820 matches
-
sector al Planetei Îngerilor. Aici totul este cenușiu. Activitatea planetei este condusă de niște ființe înfiorătoare, cu o voce groasă, foarte înalte și negre, al căror nume nu este cunoscut de nimeni. Oamenii, care odinioară conduceau împreună Planeta Îngerilor, sunt captivi într-o clădire imensă, plină de celule, numite " colivii ", pentru că nimeni nu a reușit să scape vreodată, asemenea unei păsări captive. Sunt și eu captivă aici, de când m-am născut. Imediat dupa naștere am fost luată de lângă părinții mei și
ZBOR FRÂNT de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383655_a_384984]
-
mocirlă ca să nu mai zărească adevărata lumină, pe urmă i-au scos ochii și mi-au lăsat mie misiunea să-i mătur hoitul. (Începe să adune cu mătura noroiul și să-l arunce peste trupul nemișcat al lui Vicu.) Suntem captivi în mocirala celor ce conduc lumea. (Continuă să arunce noroi.) O să te eliberez prin acest noroi sfânt. Acum o să-ți fie mai bine. (Se depărtează măturând strada.)”. “Arhiva” - are drept cadru de desfășurare podul unei case, plin de lăzi, pachete
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
Atașați de civilizația imaginilor virtuale, a laptopurilor și ipadurilor, tinerii noștri par să aparțină unei alte realități. În cotidianul lor nu mai există ,,literatura ca formă de conservare a timpului”. Sunt captivi în lumea virtuală și nu se mai pot debarasa de aceasta. Totul le este la îndemână, pe calculator și nu mai ajung să cunoască lumea cărții tipărite, capabilă/incapabilă să hrănească intelectul, să dezvolte sensibilitatea și să ofere viziunea frumuseții
Tinerii noştri în ipostaze literare. Raportarea la realitate. [Corola-blog/BlogPost/93678_a_94970]
-
cărui conștiință se trezește atunci când el se descoperă în mijlocul unei realități numită lume sau ființă. De ce ființă? Deoarece nu depinde de el, ci se constituie în obiect, adică se prezintă subiectului așa cum este ea. Așa se face că subiectul gânditor, captiv pentru vecie în interiorul tensiunii kantiene subiect-obiect, țintește cu disperare să cunoască o lume care pentru el nu va avea niciodată nici unitate și nici totalitate, căci - concluzionează filosoful - cunoașterea totalității îi este inaccesibilă! Este adevărat că prin efort și străduință
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
astfel de experiență. Publicat în anul 1974, romanul Atrium este ce-a de-a treia carte a lui Norman Manea. Până la acea dată mai publicase volumul de proză scurtă Noaptea pe latura lungă (1969) și romanul Captivi (1970). Împreună cu romanul Captivi și cel care îi va urma, Cartea fiului (1976), romanul Atrium alcătuiește ciclul Variante la un autoportret. În anul de apariție al romanului Atrium, așa cum spuneam, 1974, România se afla după faimosul turneu asiatic al lui Nicolae Ceaușescu și lansarea
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
a romancierului Norman Manea, puțin cunoscută, ca să nu zic aproape necunoscută criticilor mai tineri și Occidentului, pentru că prozatorul însuși a lăsat-o în umbră. În romanele "variantelor la un autoportret", autorul se investește pe sine ca personaj al prozei în Captivi (1970), Atrium (1974) și Cartea fiului (1976), ultimul alcătuit din două părți distincte, Simona și August. Nici unul din aceste trei (sau patru) romane nu a mai fost reeditat de la prima lui publicare. Captivi e un roman dificil ca scriitură despre
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
liberă pentru posibilitatea de a acționa și de a scrie nestingherit, după cum socoteau ei înșiși de cuviință, fără a mai da socoteală vreunei autorități de partid sau de stat. i Abrevieri: Astaloș, E: G. Astaloș, Exil, București, 2004; Cazaban, C: Captiv în lumea liberă. Theodor Cazaban în dialog cu Cristian Bădiliță, Cluj, 2002; Constantin, D: Ilie Constantin, Dublul ochean, București, 2000; Dumitriu, P: George Pruteanu, Pactul cu diavolul: șase zile cu Petru Dumitriu, București, 1995; Goma, J 1, 2, 3: P.
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
celui îndrăgostit, nenumăratele pretexte ale apropierii, febra de dinaintea primei întâlniri, magnetismul implacabil al atingerii, toate laolaltă alcătuiesc odiseea ratată a unei iubiri ce s-a aprins prea târziu și a nimerit anapoda. Limanul este pentru totdeauna pierdut, iar Odiseu rămâne captiv până la capăt mărilor sale neliniștite. Finalul poveștii aparține martorilor, slujitori ai obiectivității, aduși în scenă nu pentru un spor de lumină, ci tocmai pentru a dezminți orice pretenție de a găsi o explicație lucidă unei fulgerări ce vine din spațiul
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
ai lui August Prostul", "Plicul negru", "Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici", "Înaintea despărțirii. Convorbire cu Saul Bellow", "Vorbind pietrei", "Atrium", "Variante la un autoportret", "Vizuina", "Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian", "Cuvinte din exil (împreună cu Hannes Stein, 2011), "Captivi", "Cartea fiului" și "Zilele și jocul". Considerat unul dintre cei mai mari romancieri români contemporani aflați în exil, Manea a fost martor a două mari capitole ale istoriei României. Fiul unor evrei, el a fost deportat în Transnistria pe când avea
Andrei Pleşu și Norman Manea, indemnizaţii pe viaţă de la US by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80043_a_81368]
-
unor senzații alternative. Yumi-lesbiana și Dani-homosexualul fac dragoste pentru a experimenta și ca o soluție compensatorie pentru eșecul amoros al lui Yumi, la fel de bine un dildo devine un obiect al experienței, însă experimentul total îl constituie chiar acești tineri dereglați, captivi într-un continuum infernal. Finalul filmului se face pe o partitură poetică dintr-o secvență psihedelică. Dani stă față în față cu Yumi, cuvintele, frazele lor se completează incantatoriu, apoi în lumea delirului lui Yumi își fac apariția prietenii ei
Călătorii într-o curte interioară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7047_a_8372]
-
bune spoturi românești din ultimii 10 ani 21:20 TRAILER După dealuri, regia Cristian Mungiu Bună! Ce faci?, regia Alexandru Maftei (105 minute) Duminică, 30 septembrie: 19:00 Concediu de la căsnisie, regia Bobby și Peter Farrelly (105 minute) 20:45 Captivi de Crăciun, regia Iulia Rugina (39 minute)
Festivalul „Film 4 Fun”, în acest week-end, la Sinaia. Vezi programul () [Corola-journal/Journalistic/81007_a_82332]
-
într-un vagon, timp de aproape 16 zile; și din nou la drum spre ceea ce urma să fie valea pierzaniei, într-un lăcaș de cult, pe care iconoclaștii bolșevici îl transformaseră încă din 1917 într-un gulag. O mănăstire pentru captivi Mănăstirea Oranki de pe Volga, într-o pădure, 3 000 de prizonieri. Acolo a trăit timp de 4 ani clipe care și acum îl urmăresc uneori. Pe un imens teren din incinta mănăstirii, îi așteptau bordeie săpate în pământ, „iar de
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
de a visa. Are în suflet frica de moarte, dar există o ființă care îl ajută să treacă mai ușor peste tot. Este vorba despre Tanti Roz, asistenta care îl îngrijește cu multă dragoste. Este povestea unui copil care trăiește captiv într-un salon de spital și care trăiește în 12 zile câți alții într-o viață. Interpretarea maestrului Alexandru Repan face din acest spectacol rețeta succesului. Ce veți vedea pe scenă și veți simți în public? Emoție, splendoare și candoare
Revoltă împotriva morții. Povestea lui Oscar care la 10 ani suferă de o boală incurabilă by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/42250_a_43575]
-
în final, exersate prin lungi căderi în interiorități. Proba este diferită pentru cei cărora le reușesc defulările (familia) și pentru cei stigmatizați - mezinul scriitor și iubita, prea visători să răzbată în lumea reală, prea realiști să trăiască total în imaginar. Captivi într-o iubire la care niciunul nu poate să renunțe, preferând să împartă, indeciși, ostracizările. Romanul se încheie printr-un joc metatextual, în care recunoaștem celebra expresie mallarmeană ce a hipnotizat întreaga modernitate: Lumea există ca să sfârșească într- o carte
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
sînt prea multe dintre spectacolele ultimilor ani. Prea puțină căutare într-un text sau altul, prea multă și prea mare dorința de demonstrație, de succesul care precedă timpii firești ai oricărei creații. Actorul, artistul rămîn în spatele ambițiilor unui regizor, sînt captivi ai propriilor limite și șabloane de care mai nimeni nu pare interesat să le dilueze, să le alunge, fie doar și pentru un singur rol. E o discuție amplă în jurul acestui subiect care mă macină și mă întristează de cîțiva
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
cunoaște un fenomen de creștere. Poetul trăiește o explozie fizică: De când le port ca pe niște pâini, O, cum au crescut aceste mâini (Armadă) Spațiul atât de larg, glisează în timp (Alex. Ștefănescu vorbește despre suferința artificială de a fi captiv în prezentul etern al unei opere de artă9) : Ore, încingeți o horă... Umiliți-mă, ceruri, constelații Cu ale voastre steme, tonuri și spații (Petrecere) Mișcării de expansiune, de cucerire a spațiului poetic, îi corespunde o mișcare inversă, de claustrare. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
proștii ăștia, luați împreună, sunt un principiu istoric. Prin însăși ordinea ei ideologică, democrația îl obligă pe idiot să stea alături de geniu și să-i poată zice: ce mai faci, frate? Partea proastă este că oamenii de excepție pot ajunge captivi în cirezile democrate. Ce decide masa are un caracter absolut, deoarece prin masă se exprimă specia. Prin individ se exprimă personalitatea. Numai că, uneori, un individ ajunge să influențeze foarte mult asupra maselor. Aceștia sunt aleșii. Istoria este făcută de
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
zilnică și o calcă fiind liberi. Am învățat la închisoare că omul e un animal stupid, deoarece confiscă libertatea semenilor săi. Tiranul e un om absurd și lipsit de rușine. Nu îi e rușine să-și chinuie semenii. Oricum suntem captivi în univers. Ne ajunge această grozăvie. Dar să intensifici această captivitate până la nivelul pușcăriei — numai omul e capabil de asemenea nebunie. Libertatea omului e partea divină din el. LIMBA ROMÂNĂ Limba română are virtuți complete, adică poate fi vehicul a
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
un biet animal rațional care vine de nicăieri și merge spre nicăieri. Omul istoric moștenește pe cel primordial, care, jucându-se pe frânghia libertății, a împletit purul cu demonicul, viața cu moartea, lumina cu întunericul, libertatea cu înlănțuirea și, rămânând captiv jocului dintre el și lume, perpetuu neîmplinit, este un amestec de sfânt și drac, chiar dacă pare a fi integru. Suferă de toate bolile și viciile imaginabile. Nu poate ieși singur din el și din natură. Omul nu se poate autodefini
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
din concepția lui Eminescu și "antilumea" întrevăzută de noua fizică ar putea fi puse în analogie cu deschisul rilkean, acel "Nirgends ohne Nicht: Das Reine, Unüberwachte";Niciundele fără nimic, Purul, Nevegheatul. Este o stare fără stare, pe care noi, cei captivi în finitudine nu putem decât să o intuim în momente de iluminare. Eliberarea noastră constă numai în a o concepe și a o întrezări fulgurant. Și atunci suntem, adică devenim acel Niciunde. Ca și în viziunea lui Hölderlin și Rilke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ce avea să urmeze de acolo înainte, nu putea să se mai numească vreodată viață. Nu s-a împotrivit. Nici atunci și nici mai tîrziu, niciodată. Cine s-o facă? Nu rămăsese din ea decît un trup golit de suflet, captiv în mîinile Omului. CAPITOLUL 17 Legend\ și realitate S e apropiau. Încercau amîndoi sentimente tulburătoare. Se străduiau să rămînă nedescoperiți; habar n-aveau la ce ar fi putut să se aștepte. Nici un lup nu se-ntorsese de acolo vreodată, ca să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
furioși, priponiți la gura unui adăpost uriaș, strigau la ei amenințător, dezgolindu-și dinții, amenințînd să-i sfîșie, repezindu-se să-i ajungă. O, cîtă furie se afla în privirile lor pătimașe! Erau descumpăniți. În primul rînd, înțelegeau greu strigătele captivilor. Arar, cîte un "plecați!" sau "omorîm!" păreau să se distingă. Iar forța cu care captivii se smulgeau din legături creștea pe clipă ce trecea. Înțeleptul încercă să-i potolească, să le explice, dar curînd își dădu seama că era un
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să-i sfîșie, repezindu-se să-i ajungă. O, cîtă furie se afla în privirile lor pătimașe! Erau descumpăniți. În primul rînd, înțelegeau greu strigătele captivilor. Arar, cîte un "plecați!" sau "omorîm!" păreau să se distingă. Iar forța cu care captivii se smulgeau din legături creștea pe clipă ce trecea. Înțeleptul încercă să-i potolească, să le explice, dar curînd își dădu seama că era un efort zadarnic. Nu numai că nu intenționau să-i ajute în vreun fel, dar lupii
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu privire la modul în care urmau să acționeze. Era de necrezut și de neînțeles felul în care lupii captivi nu pregetaseră să-i amenințe. Acum știau cu toții la ce să se aștepte. Nu mai era nimic care să-i rețină. Porniră. Captivii le depistară prezența de departe. În scurt timp, glasurile lor sălbăticite șfichiuiră aerul. Arus dădu un ordin scurt. Lupii lui înaintau în același ritm, fără zgomot, impasibili. Nu i-ar fi ajutat cu nimic să-și deconspire efectivul. Localizară ținta
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mai aveau coerență, și, pe măsură ce inamicii strîngeau cercul, se transformară în schelălăieli disperate. Atacatorii erau mulți și puternici, și aveau în priviri acel licăr de animal hotărît să-și ducă treaba pînă la capăt, indiferent de consecințe. Ca la comandă, captivii înțeleseră. Se lăsară la pămînt, tînguindu-se răscolitor. Lupino pătrunse primul în perimetrul adăpostului. Aruncă un strigăt scurt, ca să-și înștiințeze tatăl, rămas undeva, mai în spate, despre mișcarea făcută. Cîțiva dintre prietenii lui îi încercuiră pe lupii captivi. Sfîșiară cu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]