66 matches
-
și al copilăriei, al mamei și al maternității, al pământului cu valoare mitică universală sau - mai particulară - de plai mioritic domină poezia și mitopoetica lui V. Caracterele esențiale ale creației sale sunt organic legate de lupta pentru afirmarea românismului: mesianism, cantabilitate clasicistă și folclorizantă, simplitate a formulelor, dramatism de esență baladescă, eminescianism transplantat pe solul modernității. „Păstrând proporțiile, el și generația sa reprezintă pentru această provincie românească năpăstuită mereu de istorie ceea ce a fost, la începutul secolului, generația lui Goga pentru
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
pe linia George Coșbuc - Alexie Mateevici - Octavian Goga, versul strigăt existențial, oracular, mesianic sau pamfletar: „Sunt pata cea de sânge, zisă/Republica Moldovenească,/Ce-n loc să frigă ucigașii/Încearcă veșnic să zâmbească” ( Sunt). Pe versurile lui, de o mare cantabilitate, au fost compuse numeroase cântece, cu predilecție de Ion Aldea Teodorovici (Melancolie, Reaprinde-ți candela, Eminescu să ne judece, Trei culori, Răsai, Frumoasă-i limba noastră), foarte populare în întreg spațiul românesc:. Fără a destupa în versuri sticle de șampanie
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
pe măsura grandorii lui. Marea majoritate a publicului rostindu-i încă numele cu respect și emoție, reține doar versurile atât de muzicale ale tristei iubiri pierdute. Căci superba eufonie eminesciană s-a transformat la acest nivel, din păcate, într-o cantabilitate romanțioasă, accesibilă unei sensibilități mediocre, destul de greu de dezrădăcinat. Și acestea mai cu seamă atâta vreme cât opera poetului nu fusese dată la iveală integral. Acum însă, când uriașul travaliu de editare a operei complete început de Perpessicius (care și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este interpretat de critica literară basarabeană. Preaplinul și freamătul creșterii, neliniștea și "baladizarea" o dată cu apariția poemului Cămășile, "estetica reazemului", "principiul matern al universului" și coroborarea dintre ele, aproapele și departele ce descind din principiul matern, copilul ca "homo ludens", miniaturalul, cantabilitatea versului vierean, toate acestea sunt desprinse din monografia lui Mihai Cimpoi Întoarcerea la izvoare spre a fi analizate dintr-o perspectiva actualizată. Extinderea axei comparatistice, pe linia Eminescu Alecsandri Coșbuc Mateevici Goga, ca "poezie strigăt existențial, oracular mesianică și înverșunat-pamfletară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
frecventa reiterare a cvartei perfecte descendente, pe parcursul întregului preludiu, conduce la investirea acesteia cu semnificații profunde la nivelul viziunii conceptuale. Cel de-al doilea material tematic al preludiului poartă aluzia „valsului melancolic” al lui Baudelaire datorită animării tempo-ului, precum și cantabilității vocii superioare asupra căreia Debussy atrage atenția, în mod suplimentar, prin noutatea plasării scriiturii în tonuri. Episodul ulterior expune un caz semnificativ al preschimbării funcției inițial deținute de către anumite entități și survenite pe parcursul avansării sonore. În acest caz, se distinge
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
poetul amplifică forța sugestivă a expresiei. La o primă lectură, poezia pune pe cititor În fața unor necunoscute, impuse de structură. O primă necunoscută are ca punct de plecare latura sonoră a celor două catrene, sugerând parcă o monotonie melodică aparte, cantabilitatea ei melopeică nu este dată numai de ritmul iambic și rima total diferită de a altor poezii ale poetului, ci și prin coloana sonoră, dată de dispunerea vocalelor Închise și deschise. Există Însă o posibilitate a rostirii În condițiile diferite
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
deși verbele, puține la număr, stau la imperfect (imperfectul Își prelungește acțiunea În prezent).Cuvintele din ambele strofe au o mare Încărcătură consonantică 63/46 În prima strofă și 68/46 În cea de a doua strofă. Rimele au o cantabilitate Întunecată, deoarece cuvintele prin care se realizează, pe lângă marea Încărcătură consonantică, sunt Încărcate cu vocale Închise (plumb, veșmânt, vânt, plumb, plumb,strig, frig, plumb). Topica nu cunoaște nici o alterare. Domină consoanele surde. Simetria poeziei este unică În felul ei și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
timp, tema conferă strofelor de structură și expresie neoclasica (18 distihuri si trei versuri leitmotivice cu măsura amplă, de 13 silabe), o tonalitate, o muzicalitate solemnă, melancolică, memorabilă. Ceea ce caracterizează poezia lui Ion Pillat, din volumul amintit, este nu numai cantabilitatea versurilor, ci și faptul că este memorabilă, ori acest atribut aparține În exclusivitate poeziei neoclasice. Nu trebuie să se Înțeleagă că poezia aceasta nu se adresează contemporanilor poetului. Încă din titlu se conturează o relație Între loc („aci") și timp
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
în primele două simfonii, Beethoven, deși folosește limbajul maeștrilor de la sfârșitul veacului al XVIII-lea, arată îndemânarea propriei sale pene. Prima parte a lucrării - Allegro vivace e con brio - este compusă în formă de sonată, cu două teme înrudite prin cantabilitatea lor și nu puternic contrastante, ca în alte simfonii. Tema I-a, asemeni altor melodii din Simfonia a VIII-a, a fost găsită în caietele beethoveniene de schițe din vara anului 1812. Ea e atacată dintr-un început de viori
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
elementului latin în poezia lui Nicolae Labiș, realizându-se în acest sens o analiză statistică a lexicului pe baza textelor literare Moartea căprioarei și Miorița. S-a constatat că poezia lui Labiș relevă o individualitate și personalitate pregnantă, concretizată prin cantabilitatea versurilor, fastul și armonia imaginilor, marea încărcătură afectivă a cuvintelor, precum și prin crearea îndrăzneață de noi sensuri printr-o mânuire și folosire a mijloacelor de expresie cu ajutorul cărora a realizat un tip remarcabil de poezie reprezentativă pentru lirismul unei generații
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
partenerul de la Secondo va cânta integral vocea a III-a, în timp ce Primo va suprima nota comună (nota inferioară din octavă). De regulă nu va fi suprimată nota comună care face parte dintr-o desfășurare melodică, pentru a nu rupe fluența, cantabilitatea discursului muzical, ci va fi sacrificată nota comună din octavă sau acord. Pedalizarea pianistică constituie o componentă esențială a procesului de zămislire a discursului muzical. Aparent de o simplitate dezarmantă, ea reprezintă doar partea vizibilă exterioară a unui proces de
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
a lungul edițiilor, multe premii au revenit elevilor Școlii Populare de Arte din Iași. A figurat în dicționare de jazz și în antologia jazz-ului românesc, editată de U.C.M.R. Creația sa prolifică, variată ca stil și gen, exprimată prin cantabilitate, va dăinui peste timp. A fost un îndrăgostit de jazz, gen rafinat și elitist pe care l-a slujit cu talent și pasiune. După o jumătate de veac dăruit muzicii ușoare, jazzului și romanței, maestrul Titel Popovici a încetat din
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
au servit drept principală sursă de inspirație, conducându-l spre explorarea folclorului arhaic; există o serie de „motive-sigilii” care care dau omogenitate muzicii lui Gheorghe Dumitrescu. Limbajul său muzical valorifică o inspirație folclorică autentică, construind un discurs melodic marcat de cantabilitate. A fost distins cu premiile pentru compoziție Paul Ciuntu (1941), Robert Cremer (1942); a primit Premiul III (1942), Premiul II (1943) și Premiul I (1946) la Festivalul Internațional "George Enescu" din București, Premiile Academiei Române (1956, 1961), premiul Pelicanul Alb al
Gheorghe Dumitrescu () [Corola-website/Science/311935_a_313264]
-
violoniștilor italieni, dar a trecut aceste modalități de exprimare prin propriul său filtru creator. Din arta claveciniștilor francezi a surprins elemente viabile, și anume grația și spontaneitatea melodică, înlăturând ornamentația inutilă sau dăunătoare clarității. Iar din muzica italienilor a preluat cantabilitatea, evitând linia melodică emfatică sau prea încărcată de ornamentică. Din timpul șederii la Weimar, datează celebra întâlnire a lui Bach cu organistul francez Jean Louis Marchand. Invitat la curtea regală din Dresda, în anul 1717, pentru un turnir muzical cu
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
cuprinde înregistrări din concert efectuate de Radiodifuziunea Română. Tânărul compozitor a scris piese pentru pian, lieduri, o lucrare pentru violoncel solo, un sextet pentru corn francez și coarde ș.a. În viziunea compozitorului Doru Popovici, muzicii lui Dumitrescu „"nu-i lipsește cantabilitatea de amplă respirație, după cum nici combinațiile armonice cromatice îndrăznețe nu îi sunt necunoscute. Relevă o mare afinitate pentru varietatea ritmică și timbrală și, totodată, un apreciabil simț al arhitecturii. Muzica lui - ca și arta-i interpretativă - se înscrie în orbita
Tudor Dumitrescu () [Corola-website/Science/316297_a_317626]
-
suflat din lemn, 11 instrumente de suflat din alamă, o gamă foarte largă de instrumente de percuție, un pian, două harpe și coarde. În ciuda dimensiunii orchestrei, limbajul folosit și temele sunt de o simplitate evidentă. Este o simfonie caracterizată de cantabilitate și tonalitate, care include uneori ritmuri din muzica de jazz și a cărei comandă l-a stimulat pe Copland să își „structureze materialul și să îl ansambleze într-o ordine bine definită.” Partea întâi are un caracter deosebit de expresiv, în
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]