75 matches
-
unei frumoase cântărețe suedeze. Într-o seară, după ce am jucat popice amândoi, după ce m-a bătut de m-a prăpădit la joc, făcând mereu numai nouă puncte, am trecut amândoi în sala de spectacol. Toată sala era plină de lume. Capelmaistrul Carbus începuse să agite bagheta. La masa noastră mai veniră încă vreo patru-cinci prieteni. Eminescu era foarte vesel, transportat. Veni o nouă serie de halbe cu guler de mareșal, — Ce gulere sunt astea, bre? — De general! — De colonel bulgăresc! Eminescu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
valoare. Mai ales cel mare. Schipek cel mare era cu mult superior fratelui său și era un executant de un rar talent. Era aproape un virtuos destinat la o mare celebritate dacă vițiul băuturii nu l-ar fi omorât prematur. Capelmaistrul Hübsch a fost și el o figură populară. La Teatrul Național când dirija orchestra, plăcerea cea mai mare o avea când galeria îi cerea un cân tec. Când, după executarea unei bucăți clasice, răsuna de sus strigătul: „Sârba!“, Hübsch se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
când galeria îi cerea un cân tec. Când, după executarea unei bucăți clasice, răsuna de sus strigătul: „Sârba!“, Hübsch se înălța pe scaun, apuca bagheta, ridica ochii către galerie și dedea sem nalul. Și orchestra ataca o sârbă pe care capelmaistrul o dirija într-un tempo vivace. Și aplauzele izbucneau de sus pentru marea fericire a artistului. Acestui neamț îi plăcea poporul și îi iubea fanteziile.273 270. Năstase Ochialbi, tatăl vioristului George N. Ochialbi; a cântat cu taraful său la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ale tradiționalului „shtetl” provincial, localizat În memoria unui pribeag infant și nocturn, „Strada Crocodililor” anunță surogatul modern. Brunetele trădează „rasa unui sânge negru, focos”, opuse și amestecate cu prostituatele noilor timpuri, care pot fi, la fel de bine, „soțiile frizerilor ori ale capelmaiștrilor”... Vechiul cartier al „articolelor cu defecte” se translează, fără convingere, Într-o nouă „realitate subțire ca hârtia”, doldora de pitoresc și fisuri, dar și de „tensiunea pozei, gravitatea artificială a măștii”, acel „patos ironic” prin care „spiritul antrenat și interesat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prusacă a Varșoviei, ceea ce determină, în vara lui 1807, plecarea lui Hoffmann la Berlin. Lipsit în Berlin de orice mijloc de trai, Hoffmann se stabilește în septembrie 1807 în Bamberg. La teatrul din acel oraș el preia întâi funcția de capelmaistru, apoi și cea de compozitor de muzică de scenă și de asistent răspunzător cu decorurile. După închiderea teatrului în 1809 el se vede nevoit să supraviețuiască dând ore de pian și de canto. Atunci debutează și cu recenzii în paginile
Ernst Theodor Amadeus Hoffmann () [Corola-website/Science/299534_a_300863]
-
(n. 29 ianuarie 1782, Caen — d. 12 mai 1871, Paris) a fost un compozitor și pedagog francez. Începând cu 1842, Auber a fost directorul Conservatorului din Paris, iar în timpul Imperiului al Doilea a fost capelmaistru al curții. Se zice că montarea operei sale "La Muette de Portici" la Bruxelles în 1830, cu atmosfera ei revoluționară și muzica instigatoare, a marcat preludiul revoluției prin care Belgia s-a desprins de Olanda. Auber a fost primul reprezentant
Daniel-François-Esprit Auber () [Corola-website/Science/298462_a_299791]
-
dealul Copoului "„o grădină publică, un stabiliment foarte cochet ... (unde) poți găsi răcoritoare de tot felul, iar, în anumite zile, ca urmare a încuviințării date de domnitor poți asculta orchestra sa militară, formată numai din băștinași aflați sub conducerea unui capelmaistru neamț”". Vizitatorul descrie și câțiva boieri care frecventau parcul "„în portul lor național, care devenea tot mai rar atunci”", și anume un veșmânt compus dintr‐o "„haină lungă și largă de mătase și cu o căciulă înaltă”", cu alte cuvinte
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
Eduard A. Hübsch (n. 13 februarie 1833, Trenčín, Slovacia , d. 9 septembrie, 1894, Sinaia ) a fost un violonist de origine germană născut în Slovacia (Imperiul Austriac). A compus muzica Imnului Regal al României când era capelmaistru la Iași . În 1867, în cadrul Ministerului de Război se instituie funcția de „inspector general al muzicilor militare”, funcție în care este numit șeful de muzică clasa I, căpitan . În perioada cât a fost inspector al muzicilor militare - între anii 1867-1894
Eduard Hübsch () [Corola-website/Science/302923_a_304252]
-
compozitorul primului imn național, cântat vreme de 85 de ani, vorbește despre eleganța în conversație, suplețea spirituală și umorul ofițerului muzician. Un comandant de corp de armată îl provocase pe cel care între timp fusese avansat maior de fanfară și „capelmaistru” (șef de fanfară), să vadă frontul aievea în prima linie de luptă. Cu riscul de a fi acuzat de insubordonare, Hübsch l-a refuzat: "„Am onoarea să vă raportez, că glonțul care vă ucide pe dumneavoastră, vă aduce glorie și
Eduard Hübsch () [Corola-website/Science/302923_a_304252]
-
de Offenbach au eșuat, de exemplu "Corsarul negru" la Viena. După moartea lui Boulet, Offenbach a devenit, pe 1 iulie 1873, director la "Le Théâtre de la Gaîté", secundat de Albert Vizentini ca administrator și de Etienne Tréfeu în funcția de capelmaistru. Imediat după preluarea direcțiunii teatrului, Offenbach a pus bazele unor proiecte de mare anvergură, angajând două ansambluri, unul de operetă, celălalt de teatru, și inițiind renovări costisitoare. De asemenea, el a obținut de la Asociația Autorilor permisiunea de a-și reprezenta
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
a poeziei. Personajul motanului Hiddigeigei pare să fie inspirat din cel al motanului Murr, din romanul ""Lebensansichten des Kater Murr nebst fragmentarischer Biographie des Kapellmeisters Johannes Kreisler in zufälligen Makulaturblättern" ("Concepțiile despre viață ale motanului Murr, împreună cu biografia fragmentară a capelmaistrului Johannes Kreisler în file întâmplătoare de maculatură")" al lui Ernst Theodor Amadeus Hoffmann. Dar spre deosebire de Murr, căruia E.T.A. Hoffmann îi dă un rol de activist social, care, măcar aparent, consideră că scopul vieții sale îl constituie critica societății, motanul
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
religioase - o mulțime de fragmente de Kyrii sunt datate aparținând anilor 1787 - 1791. Compozitorul a încercat să își asigure un mijloc suplimentar de venit în domeniul muzicii sacre, dovadă fiind numirea sa în funcția de adjunct al lui Leopold Hofmann, capelmaistrul (în ) Catedralei Sfântul Ștefan din Viena. Funcția de adjunct era neplătită, însă Mozart spera ca astfel să îi fie asigurată succesiunea în funcția de capelmaistru, care era remunerată cu 2000 de guldeni. În cursul anului 1791, Mozart a fost însărcinat
Recviem (Mozart) () [Corola-website/Science/309252_a_310581]
-
domeniul muzicii sacre, dovadă fiind numirea sa în funcția de adjunct al lui Leopold Hofmann, capelmaistrul (în ) Catedralei Sfântul Ștefan din Viena. Funcția de adjunct era neplătită, însă Mozart spera ca astfel să îi fie asigurată succesiunea în funcția de capelmaistru, care era remunerată cu 2000 de guldeni. În cursul anului 1791, Mozart a fost însărcinat prin intermediari de groful Franz von Walsegg să compună un Recviem, primind în avans o jumătate din plată. S-a orientat după textul standard al
Recviem (Mozart) () [Corola-website/Science/309252_a_310581]
-
ale compoziției "Missa Solemnis". Aceasta a fost prima apariție a lui Beethoven după 12 ani. Sala era plină. Soprana Henriette Sontag și Soprana alto Caroline Unger au apărut primele pe scenă. Deși performanța a fost oficial regizată de Michael Umlauf, capelmaistrul teatrului, Beethoven a împărțit scena cu el.Cu toate astea, cu doi ani mai devreme, Umlauf a privit cum Beethoven a încercat o repetiție a operei "Fidelio" care s-a încheiat cu un dezastru, în anul acela, Umlauf i-a
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
se mută pe strada Cortot nr. 6, Montmartre, și frecventează cabaretul Chat noir unde îl întâlnește pe Claude Debussy. În 1881 se alătură „Ordinulului cabalistic al Rozei Cruce”, fondat de „sâr” Joséphin Péladan și Stanislas de Guaita. În calitate de compozitor și capelmaistru scrie muzica de scenă pentru "Le Fils des étoiles" (Fiul stelelor, 1881), o dramă de Péladan, "Trois Sonneries de la Rose+Croix" (Trei Sonerii ale Rozei-Cruce, 1891-1892) și "Prélude de La Porte héroïque" (Preludiul porții eroice a cerului, 1894). Urmându-și înclinația
Erik Satie () [Corola-website/Science/313623_a_314952]
-
București în perioada 1864-1889. La 31 ianuarie 1858, Ludwig Wiest a susținut la București un ciclu de trei „concerte spirituale” în care au fost interpretate lucrări de Haydn, Mozart, Beethoven și Felix Mendelssohn Bartholdy. Timp de peste trei decenii a fost capelmaistrul cel mai îndrăgit al bucureștenilor, vara pe terasele și cafenelele din Parcul Cișmigiu, sau la Hanul Manuc, iarna la cafeneaua Fialkowski sau pe scenele de concert. A compus piese pentru dans și lucrări camerale. A avut doi fii, "Ern. Wiest
Ludovic Wiest () [Corola-website/Science/313816_a_315145]
-
a se preda și l-a rănit pe sergentul francez. Ca lider proeminent al curții prusace, moartea sa a fost profund resimțită. În afară de a fi militar, Louis Ferdinand a fost, de asemenea, un muzician talentat și compozitor. Johann Friedrich Reichardt, capelmaistru al lui Frederic al II-lea și Frederic Wilhelm al II-lea, l-a considerat un mare pianist. De timpuriu Louis Ferdinand a început să compună muzică, însă a fost recunoscut pentru activitățile sale de compoziție mai târziu. Lucrările sale
Prințul Louis Ferdinand al Prusiei (1772–1806) () [Corola-website/Science/323931_a_325260]
-
Goethe vorbea despre mama Augustei, Maria, ca despre „una dintre cele mai semnificative femei a timpului ei”. Augusta a primit o educație completă care a inclus lecții de desen de la pictorul curții, Luise Seidler, ca și lecții de muzică de la capelmaistrul curții Johann Nepomuk Hummel. Augusta avea numai cincisprezece ani când, în 1826, l-a întâlnit pe viitorul ei soț. Wilhelm credea despre tânăra Augusta că avea o „personalitate excelentă”, însă era mai interesat de sora mai mare a ei, Maria
Augusta de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/315932_a_317261]
-
la petrecerile lumii satului, unde observă atent și face nenumărate schițe. "Tinerele fete stau aici în compania flăcăilor... Niciun argument rațional, nicio decizie solidă nu ar putea ține piept acelui ritm, acelei muzici, acelor glasuri tandre de femei. La semnalul capelmaistrului dansul se sfârșește, însă numai atunci cînd dansatoarea primește un sărut" (Erasmus din Rotterdam). În anul 1557 execută pentru atelierul lui Hieronymus Cock o serie de desene consacrate celor șapte păcate capitale, care obțin un mare succes. Editorul comandă imediat
Pieter Bruegel cel Bătrân () [Corola-website/Science/298272_a_299601]
-
(născut la 23 decembrie 1955, în comuna Batoș județul Mureș) este un compozitor român din Transilvania de Nord. A studiat vioara de la 6 ani cu capelmaistrul FRIEM șeful fanfarei din comuna Batoș. Și-a continuat studiile la București și Bistrița. În 1986,1988 și 2007 a câștigat 3 premii naționale de compoziție. Din 1975, a activat ca membru al Fanfarei Militare Bistrița până la pensionare în anul
Alexandru Biriș Dorhoi () [Corola-website/Science/317561_a_318890]
-
diplomației germane pentru o foarte scurtă perioadă, între 25 iunie - 16 iulie 1881. În anii 1885 - 1888 a condus legația Germaniei la București. Dr.Klemens August Busch s-a născut la Köln într-o familie catolică germană, ca fiu al capelmaistrului Johann Michael Busch și al lui Barbara născută Philippart. A studiat dreptul, științele politice și limbile orientale la universitățile din Bonn și Berlin. Din 1861 a fost trimis la perfecționare la Serviciul de traducători (dragomanat) de pe lângă Legația Prusiei la Constantinopol
Clemens Busch () [Corola-website/Science/319361_a_320690]
-
1912 la București ca general de brigadă în retragere. La 4 decembrie 1832 a fost înființat la Iași „Theatre des variétés“ (Teatrul de varietăți). Primul spectacol jucat a fost vodevilul "„Înturnarea lui Grenade în sânul familiei“", orchestra fiind condusă de capelmaistrul Herfner. este prezumptivul autor al albumului „Anonymus valachus” (1824), păstrat în manuscris. Josef Herfner este autorul primei Uverturi Naționale (1837), bazată pe o succesiune de cântece și dansuri românești, dar a compus și motete, misse și un potpuriu pentru pian
Josef Herfner () [Corola-website/Science/321090_a_322419]
-
Martínez Bravo (n. în Madrid, cca. 1670-1738) a fost compozitor, organist, capelmaistru, teoretician și editor muzical spaniol. Este unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai Barocului spaniol, opera sa ilustrând o cunoaștere profundă atât a polifoniei, cât și a noului stil italian. Fiu al lui Jerónimo de Torres și al Antoniei Martínez
José de Torres () [Corola-website/Science/329385_a_330714]
-
va avea ca rezultat expulzarea tuturor celor ce l-au susținut pe Arhiducele de Austria, printre aceștia numărându-se și José de Torres. După ce fost supus judecății Inchiziției, i s-a dat verdictul de nevinovat, așa că în 1708 devine temporar capelmaistru al "Capilla Real", înlocuindu-l pe Sebastián Durón. Abia în 1718 primește o numire definitivă în această funcție, iar în același an devine și rector al Real Colegio de Niños Cantores. Din anul 1724 este nevoit să împartă rolul de
José de Torres () [Corola-website/Science/329385_a_330714]
-
doua oară în 1737 cu Agustina Enciso y Aguado. A murit pe 3 aprilie 1738, la doar o lună după decesul lui Felipe Falconi, și a fost înmormântat la mănăstrirea Carmen Calzado. Celor doi le-a urmat în funcția de capelmaistru compozitorul spaniol de origine italiană Francesco Corselli. Creația lui José de Torres este în general înpărțită în două etape. Prima, până în anul 1718 este caracterizată de un stil bazat pe tradiția muzicală spaniolă și elementele de limbaj muzical polifonic. Lucrările
José de Torres () [Corola-website/Science/329385_a_330714]