotilei, echipajele românești au fost debarcate și înlocuite cu ofițeri și marinari ruși. Flotila a efectuat misiuni de patrulare, bombardament și sprijin în operațiunea de forțare a Dunării de către trupele armatei ruse . După încetarea ostilităților armate, canoniera a fost înapoiată autorităților române și la 15 noiembrie 1878 a făcut parte din gruparea de nave care au trecut peste Dunăre în Dobrogea primele unități ale armatei române, care urmau să instaureze autoritatea româneasca în acest teritoriu. În anii
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
fost înapoiată autorităților române și la 15 noiembrie 1878 a făcut parte din gruparea de nave care au trecut peste Dunăre în Dobrogea primele unități ale armatei române, care urmau să instaureze autoritatea româneasca în acest teritoriu. În anii următori, canoniera a fost din nou utilizată drept navă școală, pentru instrucția echipajelor, așa cum s-a întâmplat în anul 1882. În anul următor a sosit bricul "Mircea" care a preluat aceasta sarcină. După anul 1886, considerată învechită și fără valoare militară deosebită
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
modeste. Din 1890 a îndeplinit un timp funcția de staționar la Chilia Veche, apoi a intrat în compunerea Diviziei de Dunăre și a efectuat un voiaj de instrucție între Galați și Turnu Severin. În preajma primului război mondial, fiind considerată depășită, canoniera este transformată în tanc pentru combustibil. În aceasta stare este mai târziu preluată de șantierul naval din Galați, care a păstrat-o ca atare pana în anul 1968, când a cedat-o organizației UTC a șantierului, iar tinerii uteciști, ignoranți
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
pentru combustibil. În aceasta stare este mai târziu preluată de șantierul naval din Galați, care a păstrat-o ca atare pana în anul 1968, când a cedat-o organizației UTC a șantierului, iar tinerii uteciști, ignoranți în privința valorii istorice a canonierei, au dus-o la fiare vechi. În acest mod trist s-a sfârșit existența uneia dintre primele nave de război a României. Astăzi se mai păstrează numai fotografii de epocă și un model contemporan al canonierei la Muzeul Marinei Române
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
în privința valorii istorice a canonierei, au dus-o la fiare vechi. În acest mod trist s-a sfârșit existența uneia dintre primele nave de război a României. Astăzi se mai păstrează numai fotografii de epocă și un model contemporan al canonierei la Muzeul Marinei Române din Constanța. Modelul este singura sursă care prezintă canoniera cu turelă, dar fidelitatea acestuia nu este clarificată.
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
mod trist s-a sfârșit existența uneia dintre primele nave de război a României. Astăzi se mai păstrează numai fotografii de epocă și un model contemporan al canonierei la Muzeul Marinei Române din Constanța. Modelul este singura sursă care prezintă canoniera cu turelă, dar fidelitatea acestuia nu este clarificată.
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
Elisabeta”, singurul crucișător al marinei române. În memoriile sale, Ghyka se plânge de inactivitatea marinei, crucișătorul stând în cea mai mare parte a timpului ancorat la chei. În anul următor, Matila Ghyka este staționat la Galați, unde ia comanda unei canoniere, a cărei misiune era de a supraveghea situația de pe ostrovul Bujor de pe Dunăre, în apropiere de Zimnicea, ostrov care în acea vreme era disputat de Bulgaria și România. Conflictul a fost rezolvat în urma schimbării cursului Dunării, care a avut drept
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
în cele din urmă să facă joncțiunea cu parașutiștii care aveau ca obiectiv ocuparea podului de importanță strategică de la Dordrecht. În ciuda intervenției Marinei Regale Olandeze, nu s-a reușit oprirea invaziei. Din acest motiv, planurile pentru deplasarea în zonă a canonierelor HNLMS "Flores" și HNLMS "Johan Maurits van Nassau" au fost abandonate. Pe inslua Dordrecht, germanii au reușit să ocupe podurile de importanță strategică Moerdijk, dar în oraș garnizoana a rezistat atacului. Moerdijk bridges, în timp ce germanii au organizat o poziție întărită
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
domnea un calm relativ. În nord, artileria germană a declanșat bombardamentul împotriva Poziției Kornwerderzand la 09:00. Bateriile germane au fost nevoite însă să părăsească pozițiile după ce au fost la rândul lor bombardate cu proiectile de 150 mm trase de pe canoniera "HNLMS Johan Maurits van Nassau" care naviga în Marea Wadden.. Feldt a hotărât în acest moment executarea unei debarcări pe țărmul Olandei de Nord. Au fost găsite mai multe barje care să fie folosite în acest scop. În timpul tentativei de
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
kilometri, formând un promontoriu protejat de castelul Abukir. Bancul era protejat și de un mic fort pe insula Abukir Fortul era ocupat de francezi, care dispuneau de patru tunuri și două mortiere. Brueys întărește apărarea portului cu vase bombă și canoniere, care sunt ancorate între stânci pentru a oferi sprijin liniei franceze. Alte recife sunt dispersate în partea de sud a insulei, formând un arc de cerc la circa 1500 de metri de țărm. Apa este prea mică pentru a permite
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
ordinul francez de a naviga este abandonat, flota britanică începe să se apropie rapid. Brueys, temându-se acum de un atac nocturn, ordonă ca toate navele să plaseze arcuri pe lanțurile ancorelor și să se pregătească de luptă. El trimite canoniera "Alerte" înainte, care trece în apropiere de cele mai importante nave britanice, apoi virează brusc spre vest, în speranța că navele britanice o vor urma. Niciunul din căpitanii lui Nelson nu mușcă momeala și flota britanică își urmează cursul. La
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
la Liceul „B.P. Hașdeu” din Chișinău, iar la 17 ani se înscrie ca voluntar la Reg. 3 Roșiori din Bârlad. De aici este repartizat la Divizia de Mare, de la Constanța, cu gradul de sergent. În cadrul Diviziei face parte din echipajul canonierei „Lt. Dumitrescu”. Când acest vas este trimis în reparație, sergentul Stângaciu este repartizat la Atelierul de Construcție al lui Nicolau, din Constanța. Nicolau era socrul directorului de bancă și proprietar al Atelierelor Societății de Transport Constanța, George I. Georgescu, cel
Vladimir Stângaciu () [Corola-website/Science/318921_a_320250]
-
împărtășea pioșenia ilimitată, cu ghionți si trăgându-l de barbă. Anul următor Patriarhul Constantinopolului și o serie de înalte fețe bisericești ruse eșuează și ei să pacifice populația călugărească de la Athos, drept pentru care țarul decide să intervină... militar. O canonieră și două transportoare de trupe sunt trimise de urgență în apele republicii teocratice de la Athos, militarii ruși debarcând și cu violență (istoricii încă n-au reușit să se pună de acord dacă a existat sau nu moarte de om datorită
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
război, au avut loc scufundarea cuirasatului turc “Lufti-Djelil”, o importantă navă de război a flotei otomane, de către artileria rusă din Brăila, și atacul din 13-14 mai 1877, când șalupa “Rândunica” comandată de maiorul roman Murgescu, a scufundat pe canalul Măcin canoniera cuirasată ”Hivzi-Rahman”. În anul 1878, în urma Tratatului de la Berlin care aloca Dobrogea României, la 14 noiembrie 1878 o coloană a armatei române și înalte oficialități ale guvernului de la București treceau pe sub un arc de triumf ridicat la Măcin, marcând un
Măcin () [Corola-website/Science/297065_a_298394]
-
din urmă, vasele italiene au fost predate finlandezilor. Marina italiană dispunea de o bază navală în teritoriul concesionat în [[China]] la [[Tianjin|Tiensin]]. Cele mai importante vase italian din China au fost [[Puitor de mine|puitorul de mine]] "Lepanto" și canoniera "Carlotto". În timpul conflagrației mondiale, vasele comerciale, crucișătoarele auxiliare și submarinele italiene au operat în apele Orientului Îndepărtat, uneori disimulate sub pavilioane civile sau străine. Italienii au folosit de asemenea și porturile controlate de japonezi din regiune, precum cel din [[Shanghai
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
primului Răznoi Tanaki din 1860, în Noua Zeelandă, a marcat prima ocazie în care un vas de război australian a fost angajat în lupte peste mări. Flota colonială s-a extins semnificativ la mijlocul anilor 1880 și a cuprins un număr de canoniere și vedete torpiloare pentru apărarea porturilor și râurilor precum și unități navale pentru necesarul de marinari și forturi. Victoria a devenit cea mai puternică dintre toate coloniile din punct de vedere al capacităților militare navale deținând nava armată în oțel HMVS
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
devenit cea mai puternică dintre toate coloniile din punct de vedere al capacităților militare navale deținând nava armată în oțel HMVS "Cerberus" în serviciu activ din 1870 și nava de război cu aburi HMS Nelson împrumutate de la Marina Regală, trei canoniere mai mici și cinci vedete torpiloare. Noul Wales de Sud a format o Brigadă Navală în 1863 iar până la finalul secolului avea două vedete torpiloare mici și o corvetă. Forța Maritimă de Apărare Queensland a fost înființată în 1885 în vreme ce
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
portavionul ușor (), patru crucișătoare și un distrugător aflate la vest de centrul arhipelagului Solomon. O forță de acoperire separată (denumită uneori Grupul de Suport Tulagi), comandată de contraamiralul Kuninori Marumo formată din două crucișătoare ușoare, vasul de hidroavioane , și trei canoniere s-a alăturat și ea Grupului de Acoperire ce susținea invazia insulei Tulagi. Odată ce Tulagi a fost asigurată la 3 sau 4 mai, Grupul de Acoperire și Forța de Acoperire au fost repoziționate pentru a susține operațiunile de la Port Moresby
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
Apărarea convoiului a fost asigurată de "Compania de apărare" compusă din "Shōhō", 4 crucișătoare și un distrugător, comandate de contraamiralul . O armată de acoperire separată, comandată de contraamiralul și care consta din două crucișătoare, un transportor de hidroavioane și trei canoniere, a asigurat, alături de "Compania de apărare", protecția necesară forței de invazie care se îndrepta spre Tulagi. După ce Tulagi a fost ocupat, pe 3 sau 4 mai, cele două armate de acoperire s-au îndreptat spre Port Moresby pentru a ajuta
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
largely dilapidated Palatul Gyeongbok, scaunul de autoritatea regală. Pe durata domniei lui Heungseon Daewongun, politica fracționiste și puterea deținută de Kim Andong clanul dispărut complet. În 1871, forțele americane și coreene s-au ciocnit într-o încercare SUA, la "diplomația canonierelor" următoarele IncidentuGeneral Sherman l în 1866. În 1873, regele Gojong a anunțat preluarea lui de regulă regale. Cu pensionare ulterioare de Heungseon Daewongun, viitorul Regina Min (n mai tarziu EImparateasa Myeongseong) obținut controlul complet asupra instanță de ei, introducerea familia
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
și milițiile sârbe locale, adesea sprijinite de unități ale JNA staționate în zonă, au început să alunge oficialii guvernamentali, să ridice baricade și să planteze câmpuri de mine. Armata Populară Iugoslavă a ocupat poziții pe celălalt mal al Dunării, în timp ce canoniere ale JNA patrulau fluviul. Atacuri sporadice de mortiere asupra Vukovarului au început în iulie, iar tirurile de artilerie s-au făcut simțite începând cu sfârșitul lunii august. La acea dată, în urma afluxului de refugiați, populația orașului se redusese deja la
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]