291 matches
-
deja dorința Georgetei de a se lamenta puțin de poziția sa de “nedreptățită” într-un fel sau altul, de viață, de ceasul rău, de... nici nu mai conta ce, și asta însemna că era în pericolul imediat de a deveni captivă și de a zăbovi în preajma ei minute bune, pentru a-i asculta lamentațiile. Și nu-și dorea pentru nimic în lume asta. Cu atât mai mult cu cât îi știa obiceiul de a se plânge tuturor de viața ei, doar
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
recunoașterea tăriei cuvântului ca „hrană de suflet, alint de mamă” (Cuvântul) ori valoare morală, evadare-n libertate absolută ori metaforă în stih devine o neliniște ce se strecoară grav în conștiința de poetesă. Îi dă fiori rostul de poet: „Rămân captivă-n foaia plină de gânduri” (Forța Cuvântului), „mi-e hărăzit să-mi risipesc/ cuvântu-n patru vânturi” (Poésie”). În imediata apropiere - Când pietrele vorbesc... -, stă un ciclu în care Olguța Luncașu Trifan explorează motivul pietrei drept centru meditativ existențial, fiindcă
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
liberă până când în cele din urmă, caruselul neobosit în continua-i cursă mă aducea sub tăvălugul bezmetic și mă strivea nemilos făcându-mă una cu întunericul și deznădejdea. Uite așa, se joacă cu viața mea vicleanul, de când m-a prins captivă în cursa lui bezmetică pe cărările vremii și odată cu mine tot ceea ce e parte din viața mea, mă precede în inexorabila cursă.” Astfel de cugetări frământau sufletul Mirandei de când se băgase sub plapumă în singurătatea camerei din casa unde de
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
spune, așa cum am scris în repetate rânduri pe parcursul anilor, că la acest început de septembrie am mai renăscut, ne-am mai înălțat cu o Duminică a limbii române, însă trebuie să recunosc inconsolabilul adevăr că de cele mai multe ori am fost captiva iluziilor, prada amăgitoarei euforii, și că, în realitate, de fiecare dată mai muream cu o „sărbătoare”. Iar manifestarea din toamna aceasta, începută atât de emotiv și monumental de vocea tânărului interpret Dumitru Caulea (de curând dirijor al Corului popular „Dragoș
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
securității se ramifică în dosare multiple și numai prin ansamblare ideatică pot contribui la înțelegerea exilului Regelui, care în conexiune cu elitele românești, dincolo de Cortina de Fier, au activat și au încercat prin diverse mijloace să contribuie la eliberarea României captive de sub dictatura comunistă. Regele, liderii exilului, Comitetul Național Român, alte organizații, au constituit o primejdie constantă pentru regimul comunist, fapt care a determinat organizarea unor ample acțiuni de urmărire și monitorizare a acestora de către securitate. S-au alcătuit dosare, s-
Exilul Regelui. Din arhivele securității: DOSARE, AGENȚI, CODURI [Corola-blog/BlogPost/93308_a_94600]
-
ton mai închisă, o nuanță neutră. Chiar și lumina care pătrundea prin fereastră era albă, sclipind pe balamalele de metal ale dulapurilor de parcă ar fi fost sute de lame de cuțit. Nu e de mirare cum cu ani în urmă, captivă în lumea mea de emoții sinistru colorate, locul ăsta a fost foarte important pentru mine. Era varianta modernă a celulei unui călugăr, care s-a înstrăinat de bunăvoie, departe de dezordine și agitație precum fusese Lee însăși. Dar acum, văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și lebede ce tac. Din roșii orhidee pe buzele-i se scurge Ca dintr-un taler miere - dulceață de grădină. Ființa ei e murmur de nuferi albi pe frunze, Tulpini ce la picioare, adânc i se închină. Înlănțuită-n flori - captivă-n răsărit, Pe -o scoică satinată ea tălpile-și așează. În licăr de smaralde, în adieri de-argilă, Zeița frumuseții din mare se-ntrupează. Corina Diamanta Lupu București 23 august 2013 Referință Bibliografică: NAȘTEREA LUI VENUS / Corina Diamanta Lupu : Confluențe
NAŞTEREA LUI VENUS de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362869_a_364198]
-
întins, În vis și-aievea parcă, Din munte-o ceață s-a prelins Pe-al nopții ochi cu cearcăn, Învăluind chipul senin Al fragedei fecioare, Pe buze a atins-o lin Cu dulce sărutare. Și parcă-aievea s-a simțit Fiorilor captivă Și-mbrățișării ce-a pățit Cu grijă milostivă. A doua zi soarele hăt Urcase la amiază, Iar ei în dulcele desfăt Nu îi venea să crează! Pe buzele-i ca de pojar Și pântecu-i de nimfă Simțea sărutul ca de
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
Aici, te asemeni cu mine De ce să fim noi dușmani? Eu te-nțeleg cel mai bine. Lumea te aplaudă de departe În zvon de corridă, olé! Fii bună și-ntoarce-te, Moarte Să văd: după tine ce e? Acum ești captivă la mine Am vrut să-ți arăt, draga mea Că nu-mi este frică de tine: Ți-am pus șoricioaică-n cafea. CORNELIU VADIM TUDOR Noaptea de duminică spre luni 6 spre 7 septembie 2015 ************* CORNELIU VADIM TUDOR -EU VOI
CORNELIU VADIM TUDOR (1949-2015) : ULTIMA CAFEA//EU VOI MURI DEFINITIV,ODATA de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363231_a_364560]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ȘI AZI... Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 1682 din 09 august 2015 Toate Articolele Autorului Și azi... Și azi te țin captivă în suflet tot mai strâns Pășind în doi dezordonat, meditativ, Și-n ritmul stins al aripelor ce s-au restrâns, Furăm clepsidrei praf de viață iluziv. Și azi pășesc cu tine ca într-un ultim vals, Mai strâns te țin
ȘI AZI... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368392_a_369721]
-
El te-a ursit floare de mină din străfund de munteși-oi sădi-n tine sămânța ca un sfânt grăunte... XVI. ȘI AZI..., de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 1682 din 09 august 2015. Și azi... Și azi te țin captivă în suflet tot mai strâns Pășind în doi dezordonat, meditativ, Și-n ritmul stins al aripelor ce s-au restrâns, Furăm clepsidrei praf de viață iluziv. Și azi pășesc cu tine ca într-un ultim vals, Mai strâns te țin
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
aripi de egretă. Săpunul se usucă în savonieră, Fluturi uluiți plesnesc pe bec. Țigara fumegă uitată-n scrumieră, Te strig și-ncerc, cu strigătul să nu mă-nec. 07.08.15 ... Citește mai mult Și azi...Și azi te țin captivă în suflet tot mai strânsPășind în doi dezordonat, meditativ,Și-n ritmul stins al aripelor ce s-au restrâns,Furăm clepsidrei praf de viață iluziv.Și azi pășesc cu tine ca într-un ultim vals,Mai strâns te țin urmând
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > PSALMODIERI CAPTIVE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Să săvârșim iubito, din nou o cruciadă și să oprim invazia din noi gondolieri cu vele de paradă pe-o mare bântuită de foamea
PSALMODIERI CAPTIVE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364606_a_365935]
-
Acasa > Impact > Relatare > MICUȚA AIKO ȘI PĂDUREA MAGICĂ Autor: Mihai Iunian Gîndu Publicat în: Ediția nr. 1652 din 10 iulie 2015 Toate Articolele Autorului MICUȚA AIKO ȘI PĂDUREA MAGICĂ Micuța Aiko plângea cu lacrimi amare. La doar 13 ani, rămăsese captivă într-o casă necunoscută, fără posibilitatea de a comunica cu exteriorul, de a-și revedea rudele, fără să știe ce avea să-i ofere viitorul. Fusese răpită de banda lui Shinji și i se puseseră condiții grele pentru a rămâne
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
de paranormal, avea vise bizare, ... XXXII. MICUȚA AIKO ȘI PĂDUREA MAGICĂ, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 1652 din 10 iulie 2015. MICUȚA AIKO ȘI PĂDUREA MAGICĂ Micuța Aiko plângea cu lacrimi amare. La doar 13 ani, rămăsese captivă într-o casă necunoscută, fără posibilitatea de a comunica cu exteriorul, de a-și revedea rudele, fără să știe ce avea să-i ofere viitorul. Fusese răpită de banda lui Shinji și i se puseseră condiții grele pentru a rămâne
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
răpitori nu-i interesa decât că în felul acesta puteau menține relațiile cu acei clienți, ba mai scoteau și ceva bani pe deasupra. Citește mai mult MICUȚA AIKO ȘI PĂDUREA MAGICĂMicuța Aiko plângea cu lacrimi amare. La doar 13 ani, rămăsese captivă într-o casă necunoscută, fără posibilitatea de a comunica cu exteriorul, de a-și revedea rudele, fără să știe ce avea să-i ofere viitorul.Fusese răpită de banda lui Shinji și i se puseseră condiții grele pentru a rămâne
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > HOȚOAICA Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1721 din 17 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului HOȚOAICA de Nicolaie DINCĂ Motto: „ ULTIMA CAFEA ................................. Acum ești captivă la mine Am vrut să-ți arăt, draga mea Că nu-mi este frică de tine: Ți-am pus șoricioaică-n cafea.” Corneliu Vadim Tudor Fir-ai să fii, Moarte, de hoțoaică!... Ne „alegi” când nici nu ne gândim; Ai
HOȚOAICA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365557_a_366886]
-
pentru ca, în regia acestuia, să iasă pe scenă, dezgolit, pentru public. O parte din emoție scade prin medierea artistului, o parte din frumusețe crește în ochiul public ce absoarbe stereotipiile. Poate de acea, o anumită estetică erotizată dar inefabilă rămâne captivă în „atelier”, în inima artistului. Pentru reușită, o regulă pare confirmată: cei ce pozează trebuie să o facă cu naturalețe, controlând tocmai plăcerea de a se expune. Cu cât aceasta este mai disimulată, mai ambiguă, cu atât seducția, farmecul modelului
ARTISTUL ŞI MODELUL de DAN CARAGEA în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364952_a_366281]
-
spre a învia.//... Că reci ți-s brațele, singurătate!” Ultimul capitol, al patrulea, intitulat „Evadare” este scris în vers liber ca și cum ar fi scăpat de greutatea versurilor cu formă fixă, unde trebuia să respecte anumite reguli. Autoarea, care se simțea „captivă în propria-mi libertate”, vrea să evadeze, să fie liberă, să zburde în voie, dincolo de timp, „pe apa gândurilor”, să se piardă „în abisul emoțiilor”, chiar în „eternitate”, acolo unde, în imagini închipuite îl va întâlni pe Eminescu: „Îl văd
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
cum e, Nu vrei ca să-ți mai faci iluzii, Ești tristă acum, nu știi dacă mă vrei Ai așteptat prea mult și te-ai cam săturat. Eu voi mai încerca și mâine, ca să găsesc cumva, Să ies, din propria-mi captivă, existentă, O cărăruie mică și îngustă, dacă e, S-o folosesc, chiar și cu ochii-nchisi Numai s-ajung, la timp, s-ajung la tine. P.S. Poate-mi vei spune, dacă vin, Că n-ai știut de apariția asta Și-
DRUM ÎNCHIS de COSTI POP în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350615_a_351944]
-
Țarălungă cercetează analitic (avalanșă de organe, țesuturi și nume proprii - bărbătești, firește - culese din anatomia umană, stau mărturie), mărunțind existența până la mici unități de percepție; dialoghează cu semenii; descrie faptele oamenilor dar nu le comentează/judecă. Cu bună știință, rămâne captiva condiției umane și nu își permite nici o privire din afară: „Eu am crezut că mecanismul acesta are un joc/ un spațiu de libertate între piesele componente/ când colo totul e intricat țeapăn/ nu doar moartea aduce rigoarea de neabătut/ rigor
EUGENIA ŢARĂLUNGĂ – ENDO, META, EPI, PARA TEXTE LIRICE de LUCIAN GRUIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346591_a_347920]
-
întins, În vis și-aievea parcă, Din munte-o ceață s-a prelins Pe-al nopții ochi cu cearcăn, Învăluind chipul senin Al fragedei fecioare, Pe buze a atins-o lin Cu dulce sărutare. Și parcă-aievea s-a simțit Fiorilor captivă Și-mbrățișării ce-a pățit Cu grijă milostivă. A doua zi soarele hăt Urcase la amiază, Iar ei în dulcele desfăt Nu îi venea să crează! Pe buzele-i ca de pojar Și pântecu-i de nimfă Simțea sărutul ca de
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
stropi reci și mari, Plouă, și totul prinde culoare, Dar ce e ploaia cînd nu ești lîngă mine? Este o continuă risipă, De stropi, durere și de lacrimi. Este o ploaie grea, Mă cuprinde cu recile ei brațe, Și sunt captiva dorului tău!... E soare. Și toți îl admiră! E soare iar cerul e senin, Razele mă mingîe cînd, tu nu o faci... Dar ce e soarele cînd tu nu esti? Este o continuă risipă, De raze, jocuri și culori... Este
DOR de TANEA ROMAN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369107_a_370436]
-
cerul e senin, Razele mă mingîe cînd, tu nu o faci... Dar ce e soarele cînd tu nu esti? Este o continuă risipă, De raze, jocuri și culori... Este un soare fierbinte, Mă topesc în razele amintirilor noastre Și sunt captiva dorului tău! (A.A.) Referință Bibliografică: Dor / Tanea Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2109, Anul VI, 09 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tanea Roman : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DOR de TANEA ROMAN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369107_a_370436]
-
“Sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să își simpatizeze răpitorul. Persoanele captive încep prin a se identifica cu răpitorii, ca un mecanism defensiv, din teama de violență. Micile semne de bunătate venite din partea răpitorului sunt amplificate, întrucât într-o situație de captivitate
Ţara Sindromului Stockholm aplicat () [Corola-blog/BlogPost/338242_a_339571]