68 matches
-
celor mai firești și raționale mișcări, cu ajutorul cărora elevul să-și poată exprima voința creatoare pe un material sonor dat. Încă de la primele mișcări ale arcușului pe coardă elevul trebuie să fie atenționat pentru realizarea unui ton frumos, plin , rotund, cantabil. Munca asupra emisiei sonore trebuie să-l preocupe pe profesor și elev în aceeași măsură. Pentru realizarea acestui obiectiv elevului îi sunt necesare modele. Primul model de urmat este demonstrația profesorului care trebuie să fie perfectă și din acest punct
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
Beethoven. Frazele melodice sunt aici cu mult mai largi decât în alte lucrări beethoveniene. Suava melodie, care începe din măsura a doua, lunecă pe o figură de acompaniament ( a se vedea măsura I ) ce străbate întreaga mișcare. Tema II, tot cantabilă, este cântată de glasul catifelat al clarinetului, peste care coardele suprapun arabescuri. Cele două teme nu sunt supuse dezvoltării. În loc de dezvoltare, în repriză, melodia inițială a mișcării este lărgită; tema II apare tot la clarinet, ca în expoziție. La un
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
rară într-o lume ghidată din plin de modă, profit și consumabil - numită coerență stilistică, melodică, ritmică pe mai mult de câteva discuri. Viteza, forța, șocul vizual sunt elemente strânse sub îmbrăcămintea unei melodii fără cusur, memorabilă și - paradoxal - ușor cantabilă!... Seria videoclipurilor de pe DVD-ul antologic Past, Present, Future (2005) conturează un artist pe cât de original, pe atât de integrat unei tradiții. Horror s-ar numi această tradiție, cu titluri de la Nosferatu, Das Cabinet des dr. Caligari sau Frankenstein, până la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
amar de ani. Tata vorbea de Europa. Visul lui era să vadă o Europă federalizată. — Cât de departe merg rădăcinile familiei Dvs.? — Până în Grecia și Spania, acum niște sute de ani! Buni cul, Constantin Cortez, era cântăreț de operă, bas cantabil, cânta la Kiev și Odessa, o voce superbă. Afișele rusești care îi anunțau spectacolele erau imprimate pe mătase. Se scrie în anumite cărți că reușea să stingă lumânările din candelabre când făcea un crescendo! — și despre Dvs. am citit că
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
variație națională. Chiar și în privința poeziei moderne, este important să se țină seama de deosebirile dintre versul oratoric, versul recitativ și versul "melodic", deosebiri ignorate de majoritatea metricienilor englezi oare, sub influența teoriei muzicale, sunt preocupați mai ales de versul cantabil. *49 Într-un valoros studiu consacrat poeziei lirice ruse din secolul al XIX-lea, *50 Boris Eihenbaum a încercat să analizeze rolul intonației în versurile "melodice", cantabile. El arată, în mod convingător, cum lirica romantică rusă a folosit măsurile tripodice
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
teama împărtășită de alții și a o descoperi astfel în atrocea-i suportabilitate. Cei ce lipseau la apel erau considerați încă în curs de înțelepțire pe aiurea cu această supremă lecție adusă în tabără de cei întorși și transformată în împărtășanie cantabilă. Lălăiau des jelanii de soartă vitregă și nenoroc, cărora le confereau puterea de retenție a unui zid nevăzut imposibil de traversat, înverșunat să le frângă elanurile de emancipare și să le irosească în volute fără noimă ale zadarului. Clădeau și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
rândul celor care se luptau zi de zi, cu disperare, pentru supraviețuire. Dar din dar se face rai. Cu anevoie veți întâlni în literatura beletristică, religioasă, ori apocrifă o succesiune de cuvinte atât de simple, dar îmbinate atât de armonios, cantabil și seducător, având în același timp o atât de mare încărcătură morală, umanist-creștină. Dar din dar se face rai. Observați deschiderea amplă și sonoră a vocalelor? Parcă sunt tot atâtea ecouri reverberatoare menite să ne amintească permanent existența acelui spațiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
îngropat de patru zile ar fi fost adus aici, în această pădurice mirobolantă, în mod cert nu s-ar mai fi apelat la serviciile Fiului Domnului pentru resuscitarea lui, ci în parfumul amețitor al florilor de salcâm, pe fondul zumzăitului cantabil și liniștitor al neobositelor albine el, mortul Lazăr -, ar fi înviat instantaneu, chiar dacă ar fi fost trecut râul Stix de 365 de zile. Parfumul florilor de salcâm te îmbătau, te amețeau, făcându-te să te crezi în Rai ori în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
catedrală prin arhitectonica operei, „student vagant” prin latura goliardică a poeziei lui, Nichita Stănescu adaogă o a treia trăsătură medievală profilului său liric, anume cea trubadurescă. E foarte interesantă, remarcabilă, tranziția lui Nichita Stănescu de la o poezie scriptică la una cantabilă. Imaginea poetului cântăreț, acompaniat de lăută, i se potrivește de minune. Am ascultat de nenumărate ori, în nopți de prelungită libație, cel mai adesea cu participarea poetului, poezii de-ale lui cântate cu acompaniament de ghitară de Augustin Frățilă sau
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și de jovialitate frivolă identitatea unui sentimental care își exteriorizează melancolia în tumbe și poze ludice. Pe scurt, neseriozitatea unui serios care ezită să se ia în serios. Formula compozițională constă în patinarea - versificată riguros, cu ritm și rimă utilizate cantabil - pe suprafața unui mare număr de obiecte, convenții, poze, amestecate într-o confuzie a regnurilor pentru a obține efect de burlesc: „Orele le anunță cocoșii electronici./ Îmi curăță armurile de praf stelar, păpușile./ Strămoșii, din tablouri, mă urmăresc ironici./ Mereu
IARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
volumul colectiv Cărări spre oameni (1985) și în volumul Flacăra vieții (1987). Primul volum personal de versuri, Manual de târâre, îi apare în 1992. Poezia scrisă de C. descinde din exercițiul avangardei și al suprarealismului, sfidând nu numai forma fixă, cantabilă și melodioasă a versului, ci și coerența limbajului, ordonat fluent în matca exprimării tradiționale. Sensul este dominat de violența metaforelor șocante, ce vor să sugereze înțelesuri prin simpla înșiruire într-un discurs lipsit de logica frazării inteligibile. Agresivitatea textului încearcă
CHIRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286203_a_287532]
-
se declară gata de efort. Poet al frăgezimilor și candorilor, se inspiră cu succes din obiceiurile și tradițiile autohtone, ale satului de care nu se desparte: Cântece de-acasă (1971) și Alte cântece de-acasă (1978). Poezia lui C. este cantabilă, multe versuri devenind texte pentru cântece lirice ușor de memorat. A scris și literatură pentru copii: Vine, vine primăvara... (1981), Strugur dulce, lan de aur (1983), Despre-o viță și-o bobiță... (1986) ș.a. SCRIERI: Sărutul soarelui, Chișinău, 1965; An
CIOCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286249_a_287578]
-
tipuri de concerte, fiind inaugurat de italianul Giuseppe Torelli (1658-1709), compozitor italian. El se impune ca deschizător de drumuri în istoria Concertelor pentru un singur instrument cu acompaniament de orchestră. El ajunge la alternanța de trei mișcări, o parte lentă cantabilă fiind încadrată de două părți cu mișcarea rapidă (model asemănător uverturii italiene din concepția contemporanului său Alessandro Scarlatti). Aceasta este forma ce se va impune în desfășurarea concertului solistic până în zilele noastre. De aici reies primele „concerti” care se afirmă
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
Generația care i-a urmat lui L. van Beethoven nu a continuat în mod nemijlocit complexitatea formală și densitatea expresivă a muzicii sale. În cele nouă simfonii ale lui Franz Schubert, cu o structură mai liniară și cu un caracter cantabil patetic, se insistă mai mult asupra repetiției variate a detaliilor melodice, decât asupra dezvoltării tematice. Cele mai cunoscute sunt Simfonia a VIII-a în si minor - numită „Neterminata” (1822) pentru structura neobișnuită de doar două mișcări (Schubert însuși a renunțat
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
obicei sub formă de "trio" pentru două instrumente melodice (mai ales viori) acompaniate "basso continuo", instrument armonic, executând o melodie fundamentală cu tonalitate joasă. "Sonata da camera" cuprindea o introducere lentă, un "allegro" în formă de fugă, o mișcare lentă cantabilă și un final rapid, care sugera afinitatea cu părțile dansante din suite și era compusă aproape în întregime din elemente scurte, derivate din piese de dans. Maestrul sonatei în formă de trio (""Triosonate"") în secolul al XVII-lea a fost
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
poetică a lui Simion Gociu au scris mai mulți critici și poeți. Criticul literar Adrian Dinu Rachieru a scris un eseu intitulat „Un «eu visător»: Simion Gociu” în antologia sa "Poeți din Bucovina", observând că versul poetului "„e un vers cantabil, pe un ton de tristă baladă”". În prefața la volumul "Oul gastronomic" (1998), poetul Vasile Tărâțeanu remarcă faptul că "„fabulele și epigramele din această plachetă demonstrează că autorul lor știe să surprindă grotescul unor situații ridicole (...), să moralizeze, să deturneze
Simion Gociu () [Corola-website/Science/327264_a_328593]
-
nr. 3 este mai plin de energie, dezvoltarea simfonică este mai dinamică și mai amplă, iar elementul de virtuozitate este mult mai puternic subliniat. Concertul este alcătuit din 3 părți: "Partea I, Allegro ma non tanto" începe cu o temă cantabilă de largă respirație. Tema are un aspect de continuă curgere, întinzându-se pe aproape 25 de măsuri, ca un fir neîntrerupt. Rahmaninov, asemenea lui Beethoven, lui Brahms și altor compozitori-pianiști, a căutat să facă claviatura „să cânte”, să treacă dincolo de
Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră în Re minor () [Corola-website/Science/334857_a_336186]
-
energia mișcării impetuoase, prin ritmul bărbătesc. Atmosfera de bucurie și sărbătoare se menține și la apariția celei de-a doua teme care, cu ritmica sa agitată, evocă o cavalcadă. În această atmosferă intervine subit o nouă temă lirică, pasionată, deosebit de cantabilă. După o scurtă reluare a temei principale a finalului, în orchestră apare un "scherzando" construit din elemente tematice ale primei mișcări, transformate într-un ritm jucăuș și capricios, ceea ce îi dă întregului episod un caracter fantastic. În repriză reapar ritmurile
Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră în Re minor () [Corola-website/Science/334857_a_336186]