517 matches
-
neputând deloc să adorm, m-am hotărât până l-a urmă să mă scol pentru o vreme, să mă ocup de niște email-uri - chiar nu avea rost să mai stau așa În pat. Mi-am pus pe mine un capot de cașmir și am mers agale În camera de lucru. M-am așezat la biroul lui Hunter și am aprins lampa. Îmi lăsasem laptopul la serviciu, așa că am deschis calculatorul lui Hunter, pe care Îl foloseam ocazional atunci când eram acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
îmi zici de Vlad? Cine-i ăsta? întreabă Radu absent. Puștiul cu telefoanele. Cam obraznic, e drept; mă înnebunește cu insistențele. Oare?! Doar nu-ți închipui...! se miră Paula, fluturînd un gest aiurea, în timp ce iese, uitînd să mai lege cordonul capotului, lăsînd să i se vadă goliciunea de la mijloc în jos, printre poalele lovite nervos de genunchi. "Ce dracu'-i cu mine?! gîndește Radu, scuturat ca de friguri, privind cu nesaț în urma femeii pornită vijelios spre bucătărie, cu mersul ei falnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
morții"? Are o motocicletă!... Ha! Mai bine motoretă, să-ți dea impresia că duce un țap între picioare, ținîndu-l de coarne. Hai că ești ridicolă: tu și omul cu motoreta! Pardon! rîde Paula, așezîndu-se într-un genunchi, umplînd paharele, în timp ce capotul îi acoperă doar umerii și brațele. Are o motocicletă japoneză, Honda. Radu tresare: vede pe străzile orașului uneori o motocicletă care atrage atenția tuturor mai ceva ca o mașină americană; îl știe pe proprietar: inginer la Combinatul Chimic Valea Brîndușelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zîmbet, servindu-l preferențial. A, feblețea vînzătoarelor de la alimentara; am stat de cîteva ori la coadă după el... Și pe mine mă servește preferențial măcelarul rîde Paula, atentă la pahare. Mîna lui Radu se întinde violent spre femeie, prinzînd-o de capot, obligînd-o să se răstoarne, cu spatele rezemat de pat, în timp ce ridică brusc mîna dreptă în sus, să salveze sticla cu coniac. Stai încearcă Paula să rîdă. Te-ai culcat cu el?! strigă Radu, trăgînd-o spre trupul său. Coniacul arată Paula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Am glumit. Știi doar că ești teribil. Un teribil obosit. Las' că dă el Dumnezeu să intri pe mîna unuia care-o să te facă ferfeniță, că prea o faci pe... Pe? întreabă sec Paula ridicată în picioare, strîngîndu-și cordonul capotului. N-ai impresia că mă jignești? N-ai impresia că împingem gluma unde nu trebuie? Cîndva îți făcea plăcere să fii provocat. Cîndva nu dădeai nas tuturor puștanilor. Cîndva, chiar dacă aceleași erau relațiile între noi, n-aveam impresia că-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cursei rapide în care călătorești tu între două stații. Ia stai, ce vrei să spui?! Gîndește-te îi recomandă Paula, ieșind cu mersu-i țanțoș. Radu o ajunge pe hol și-i prinde brațul: Poate-mi spui, totuși. Vezi că-mi rupi capotul. Îți iau altul! Zău?! Și cu asta crezi c-ai rezolvat-o? Ce-ai face dacă n-ai avea atîția bani? M-aș simți iubit mai puțin pufnește Radu, eliberînd-o, întorcîndu-se în cameră. Peste vreun sfert de oră, cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de vacă... o întoarce. În mintea lui Radu se repede cu violență amintirea găleții răsturnate, asociată cu fiorul de gheață al gestului de respingere scăpat de sub controlul Paulei azi, pe la amiază. Mîna ei, care mototolește acum nervoasă capătul cordonului de la capot, o mai simte încă îndepărtîndu-i mîna un gest care, asemeni tuturor gesturilor involuntare, nu putea fi decît sincer. Roagă-l tu pe Runca să treacă îi surîde malițios Radu -, eu s-ar putea să mă pripesc din nou, nu? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
maiestuoasă a femeii străbătînd distanța pînă la masa din fața lor, înfiorîndu-se de parfumul discret venit la o fracțiune de secundă în urma ei, ca o atmosferă ce-o însoțește. A remarcat mai ales faptul că este îmbrăcată cu ceva lung, un capot desigur, a cărui poală este aruncată cu grație înainte de îndoitura piciorului de la genunchi în jos superbele ei picioare acoperite de poala capotului brodată cu flori mari, vii. Pe măsuța joasă, asupra căreia se întorc ochii lui Mihai, a fost așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ca o atmosferă ce-o însoțește. A remarcat mai ales faptul că este îmbrăcată cu ceva lung, un capot desigur, a cărui poală este aruncată cu grație înainte de îndoitura piciorului de la genunchi în jos superbele ei picioare acoperite de poala capotului brodată cu flori mari, vii. Pe măsuța joasă, asupra căreia se întorc ochii lui Mihai, a fost așezată o tavă de porțelan chinezesc cu serviciul întreg pentru o cafea în doi. ,,Odată, cine știe cînd, voi servi cafeaua împreună cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce partid aveți voi la uzină? Ochii bărbatului se ridică brusc, înfruntînd privirea ironică a femeii, încruntîndu-se. Ia te rog să ieși afară! face femeia un gest autoritar spre ușă, întinzînd mîna albă, împlinită, ieșită grațios din mîneca largă a capotului de interior. Ies, doamnă, a acceptat bărbatul -, dar am să stau la poartă, să-l aștept pe domnul profesor Bujoreanu, el o să mă înțeleagă, așa m-au învățat... Femeia începe să rîdă, apoi, oprindu-se, spune pe un ton superior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
brutal, chinuitor de lung, transformat apoi încet-încet într-o degustare, căreia femeia, răscolită deja de trupul înfierbîntat care îi apasă burta, simte nevoia să răspundă, încolăcindu-și brațele pe după gîtul tînărului cînd îi simte palmele strecurate cu dibăcie pe sub poalele capotului de mătase... "Doamne!" se cutremură bătrîna, pradă amintirilor. Ce s-a întîmplat? întreabă profesorul întorcînd capul. Poftim?! tresare bătrîna, deschizînd ochii. Aa, viscolul ăsta... adaugă roșind toată, apoi se ridică imediat de pe scaun și se întoarce la locul ei, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Nu se cade, sîntem... serioși. Dar stau ca prostul de-atîta timp, mă uit în întunericul de dincolo de fereastră și mă întreb: de ce? Cînd am văzut-o ieșindu-mi în față, pe culoar, între un ficus imens și ușa bucătăriei, în capotul ei superb, strîns pe talie, am crezut că picioarele îi pornesc direct din gît, zău! Înaltă cît mine, un zîmbet... Superbă! De ce nu m-oi fi dus a doua zi la întîlnire, de ce?? Hai că devii...! face profesorul un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de scîndură, nepăsător că face zgomot. În camera vecină, obsedată de gîndul cu care s-a culcat, Sultana tresare, privește buimacă în întuneric, stă mult timp nemișcată, caută cu palma sub pat bucata de lemn pregătită anume, apoi, numai în capot, desculță să nu facă zgomot, coboară spre magazie. Las' că te ucid eu, pușlamaua naibii șoptește ea aprinzînd lumina, repezindu-se spre cel acoperit cu pătura și-l lovește din plin cu lemnul în timp ce găinile, speriate, se tîrăsc, așa legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre lemnul cu care a venit, dar Mircea Emil, observînd-o, împinge lemnul cu vîrful piciorului și, curtenitor, îi oferă mîna s-o ajute să se ridice. Femeia izbucnește în sus pe lîngă mîna lui, se scutură scurt, să-și aranjeze capotul, deschide ușa, rămîne o clipă locului în speranța unui "mai stai" al bărbatului, apoi iese. Trecînd pe lîngă ușa bucătăriei, de unde răzbat vorbele jucătorilor, intră vijelioasă. Ce-i aici!? întreabă ea săltîndu-și palmele în șolduri, tremurînd vizibil. Profesorul îi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ochi unghiurile drepte, înspăimîntat la gîndul că greutatea zăpezii ar putea surpa acoperișul. Mihaela, preocupată să-și îmbrace șorțul alb, radioasă ca orice femeie grasă, trezită după un somn bun, își face apariția dincolo de bar, urmată de Sultana, îmbrăcată în capot, morocănoasă, încruntată, cu cearcăne mari, adînci și cu o cută de dezgust în colțul gurii. Ne mai faceți cîte o friptură?, că-i tîrziu spune un călător, apropiindu-se de tejghea. Ia vezi-ți de treabă! Ce,-s servitoarea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
central, oprind printr-o frînă bruscă, poticnindu-se, asemeni unui animal rănit. Șoferul coboară și deschide obloanele de la bagaje. În urma lui, coboară Ovidiu și Pavel, care au stat pe culoar, apoi se întorc și-și ajută soțiile: Sultana, numai în capot, cu haina bărbatului între umeri, iar Mihaela, în ținută de bucătăreasă. Șefule, strigă Ovidiu spre plutonierul de miliție care se plimbă pe peron unde-i Miliția, că vrem să spunem ce-am pățit. Ce anume? întreabă plutonierul, apropiindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i Sălcii? întreabă ofițerul. Da, să trăiți! Știi la cîți kilometri e cel mai apropiat sat? Nu, să trăiți! Opt kilometri. Numai un hoț tîmpit, bolnav, nebun de-a binelea făcea asta surîde ofițerul. Cine ți-a spus? Aia în capot? Da, ea, tovarășe ofițer. Vezi că i-am pus cătușele. A început să-l pocnească pe unul, zice că-i soțul ei, tot spunea ceva de cinci mii, de-o curvă... Mi-a scăpat și mie una, cred c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un pub de pe Pentonville Road, unde un tip fusese ucis la sfârșitul săptămânii trecute: era pretextul lor macabru pentru o zi a morților în extrasezon. — Nu am de gând să te aștept, îi răspunsese Carol, în cămașă de noapte și capot, fără să își dea seama de clișeu sau de ironia situației în care se afla. Se băgase în pat cu o carte de Jilly Cooper. În roman, un bancher din Venezuela masturbase o femeie într-un mare fel. Carol, nefiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Fane m-a alergat, m-a prins și mi-a sucit mâinile la spate până au venit plutonierul și nevastă-sa (asistenta care îmi făcuse o dată moldamin, când eram răcit), țipau roșii ca racii fierți, el în pijama, ea în capot, au venit pe urmă toți și Fane le-a zis că țin cu Dinamo. Mai târziu a venit și tata (care ținea cu Steagu), pe urmă a plecat, nu chiar imediat, peste vreo două zile, a plecat la București să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pildă, să te căsătorești și să faci copii...? Îl urmă pe picolo prin niște coridoare nesfîrșite, luminate de lămpi Îngropate În perete; Rowe se simțea ca pe coridorul unui transatlantic uriaș, dar În loc de stewarzi și stewardese văzu o femeie În capot și papuci roz, care traversează coridorul, țipînd, iar apoi un omuleț bondoc, cu o pălărie de melon, care, zărindu-i, se grăbi să se afunde În hățișurile imensului imobil. — Ai un ghem de sfoară pe care-l desfășori? Îl Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
infirmierelor, dar noaptea, când nu era prezent nici un vizitator, era umilită cu plosca și ignorată cu nerușinare de cele două infirmiere care croșetau în camera personalului. Sora renunță la dojeni și se întoarse pe călcâie. O femeie tânără îmbrăcată în capot de casă și-un doctor în halat alb intrară pe ușa unui salon privat rezervat pentru „prietenii“ spitalului: membri ai personalului de îngrijire, doctorii și familiile lor. Îl văzusem deseori înainte, întotdeauna cu pieptul gol sub halatul alb, plimbându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
așa cum își prădase Crusoe nava. Pielea adunată într-o palisadă de crestături la buza de jos marca deja aritmetica văduviei, socoteala disperată cum că nu-și va mai găsi niciodată alt iubit. Eram conștient de corpul ei puternic adăpostit sub capotul mov de baie, de cutia toracică parțial protejată de-un înveliș de ghips alb, care i se întindea de la un umăr și până la subsuoara opusă, ca o rochie clasică de bal hollywoodian. Se hotărî să mă ignore și înaintă țeapăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
crăpat, întărit ca o copită. - Mulțumesc, mulțumesc... mi-ajunge... - Cum, numai atâta? se miră vecina mea. Să-i zic doamnei, poate coboară și ea? - Da, puteți să-i spuneți... De ce nu? - Mă duc să sun la ușă, spune, strângându-și capotul pe ea. Se-ntoarce. - Domn’ profesor, și la dumneavoastră s-a întins mucegaiul în baie? Toată lumea se plânge... Și doar aerisesc în fiecare zi... - Mai sunt niște pete... Fum gros de carbid. La intrare, chiar în dreptul ușii, câteva străchini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Alunec pe gresie, încerc să mă sprijin de mașina de spălat, dar tot dau cu tâmpla stângă de colțul dulăpiorului, ssss, o să-mi iasă un cucui. Tocmai la vreme, începeam să devin profund dis-de-dimineață. Carina își poartă bigudiurile multicolore și capotul de finet. - Plec două zile cu mama la Vatra Dornei! Cred că e supărată de ceva, ceea ce înseamnă c-am scăpat de discuție. Mi-am amintit că am serviciu, așa că mă îmbrac, cu mișcări de paiață. Dar e bine, omenirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Leonardo.” Am umplut costumul de când a fost naș, are niște pete de ceară lângă buzunarul de la piept, de la lumânare. Întâi pantalonii, în care-am băgat un cearșaf făcut sul și câteva prosoape murdare. I-am strâns cu un cordon de la capot, în loc de curea. În haină am îndesat flanele de-ale mele, le-am luat din cufărul din camera mare, le-am scuturat de pulberea albă. Am băgat rufe și-n mâneci, am încheiat nasturii. Nu știu ce să pun în loc de cap. Am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]