KorAP: Find »[drukola/base=capitulație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...8 >

179 matches

Corola-website/Science/313790_a_315119

Mihnea Turcitul în 1585, descoperire urmată de altele în scurt timp. După 1774 prin înscrierea „tractatelor” Principatelor cu Poarta (a capitulațiilor) în tratatele cu caracter internațional dintre Rusia și Turcia acestea căpătau o sancțiune internațională. Din acest moment, până la 1878 „capitulațiile” deveneau o realitate. Ele erau înscrise în circuitul diplomatic internațional și oficializate ca acte valabile. În acești 100 de ani capitulațiile au funcționat, au produs efecte benefice pentru România și au fost reale. Capitulațiile au existat în conștiința diplomației europene

Capitulațiile dintre Imperiul Otoman și țările române (2017) [Corola-website/Science/313790_a_315119]
în tratatele cu caracter internațional dintre Rusia și Turcia acestea căpătau o sancțiune internațională. Din acest moment, până la 1878 „capitulațiile” deveneau o realitate. Ele erau înscrise în circuitul diplomatic internațional și oficializate ca acte valabile. În acești 100 de ani capitulațiile au funcționat, au produs efecte benefice pentru România și au fost reale. Capitulațiile au existat în conștiința diplomației europene și românești și înainte de 1772. În secolele XV-XVI, „capitulațiile” (tractatele) își trăiesc prima etapă, adică stabilirea raporturilor între Principate și Poartă

Capitulațiile dintre Imperiul Otoman și țările române (2017) [Corola-website/Science/313790_a_315119]
internațională. Din acest moment, până la 1878 „capitulațiile” deveneau o realitate. Ele erau înscrise în circuitul diplomatic internațional și oficializate ca acte valabile. În acești 100 de ani capitulațiile au funcționat, au produs efecte benefice pentru România și au fost reale. Capitulațiile au existat în conștiința diplomației europene și românești și înainte de 1772. În secolele XV-XVI, „capitulațiile” (tractatele) își trăiesc prima etapă, adică stabilirea raporturilor între Principate și Poartă pe baza „evoluției raporturilor de forță dintre contractanți”. Din această etapă rămâne tradiția

Capitulațiile dintre Imperiul Otoman și țările române (2017) [Corola-website/Science/313790_a_315119]
diplomatic internațional și oficializate ca acte valabile. În acești 100 de ani capitulațiile au funcționat, au produs efecte benefice pentru România și au fost reale. Capitulațiile au existat în conștiința diplomației europene și românești și înainte de 1772. În secolele XV-XVI, „capitulațiile” (tractatele) își trăiesc prima etapă, adică stabilirea raporturilor între Principate și Poartă pe baza „evoluției raporturilor de forță dintre contractanți”. Din această etapă rămâne tradiția unei autonomii și a unor tratate garantând aceste privilegii. În aprilie 1711 la tratativele de la

Capitulațiile dintre Imperiul Otoman și țările române (2017) [Corola-website/Science/313790_a_315119]
a unor tratate garantând aceste privilegii. În aprilie 1711 la tratativele de la Luțk, Dimitrie Cantemir va face să fie menționate de nenumărate ori cuvintele în textul final: granițele țării, autonomia ei față de turci, organizarea internă etc., care reprezentau chiar esența capitulațiilor, aceea că avem de a face cu un pământ liber, libertate răscumpărată anual prin diferite sume de bani înaintate Porții. După Revoluția de la 1821 și restabilirea domniilor pământene rolul capitulațiilor se schimbă radical, elitele românești începând a le folosi pentru

Capitulațiile dintre Imperiul Otoman și țările române (2017) [Corola-website/Science/313790_a_315119]
ei față de turci, organizarea internă etc., care reprezentau chiar esența capitulațiilor, aceea că avem de a face cu un pământ liber, libertate răscumpărată anual prin diferite sume de bani înaintate Porții. După Revoluția de la 1821 și restabilirea domniilor pământene rolul capitulațiilor se schimbă radical, elitele românești începând a le folosi pentru întărirea legăturilor cu Poarta și pentru respingerea protectoratului rus. O lungă perioadă de timp de la „redescoperirea” acestor capitulații nimeni nu a chestionat veridicitatea acestor acte, necesitățile politice ale autonomiei Principatelor

Capitulațiile dintre Imperiul Otoman și țările române (2017) [Corola-website/Science/313790_a_315119]
bani înaintate Porții. După Revoluția de la 1821 și restabilirea domniilor pământene rolul capitulațiilor se schimbă radical, elitele românești începând a le folosi pentru întărirea legăturilor cu Poarta și pentru respingerea protectoratului rus. O lungă perioadă de timp de la „redescoperirea” acestor capitulații nimeni nu a chestionat veridicitatea acestor acte, necesitățile politice ale autonomiei Principatelor față de Poartă nu permiteau nici unui adevărat patriot să intre într-o analiză de autenticitate fără a prejudicia interesele neamului. După 1878 schimbarea poziției internaționale a țării, în urma dobândirii

Capitulațiile dintre Imperiul Otoman și țările române (2017) [Corola-website/Science/313790_a_315119]
patriot să intre într-o analiză de autenticitate fără a prejudicia interesele neamului. După 1878 schimbarea poziției internaționale a țării, în urma dobândirii independenței, permitea o analiză pur istorică, neîncărcată de repercusiuni politice. Paternitatea primului act de punere în discuție a capitulațiilor i-a revenit lui Nicolae Iorga, ce aprecia că „"pretinsele tratate sunt rezultatul relațiilor vechi cu Poarta, așa cum se păstrase în mintea boierilor dintr-o epocă mai târzie"”, „"cu o formă neadmisibilă din capul locului, căci în acest stil nu

Capitulațiile dintre Imperiul Otoman și țările române (2017) [Corola-website/Science/313790_a_315119]
rezultatul relațiilor vechi cu Poarta, așa cum se păstrase în mintea boierilor dintr-o epocă mai târzie"”, „"cu o formă neadmisibilă din capul locului, căci în acest stil nu s-a scris niciodată în cancelaria otomană"”. O critică puternică adusă existenței capitulațiilor a fost făcută de Constantin Giurescu, în lucrarea sa „Capitulațiile Moldovei cu Poarta otomană. Studiu istoric”. Istoriografia de la C. Giurescu a apreciat integral actele înaintate Congresului de la Focșani ca „falsuri patriotice”, cum spunea N. Iorga.

Capitulațiile dintre Imperiul Otoman și țările române (2017) [Corola-website/Science/313790_a_315119]
boierilor dintr-o epocă mai târzie"”, „"cu o formă neadmisibilă din capul locului, căci în acest stil nu s-a scris niciodată în cancelaria otomană"”. O critică puternică adusă existenței capitulațiilor a fost făcută de Constantin Giurescu, în lucrarea sa „Capitulațiile Moldovei cu Poarta otomană. Studiu istoric”. Istoriografia de la C. Giurescu a apreciat integral actele înaintate Congresului de la Focșani ca „falsuri patriotice”, cum spunea N. Iorga.

Capitulațiile dintre Imperiul Otoman și țările române (2017) [Corola-website/Science/313790_a_315119]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917

pentru celelalte cestiuni ce rezultă din Tratatul de la Berlin să convoace cel mult în cursul sesiunii viitoare ordinare de trei luni o Adunare constituantă de revizuire, conform art. 129 din Constituțiune. E prea adevărat cumcă moțiunea aceasta cuprinde în sine capitulația liberalilor în privirea dreptului ce îl pretindeau pentru Camerele lor, că pot ceda, lua, face și desface toate celea după plac. "Romînul" a rămas pe jos cu citațiile sale false din Bluntschli, cu vestitele sale rectificări de graniță prin care

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
de vreme ce ea nu și-au făcut alegerile în prevederea sau fiind la ordinea zilei asemenea cestiuni, și în fine pentru că, chiar în cunoștință de cauză alese, totuși Camerele ordinare n-au dreptul de-a rezolva asemenea cestiuni. Dar ca totdauna capitulația liberalilor e nesinceră. Ce nevoie avea guvernul de autorizația acestor Camere de a ocupa Dobrogea și de a ceda Basarabia, când ele n-au dreptul de a se pronunța nici afirmativ nici negativ în cestiune. Voturile Adunărilor sânt niște pleonasme

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563

avea ambasador la Istambul, care purta numele la vremea aceea de capuchehaie și era considerată ca orice țară liberă. Atunci când sultanii Împărăției încălcau aceste înțelegeri încheiate de Țările Române cu Împărăția Otomană, înțelegeri cunoscute în istoria noastră sub numele de Capitulații, Voievozii români se ridicau la luptă împotriva dușmanilor lor, pe care, de cele mai multe ori i-au biruit și i-au azvârlit peste fruntarii, umilindu-i în fața Europei. De aceea sultanii otomani s-au mulțumit întotdeauna cu plata haraciului și cu

Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918

Îndreptarea hotarelor Principatului prin o comisie europeană. 2. Supunerea străinilor din Principate la jurisdicția țării. 3. Libera întemeiare a legămintelor comerciale ale Principatelor. 4. Organizarea puterii armate naționale în privirea sistemului de apărare a Principatelor. 5. Libertatea culturilor în marginea capitulațiilor. 6. Înființarea unei societăți sinodale centrale pentru trebile bisericii române. 7. Egalitatea înaintea legii; accesibilitatea tuturor românilor la toate funcțiile statului; așezarea dreaptă și generală a contribuțiilor; supunerea tuturor la conscripția militară. 8. Respectul domiciliului și al libertății individuale. 9

Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
în unanimitatea votanților găsim numele conservatorilor actuali cu de prisos, de vreme ce ei fuseseră propuitorii acelor reforme constituționale. În ședința de la 7 octomvre 1857 s-au votat următoarele: 1. Respectarea drepturilor Principatelor, și îndeosebi a autonomiei lor în coprinderea vechilor lor capitulații, încheiate cu înalta Poartă în anii 1393, 1460, 1511 și 1634. 2. Unirea Principatelor într-un singur stat sub nume de România. 3. Prinț străin cu moștenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare de ale Europei, și ai cărui moștenitori

Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
de Adunarea ad-hoc din Moldova și au devenit programul întregei dezvoltări a statului român. Să luăm dar pe rând voturile acelei Adunări, hotărâtoare pentru întreaga dezvoltare ulterioară. În ședința de la 7 octomvrie se votează: 1. Autonomia Principatelor în cuprinderea vechilor capitulații de la 1393, 1460, 1551 și 1634. 2. Unirea Principatelor într-un singur stat sub nume de România. 3. Prinț străin cu moștenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei și ai cărui moștenitori să fie crescuți în religia țării

Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
Obștești Adunări, în care să fie reprezentate toate interesele nației. În ședința de la 25 octomvrie, același an, se votează: 6. Religia domnitoare în România este religia ortodoxă a Răsăritului. Exercițiul celorlalte culturi recunoscute este liber, însă cu restricția prevăzută în capitulații. În ședința de la 29 octomvrie: 7. Privilegiile de clase vor fi desființate în România. 8. Egalitatea tuturor românilor înaintea legii. 9. Așezarea dreaptă și generală a contribuțiilor în proporție cu averea fiecăruia fără deosebire. 10. Impunerea tuturor la conscripția militară

Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
care e de acord și guvernul englez, prin care se stabilește că, pe baza articolului mai sus pomenit al Tractatului, românilor li se cuvine jurisdicția consulară stabilită prin capitulațiuni. Din partea Bulgariei nu se ridicase nici un fel de obiecțiune în contra drepturilor capitulațiilor, dar s-a crezut numai că, întru cât privește pe români, s-ar putea face abstracție de la ele, iar pretențiunea aceasta se-ntemeia pe încercarea de-a comenta Tractatul de la Berlin așa ca și când espresia "Împărăție otomană" nu ar privi-o

Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304

Țările tributare lor erau împărțite în dar-al-ahd (Casa Profetului, Casa Păcii) și în dar-al-Islam (Casa Războiului). Cu o țară înscrisă în dar-al-ahd se încheia un tratat numit ahd-name (Cărți de jurământ sau Cărți de Pace), pe care europenii îl numeau capitulații. Cu Moldova s-a încheiat un (o) ahd-name în care se stipula, de obicei, că: 1) domnul era ales de țară și trebuia să fie de rit creștin „după datina veche”; 2) domnul devenea prieten prietenilor și dușman dușmanilor sultanului

Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916

Dunăre și nefăcând de fel parte din imperiu, România posedă toate atributele suveranității. Puindu-se odată sub protecțiunea Imperiului otoman, ea n-a înțeles nicidecum a renunța la suveranitatea sa. România are deci drept după tractate și în virtutea proprielor sale capitulații, recunoscute și consăcrate de Europa, la o viață neatârnată. "Statele tributare, - zice Wheaton, - nu încetez nicidecum de a fi considerate ca state suverane", căci deși un tribut plătit unei puteri străine micșorează oarecum demnitatea acelor state, fiind o mărturisire a

Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
într-un rând o stăpânire a Moldovei prin evrei și ceangăi, pentru că știau că evreul s-ar asocia cu orișicine împrotiva poporului românesc. Și astăzi, când poate existența noastră e în joc, când ni se dispută drepturi seculare, emanate din capitulațiile luminaților Domni ai acestor țări, tot ei și prin uneltirea "alianților " ni îngreuiază poziția, trecând peste capetele noastre, cerând drepturi de la străini, de la dușmanii noștri chiar. Știu d-nealor ce i-ar aștepta în Germania pentr-o asemenea faptă, pentru gravura

Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678

-lea Erikssson (1319-1355) ca rege al Suediei și Norvegiei, reprezintă momentele victoriei monarhiei stărilor în Țările scandinave 543. La urcarea pe tron regele Danemarcei era obligat să jure că va respecta toate privilegiile stărilor. Această obligație a fost fixată în "capitulații". Atitudinea de nesupunere a nobilimii și clerului față de monarhie este evidențiat de faptul că până în secolul al XIV-lea stările celor trei țări Danemarca, Norvegia și Suedia preferau să încheie "uniuni personale" și să aibă regi străini, la adăpostul cărora

Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
mult mai scăzut și "respectarea dreptului de alegere a principilor". El a surprins faptul că sultanul arăta o deferență specială pentru Transilvania, căci "se teme de revolta supușilor și amestecul împăratului de la Viena". Raporturile cu Poarta otomană erau reglementate prin intermediul capitulațiilor. În baza lor se întărea alegerea principelui și se trimiteau însemnele domniei. După organizarea Transilvaniei ca principat conducerea supremă o realiza principele suveran. În cadrul procesului evolutiv de la voievodat la principat, se revine la recunoașterea dreptului de liberă alegere: principele era

Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
pene și un cal cu tot harnașamentul. Înscăunarea avea loc în cadrul unui ceremonial, în prezența reprezentantului sultanului (ceauș), în orașul de reședință a curții princiare, Alba Iulia. După obținerea confirmării, principele era obligat, sub prestare de jurământ, să asigure respectarea capitulațiile și menținerea raporturile cu Poarta. Treptat, pe măsura creșterii intereselor Porții, procedura se va modifica: principele va fi numit direct de sultan, urmând o confirmare a Dietei, alteori impunându-se chiar persoana care trebuia aleasă. Puterea principilor a fost limitată

Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034

prezent pe marele om politic. La 7 octombrie 1857, Mihail Kogălniceanu declara în Adunarea Ad-hoc de la Iași că “ cele întîi, cele mai mari , mai generale dorințe ale țării sunt:  respectarea drepturilor Principatelor și îndeosebi a autonomiei lor în cuprinderea vechilor Capitulații încheiate cu Înalta Poartă,  unirea Principatelor într-un singur stat sub numele de România,  prinț străin dintr-o familie domnitoare europeană care să-și crească moștenitorii în religia țării,  neutralitatea și inviolabilitatea teritoriului noului stat,  adunare legislativă și guvern constituțional

MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc (2012) [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]