74 matches
-
în acele locuri pentru a strânge donații. Cand formulează această dorință părinților, aceștia fac o călătorie la , o comunitate la 21 km nord de Pietrelcina, pentru a afla dacă fiul lor poate fi primit într-o comunitate monastica a ordinului capucin. Călugării de acolo îi informează că sunt interesați de primirea lui Francesco în comunitatea lor, dar că acesta are nevoie de mai multă educație școlară. Tatăl lui Francesco pleacă în Statele Unite în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
multă educație școlară. Tatăl lui Francesco pleacă în Statele Unite în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit pentru a putea să susțină studiile private ale fiului său, pentru că acesta să poată să îndeplinească cerințele educaționale necesare admiterii în ordinul capucin. Aceasta este perioada în care Franccesco primește (taină) Confirmării, pe 27 septembrie 1899. El primește educația particulară necesară pentru a trece de cerințele academice stipulate. Pe 6 ianuarie 1903, la vârsta de 15 ani, el intra în noviciatul la Morcone
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
Patru zile mai târziu ține prima sa Liturghie la biserică parohiei consacrată Fecioarei Maria (En:). Deoarece sănătatea să devine precară i s-a permis să rămână împreună cu familia sa până la începutul lui 1916 păstrându-și statutul de călugăr în cadrul ordinului capucin. Pe 4 septembrie 1916, Părintele Pio a fost chemat să se reîntoarcă la viață monastica. Astfel a fost mutat într-o comunitate monahala agricolă, mănăstirea capucina dedicată tot Fecioarei Maria (En:), ce se află în Munții Gargano în localitatea din
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
a lui Padre Pio, „rană străpungerii inimii”, este expusă spre venerare publică în biserică St. John Cantius din Chicago. Odată cu experiență străpungerii inimii începe o perioadă de 7 săptămâni de suferință spirituală pentru Padre Pio. Unul din frații săi călugări capucini spune despre starea sa din această perioadă: De-a lungul acestei perioade întreaga să înfățișare arată descompusa că și când ar fi murit. Varsă lacrimi de suferință și suferea foarte tare spunând că Dumnezeu l-a părăsit. Într-o scrisoare
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
pagini a fost compilat, deși nu a fost niciodata publicat în întregime, se spune că era devastator de critic. Bârfele Vaticanului pretindeau că „dosarul Maccari” ar fi fost un obstacol de netrecut pentru sanctificarea lui Padre Pio. În conformitate cu scrierile oficiale Capucine se pare că până la urmă Maccari și-a retras acuzațiile și a mers să se roage pentru Padre Pio când acesta se află pe patul de moarte. În 1940, Padre Pio plănuia să deschidă un spital în Sân Giovanni Rotondo
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
într-o stare foarte delicată.Vocea să era foarte slabă și după Liturghie s-a văzut că era atât de slăbit încât aproape că s-a prăbușit în timp ce cobora treptele altarului și a trebuit să primească ajutor de la numeroșii confrați capucini prezenți la slujbă. Aceasta va fi ultima Liturghie susținută de Padre Pio. În dimineața zilei de 23 septembrie 1968, Padre Pio și-a făcut ultima spovedanie și și-a reînnoit jurămintele ordinului Franciscan. După cum era obiceiul, avea în mână,deși
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
The Wonder Worker, din 1999 , un fragment scris de preotul irlandez Malachy Gerard Carroll descrie povestea Femmei de Giorgi, o fată din Sicilia despre care se spune că nu vedea se crede că a fost vindecată prin vizită la preotul capucin. Gemma, care a fost adusă la Sân Giovanni Rotondo în 1947 de către bunica ei, a fost născută fără pupile. În timpul călătoriei pentru a-l vedea pe Padre Pio, fata începe să vadă diferite obiecte inclusiv un vapor pe mare. Bunica
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
în cea a lui padre Pio. În ziua următoare, au aflat despre moartea lui padre Pio. Martorii pretind că au văzut-o pe Esperanza în persoana levitând în timpul Liturghiei, fiind văzută și în mai multe locuri simultan ( bilocație). un camarad capucin stigmatizat și el, mărturisește că în ziua de Duminică, 22 septembrie, 1968 l-a văzut pe Padre Pio îngenunchind în rugăciune înaintea imaginii sfinte a chipului de pe , deși se știa că Padre Pio nu și-a părăsit cameră. Pe 20
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
animal sacru al tribului Wachati, care a dispărut la scurt timp după ce a fost oferit ca zestre prințesei Wachati, care urmează să se căsătorească cu prințul Wachootoo pentru a se realiza o alianță între cele două popoare. Însoțit de maimuța capucin, Spike, Ace călătorește în Africa pentru a căuta liliacul dispărut. După sosirea în Nibia și întâlnirea cu consulul Vincent Cadby, Ace începe să cerceteze dispariția și să-i caute pe posibilii suspecți, dar el trebuie să-și depășească frica de
Ace Ventura: Un nebun în Africa () [Corola-website/Science/326136_a_327465]
-
Ventura Costeau". Nu se știe dacă serialul animat de televiziune este în legătură cu filmele, dar dacă există vreo legătură atunci evenimentele din serial sunt anterioare celor din film pentru că singurul animal de companie al său care apare în serial este maimuța capucin, Spike. În cel de-al doilea film, Ace se retrage în monahism, după eșuarea unei încercări de salvare a unui raton; el este chemat pentru a investiga dispariția unui animal sacru. Prin evenimentele portretizate în se stabilește că Ace a
Ace Ventura () [Corola-website/Science/326139_a_327468]
-
martie 1922, după mărturia sorei sale Alice, Marthe are o viziune a Fecioarei Maria. Conform mărturiei culeasa în momentul anchetei diocezei din 1986, această viziune este urmată de alte apariții particulare. În timpul unei misiuni parohiale organizată la Châteauneuf-de-Galaure, doi preoți capucini, părintele Mărie Bernard și părintele Jean, fac o vizită Marthei Robin la 3 decembrie 1928. Aceștia au liniștit-o și au ajutat—o să iși înțeleagă mai bine vocația să spirituală. Conform celui care a înaintat cauza beatificării, Hristos îi apare
Marthe Robin () [Corola-website/Science/326396_a_327725]
-
umane de pe versantul estic al datează din perioada neolitică. Au fost descoperite așezări preistorice pe acest munte ce datează din 1100 î.Hr. Pe locul unei fortărețe medievale cunoscute sub numele de "Trompeterschlössl" a fost construită în perioada 1599-1605 o mănăstire capucină. Pe drumul de la Linzergasse spre mănăstire se află 11 oratorii cu stațiuni ale Căii Crucii și două capele, care au fost construite între 1736 și 1744, un monument memorial pentru Wolfgang Amadeus Mozart și vechiul castel Paschingerschlössl, cunoscut pentru faptul
Kapuzinerberg () [Corola-website/Science/328306_a_329635]
-
1810 mănăstirea a fost ocupată și profanată de către trupele franceze, apoi în 1813 de către bavarezi. După Anschluss-ul din 1938 călugării au fost alungați din nou, urmând să se construiască acolo un forum nazist, dar proiectul nu s-a materializat. Frații capucini au revenit în 1942, împărțind inițial spațiul cu refugiați și prizonieri. Muntele Kapuzinerberg are suprafețe întinse de pădure, reprezentând un adevărat „plămân verde” pentruz locuitorii orașului Salzburg și oferind vizitatorilor posibilități de drumeție pe mai multe trasee, cel mai popular
Kapuzinerberg () [Corola-website/Science/328306_a_329635]
-
Pe locul actual al mănăstirii s-a aflat fortificația medievală Trompeterschlössl. Prin 1620 a avut loc deja o primă extindere a mănăstirii. În 1668 mănăstirea a devenit, alături de așezămintele monahale din Bolzano și Innsbruck, o mănăstire de pregătire a călugărilor capucini. Prin urmare, ea a trebuit să fie extinsă din nou în 1690 și prelungită până la zidurile masive ale bastionului. De atunci, mănăstirea este despărțită printr-un culoar de trecere în două curți mici. Mănăstirea a dobândit, astfel, forma sa actuală
Mănăstirea capucină din Salzburg () [Corola-website/Science/328307_a_329636]
-
principilor și a episcopilor, fiind subordonați numai papei. Principele-arhiepiscop Hieronymus von Colloredo, adept al iluminismului catolic (Aufklärung), nu a fost un susținător al ordinelor călugărilor cerșetori, considerați fără utilitate socială. Ca urmare a tensiunilor interne, el a împărțit vechea provincie capucină Tirol-Salzburg. În 1810/1811 mănăstirea a fost apoi preluată de francezi, grădină mănăstirii fiind confiscată și folosită ca pășune pentru cai. În 1813, mănăstirea a fost ocupată de bavarezi, iar călugării au trebuit să se mute din nou, timp de
Mănăstirea capucină din Salzburg () [Corola-website/Science/328307_a_329636]
-
avut loc în anii 1980-1983. Atunci au fost redescoperite vechea fântână cu îngeri și vechiul portal boltit ale fortificației Trompeterschlössls și s-au restaurat obiectele de preț ale mănăstirii. Mănăstirea este în prezent un centru important de instruire a noviciatului capucin din întreaga lume vorbitoare de limbă germană (din 1998). În timpul său vizitei sale de trei zile la Salzburg în 1988, Papa Ioan Paul al II-lea a locuit în mănăstire. Biserica mănăstirii de pe Kapuzinerberg a fost sfințită în anul 1602
Mănăstirea capucină din Salzburg () [Corola-website/Science/328307_a_329636]
-
din Asia și Africa ar fi erezii monofizite. În anii 1237 și 1247 s-au făcut încercări de unire cu Roma, însă nu a fost cu succes. Mulți sirieni s-au convertit la catolicism, în anul 1626, odată cu stabilirea călugărilor capucini și iezuiți la Alep. În anul 1656, Andrew Akhidjan, preot siriaco-catolic a fost ales episcop de Alep și patriarh al tuturor sirienilor. Cu toate acestea, după el nu a avut loc o succesiune a episcopilor catolici, din cauza situației vitrege a
Biserica Catolică Siriacă () [Corola-website/Science/331109_a_332438]
-
distins cu demnitatea unui canonic de onoare. Curând după preluarea conducerii parohiei de la Malè, s-a dedicat studiului de botanică aprofundând cunoștințele sale despre mușchi și licheni, apoi a început studiul ciupercilor sub impulsul părintelui Giovanella da Cembra, unui călugăr capucin din mănăstirea Malè, căruia ia dedicat ulterior o nouă specie de bureți, "Omphalia giovanellae", sin. "Clitopilus giovanellae" (Bres.) Sing. După pensionarea sa în 1910, Bresadola a continuat activitatea de micolog. S-a ocupat cu lucrările lui Gustavo Venturi (1830-1898) și
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
temelie a fost pusă de Patriarhul Veneției Giovanni Trevisano la 3 mai 1577, iar clădirea a fost sfințită în 1592. La solicitările urgente ale Papei Grigore al XIII-lea, biserica a fost plasată după consacrare în administrarea Ordinului Fraților Minori Capucini. Un număr mic de frați locuiesc în mănăstirea anexat bisericii. În fiecare an, dogele și senatorii mergeau pe un pod de vase special construit din Zattere către Giudecca pentru a participa la liturghia din biserică. Sărbătoarea Mântuitorului ("Festa del Redentore
Il Redentore () [Corola-website/Science/333365_a_334694]
-
lilieci, precum liliecii spectrali, liliacul alb din Honduras și liliacul fără deget. Multe specii de insecte, inclusiv fluturi sunt originare din Alajuela. Din acest motiv, fermă Butterfly din La Garita a fost înființată pentru cercetarea științifică a diferitelor specii. Maimuță capucin cu cap alb este originară din pădurile din provincie, așa cum este și maimuță urlătoare cu mantă. Alte mamifere originare din Alajuela includ tapirul lui Baird, furnicarul gigant, furnicarul mătăsos, margay, ocelotul și alte pisici sălbatice. Jaguarii, desi văzuți din ce in ce mai rar
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
precursorul binoclului. Există două povești diferite cu privire la primii ani de viață ai lui Rheita. Relatarea cea mai populară susține că el este de origine cehă, fiind născut în 1597. Potrivit acestei relatări, el era preot și membru al ordinului călugărilor capucini din Rheita, Boemia, de unde provine și numele său. La izbucnirea Războiului de Treizeci de Ani în 1618, el a părăsit ordinul și s-a stabilit în Belgia. Relatarea cealaltă, mult mai probabilă, susține că Schyrleus s-a născut în 1604
Anton Maria Schyrleus de Rheita () [Corola-website/Science/336685_a_338014]
-
augustinian în 1622, a fost trimis la Universitatea din Ingolstadt, unde a urmat probabil cursuri de astronomie și a învățat cum se fabrică lentilele. După absolvire, el nu s-a mai întors la mănăstire, ci a intrat în ordinul fraților capucini, care l-a trimis la Linz în 1636, unde a predat filozofia. Aici, el a intrat în serviciul lui Kurfürst Philipp Christoph von Sötern, arhiepiscopul de Trier și Speyer, care era ținut captiv de către împăratul Ferdinand al III-lea. Arhiepiscopul
Anton Maria Schyrleus de Rheita () [Corola-website/Science/336685_a_338014]
-
lipsă) a fost depistat la , o mănăstire de călugări nu departe de Milano. Doi călugări franciscani au fost acuzați că l-au ajutat pe Leccisi să ascundă corpul. Autoritățile au aranjat apoi ca trupul să fie ascuns la o mănăstire capucină din orășelul Cerro Maggiore, unde a rămas timp de unsprezece ani. Locul în care se află cadavrul a fost ținut secret, chiar față de familia lui Mussolini. Aici a rămas până în mai 1957, când proaspătul prim-ministru, , a acceptat reînhumarea lui
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
au fost arestați, iar la 31 iulie 1946, și Leccisi, pe urmele căruia se pusese și . Chestorul din Milano Vincenzo Agnesina a spus după arestare: La 12 august rămășițele lui Mussolini au fost recuperate de către autorități și transportate la mănăstirea capucină din Cerro Maggiore, de lângă Legnano, unde au rămas până în 1957, când guvernul Zoli le-a returnat familiei lui Mussolini, și a permis reînhumarea lor la Predappio. Devenit un personaj celebru în mediile italiene, Leccisi a fost deputat național pentru între
Domenico Leccisi () [Corola-website/Science/336798_a_338127]