93 matches
-
visuri roze colorate, De brațul mamei tainic legănate și‐ ncetișor pe sânu‐i adormite. Îl cântă‐ n vânt un flașnetar pe stradă. Se cern prin toamnă fulgii de zăpadă Ca‐ n sufletu‐ mi aducerile‐aminte... ...și‐ ascult... și sorb motivul cantilenei.. și‐ n dorul vremilor de mai nainte, Mă frige‐ o lacrimă din colțul genei. UNEI FEMEI Vezi tu o slabă rază ce s‐avântă? Oh, de‐ ai simți că raza asta vine Din dorul unei lumi cât mai senine Ce
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
dimpotrivă, Belbo gândește și mai Întortocheat. Îmi reveneau În memorie cuvintele lui Diotallevi: „În cea de-a doua sefira Aleph-ul Întunecos se transformă În Aleph-ul luminos. Din Punctul Obscur țâșnesc literele Torei, trupul sunt consoanele, suflarea vocalele, și Împreună Însoțesc cantilena credinciosului. Când melodia semnelor se mișcă, consoanele și vocalele se mișcă Împreună cu ea. Astfel se naște de aici Hokma, Înțelepciunea, Sapiența, ideea primordială În care totul e conținut ca Într-un sipet, gata să se deschidă În creație. În Hokma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rea mental-emoțională a noilor generații e asigurată. 215 Mi-am întrebat profesorii congeneri de când n-au mai îndrăznit să le recite elevilor, în liniște, din eufoniile eminesciene, familiarizându-i cu melifluența (termenul este al lui Dan Botta, autorul unei superbe Cantilene), cu „narcoza auditivă“ (Negoițescu dixit) a diftongilor cuplați cu aliterațiile pe catifeaua gerunziilor, a jocului fonic dintre departe și aproape (categoriile subtil împletite de Edgar Papu), dintre încet, tămâiet și nemângâiet, dintre „covorul moale“ și „mătasa sună sub picior“, cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
prin altceva, doar dacă n-o fi consecința faptului că a trăit mult, poate că există lucruri pe care începem să le înțelegem doar când ajungem acolo, Ajungem acolo, Unde, La bătrânețe. Cipriano Algor se îndreptă spre cuptor, murmura o cantilenă fără sens, Marta, Marçal, Isaura, Găsit, apoi schimbând ordinea, Marçal, Isaura, Găsit, Marta și iar, Isaura, Marta, Găsit, Marçal, și iar, Găsit, Marçal, Marta, Isaura, în sfârșit, adăugă propriul lui nume, Cipriano, Cipriano, Cipriano, îl repetă până pierdu șirul, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și timbrat. Vom putea silabisi mai bine frumoasa limbă românească, multicoloră și cadențată, pe care o vom crea noi înșine, filtrînd împreună, prin clarul rășinos al brazilor, 60% de unghiulare cuvinte latine, 40% de cuvinte lichide și onduloase ca tînguitoarele cantilene de prin porturile africane (...) Sub mine se precisează congresul nocturn al acelor o mie și mai bine de turnuri. Discută și elogiază drapajul carmin și dinamic al frumoasei togi romane făcută la Paris, care îmbracă-desbracă sălbateca literară Românie” (în românește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
terenul genurilor clasice și mai ales în baza folclorului. A lua fabula, descîntecul, doina, a le încărca de imagini și viziuni turburi sau măcar de colori, a le scoate însă din orice mișcare utilitară, iată metoda. Descîntecul se face o cantilenă grotescă, fabula o etică simulată de imagini”. Regăsim aici punctele de vedere ale artiștilor expresioniști de la Gîndirea, ale „primitiviștilor” moderni, ale lui Ion Vinea și Marcel Iancu, Lucian Blaga și Ion Barbu. „Absurditatea” alăturărilor din capitolul „Dadaiști, suprarealiști, hermetici” al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pare să sugereze inutilitatea cuvintelor. Reverberează o Doină (Țara -nenoroc), și o Doină (Țara de miraz), Doina (negură) și Doina (Groază); sunete grave emană din Doina (Pax Magna) și Doina (Moartea peste tot). Câteva texte cu subtitlul "oralități" sunt niște cantilene în registre stilistice consacrate, păstrând linia arhetipurilor, dar depărtându-se de simplistul lamento: "Nu-l mai plângeți pe acela / care vecinic singur nu e, / plângeți-l pe cel ce n-are / Moartea și Moldova lui" (Doină Dorul de Moldova). Partituri
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a motivelor folclorice, precum și a motivelor cuprinse în lirica tradiționaliștilor, într-un transfer parcă de sugestii originale, de diversificare a lirismului prin plăsmuirea de impresii, de sunet și culoare într-un conținut psihic nou, și nu transcrierea aproape identică a cantilenei lui Botta sau a poemului "După melci" al lui Ion Barbu, care rămân simple parafraze a modelelor. Tiberiu Utan "Carte de vise", E. P. L., 1951; "Versuri", Editura Tineretului, 1961; "Clipe", E. P. L., 1968; "Steaua singurătății", Editura Tineretului 1968; "Versuri", "Cele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
această strofă, din Max Jacob: "Trece uneori Dumnezeu prevestit/ de forme la fel de neînțelese/ precum metaforele noastre, o, profeți..." Corneliu Sturzu "Arcade peste anotimp", 1964; "Autoportret pe nisip", E. P. L., 1966; "Restituirea jocului", E. P. L., 1969; "Duhul pietrelor", Editura Albatros, 1970;"Cantilene", Editura Junimea, 1970; "Camera de recuzită", Editura Junimea, 1973; "Anotimpul încrederii", Editura Eminescu, 1974. Ca și Nicolae Ioana și Mircea Ciobanu, C. Sturzu își face portretul pe nisip, sugerând ideea de efemeritate: "Mereu schimbătoare,/ neliniștită mereu/ după respirația felurită a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la femeile grece/ trestia-i cu amintiri". 9 "Toate fructele care seamănă cu un cap cad pe rând/ pe tipsiile beznei și fiecare își duce la golire încifrarea/ să danseze,/ deasupra râului." 1 C. Sturzu, "Arcade peste anotimp", 1964. 2 "Cantilene", 1970, "Drumul pietrelor", 1970, "Camera de recuzită", 1973, "Anotimpul încrederii", 1974. 1 "Întoarcerile", Editura Eminescu, 1970, "Roata", Editura pentru literatură și artă, 1968. 1 "Coloană de-a lungul", Editura Eminescu,1971, "Zăpezi fără întoarcere", Editura Cartea Românească,1973; "Scut etern
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
întuneric la a doua ocazie, înainte de acuplare, numai și numai sărutând-o, avansă el cu îndrăzneală pe terenul încă alunecos dintre ei doi. Melanie se eschivă de la subiect, prefăcându-se a nu fi auzit apropoul lui fără perdea. Murmurând o cantilenă și coborând a modestie ochii albaștri, ca și cum ar fi avut în intenție examinarea galbenului parchetului lăcuit, începu din nou să murmure melodios: Die gedanken sind frei Wer kann sie erraten, Sie fliehen vorbei, Wie nächtliche Schatten Kein Mensch kann sie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pline de sevă, contraste ritmico- Aurel Stroe armonico-timbrale și anvergură conceptuală: 3 Piese pastorale pentru flaut, pian și percuție de Aurel Stroe - o alternare de forță primitivă și puritate aurorală, atemporală, cu incrustații de joc popular, colinde din folclorul copiilor, cantilene modal-exotice, cu treceri rapide de la flautul traversier, la flautul-bas și la piccolă, fără însă ca omogenitatea și substanța discursului să aibă de suferit; Elegia I, Myriam Marbe, ”In memoriam”, de Anatol Vieru - o melopee tristă, desfășurată pe fondul straniu al
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
liber și de propensiunea panteistică a analogiei, sunt, din păcate, puse în umbră de o vizibilă manevrare mecanică a metaforelor-cheie, a contrastelor și de alunecarea într-o retorică a declamației. Și nu excursul reflexiv și simbolic, ci, naivă și limpede, cantilena sentimentală (chiar dacă sentimentalismul repugna teoreticianului: „o haină de teatru, s-o lăsăm actorilor vieții!”) găsește mai ușor drumul către muzică, precum în „cântările sfioase” ale lui Matei Elian sau ca în melopeea lui Eulampiu Slătineanu Ascult cum sonore.., în „cântările
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
erotice, idealitatea, erosul având o semnificație mitică: femeia este taină în taina naturii, stăpână a marelui stăpân - Dorul, „lumină stinsă în lumină”. Misterul cosmic se strecoară în ritul nupțial, amplificând dimensiunile trăirii și traducându-l în acorduri de imn, madrigal, cantilenă și rugă. V. este un poet prin excelență al mamei și al maternității, unul dintre cei mai importanți în contextul literaturii române. Mama poetului, concretă, reală, veghetoare și însuflețitoare a spațiului copilăriei, devine Mama Naturii și a Cosmosului, Muma generică
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
vremii este preocupat (...Ă de procesul duratei personale.”3 Sonetistul Mihai Codreanu (Mihai Codreanu: Statui 4 Ă are disponibilități poetice multiple: este „parnasian, bineînțeles, dar și romantic de atâtea ori, senin și plastic”, „întunecat și muzical”, având „timbrul tânguios de cantilenă, erotismul direct, când pasionat și umbrit, când luminos, madrigalesc și prețios”; îl definesc „lirismul meditativ”, „dezabuzarea, ironia și sarcasmul”5. Camil Baltazar este trecut, alături de Otilia Cazimir, în categoria poeților de cenaclu 6, debutând la „Sburătorul” și formându-se în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Teatrului Național din Iași, redactor șef al revistei „Convorbiri literare”. o vreme redactor la postul de radio Iași; asistent universitar, membru în colegiul redacțional al revistei „Cronica”. Din Lucrări: Autoportret pe nisip (1966); Restituirea jocului (1969), Duhul pietrelor, versuri (1970), Cantilene, poeme (1970) etc. 198 Volumul cuprinde materiale inedite și e păcat să nu fie oferit marelui public, mai ales că amintirile sunt de obicei gustate de cititori. La aceste contribuții am dori să avem și colaborarea Dv., a d-lui
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
din viața și opera lui Ion Dragoslav (prof. Olga Goiceanu, de la Liceul Agricol); „Contribuții la biografia lui Anton Holban” (subsemnatul); „Geologul N. Grigoraș” (prof. Magda Butnaru, de la „Galerie”). Sesiunea s-a încheiat cu interpretarea la vioară a două creații originale („Cantilenă” și „Cântec concertant”) ale d-lui Marcel Pascaly (strănepotul artistului M. Pascaly). Duminică, la Cinema „Popular”, a avut loc o serbare cu care ocazie au rulat filmele „Întâlnire cu Lizuca” și „Ulița Rădășenilor”; pe acesta din urmă l-am luat
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
sonate pentru pian solist față de 10 pentru vioară și pian și 5 pentru violoncel și pian), ci mai ales din concepția sa revoluționară asupra posibilităților de expresie ale instrumentului cu claviatură, capabil să redea amploarea armonico-polifonică a masei simfonice, precum și cantilena instrumentelor melodice. Pianist genial, Beethoven a contribuit la perfecționarea tehnică a pianului, colaborând strâns cu tehnicienii și constructorii de instrumente din vremea sa. Prin ceea ce a conceput el pentru pian, splendidele sale sonate, el a pus bazele unui nou stil
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
rural și folcloric). Optimismul de redacție și cafenea, robustețea profesională trîndăvesc tot mai late în pajiștele unei preafrumoase limbi. Iar drumurile de țară scîrțîie de coviltirele prozei tradiționaliste, oloage și infantile ca un ultim mereving. Poezie leneșă, iarăși: jalnica, cerșetoarea cantilenă a nomazilor ultimi-simboliști. Palidă ca un altoi neprins; oribilă, tremurătoare ca un plămîn expectorat - fie buretele răcoritor pentru fruntea (enormă) a vreunui critic, congestionat pînă la urmă, nedumerit, nefericit de viforul și săbiile albastre și adîncul de rai în care
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
la pian nu poate fi deplină. Secolul al XIX-lea este dominat de concepția că tonul frumos depinde de anumite gestici. O teorie pe care germanii au numit-o „Singender Anschlag in der Klavier Kantilene” (tușeu care să „cânte” în cantilenă). Tușeul constituie acea manieră de acționare, de atingere a clapelor, care, atunci când este bine înfăptuită, produce un sunet ce are următoarele calități: este plin, cald, catifelat, profund, rotund, expresiv, frumos etc. și datorită căruia unul și același instrument poate suna
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
în vuietul vremii este preocupat (...Ă de procesul duratei personale." Sonetistul Mihai Codreanu (Mihai Codreanu: Statui Ă are disponibilități poetice multiple: este "parnasian, bineînțeles, dar și romantic de atâtea ori, senin și plastic", "întunecat și muzical", având "timbrul tânguios de cantilenă, erotismul direct, când pasionat și umbrit, când luminos, madrigalesc și prețios"; îl definesc "lirismul meditativ", "dezabuzarea, ironia și sarcasmul". Camil Baltazar este trecut, alături de Otilia Cazimir, în categoria poeților de cenaclu, debutând la "Sburătorul" și formându-se în cercul lovinescian
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Marta, Melania, Mauro, Manuel - și varianta italiană, Emanuele, situând pe terenul simbolisticii această "potrivire voluntară sau involuntară de nume": "M de la mântuire? Să fie o pură coincidență?"12. Despre numele Una din Întoarcerea din rai enumeră ca posibile surse o cantilenă a lui Dan Botta, opera lui Poe sau numele zeiței etrusce 13. În ceea ce-l privește pe Zaharia Fărâmă, observă fragilitatea și fragmentarismul pe care le exprimă numele, idee la care aderă Gheorghe Glodeanu (legând numele, asemeni Lăcrămioarei Berechet, de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în stilul Mioriței și nu pentru a o pastișa "trebuie să treci dincolo de formele poeziei populare, să cauți și să te adăpi de la izvorul din care s-a născut Miorița"538, tehnică poetică pe care o reușește Dan Botta în Cantilenă. În acest sens, Eliade reproduce în nuvelă - dar și în romanul Întoarcerea din rai - un fragment din această capodoperă, rescriere ermetizată a baladei populare, prin trecerea dincolo de forma ei, la izvorul care a creat-o. "Interpretarea" folclorului este, în opinia
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu o sticlă de vin În brațe. Ah, Doamne-Dumnezeule, de ce visez acest prun? Prin Îngustimea unei aripi sau prin desfrâul vreunei idei despre POEZIE și moarte Îmi apare EL-negriciosul și preadulcele meu de prieten, amândoi slugi la vreo neisprăvita de cantilena: ,,Ochii doar sunt fulgere Semnul firilor rebele Lacrima În curgere Sparge timpu-n cer cu stele Nourii cu țipete Înnoptează teama-n sine-mi Lângă ani la scripete Nu se mai zărește nimeni” ...Trage-mă dara spre numele tău și Îngăduie
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
slujit ca inspector general al artelor din Basarabia (1920) și, mai ales, ca prefect de Soroca (1921, 1926), deputat și senator de Soroca. A debutat, în 1910, în „Universul literar“, sub pseudonimul Solferino, cu versuri lirice (Cântec de toamnă, Iubire, Cantilene etc.). A colaborat la numeroase ziare și reviste: „Ramuri“, „Convorbiri literare“, „Adevărul literar și artistic“, „România literară“, „Luceafărul“, „Freamăt“, „Opinia“, „Cetatea Moldovei“ etc. În răstimpul petrecut în Basarabia a scris și la alte periodice din zonă („Răsăritul“, „Glasul Bucovinei“, „Viața
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]