64 matches
-
până la nucleul adevărului. Ca și la primul termen, sala de judecată deveni neîncăpătoare. Asistența era formată în marea ei majoritate de către țigani. Putea fi semnalată și prezența unor țigani din alte șatre, veniți special la procesul unde era implicată familia Carabăț din șatra lui Iorgu Stănescu. Era, de bună seamă, și un semn de solidaritate cu semenii lor, motivați fiind și de faptul că nu le era indiferent ca o progenitură din etnia lor să fie înstrăinată. Părerea lor, pe care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ei concep să-și părăsească părinții lor adevărați pe care îi cunosc și îi recunosc și să se alăture noilor familii ce li se impun, în mod arbitrar. Judecătorul intră în joc și adresă prima întrebare lui Vișinel: - Tinere Vișinel Carabăț, vrei să părăsești șatra și să faci parte de acum încolo din familia inginerului Alexandru Georgescu? Fără nici un fel de ezitare, Vișinel răspunse: - Nićvar! - Ce a zis? Trimițând un zâmbet mirat spre țiganii aflați în sală, judecătorul se văzu nevoit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Aceeași întrebare o adresă judecătorul și lui Mihăiță: - Tinere Mihăiță Georgescu, ești de acord să părăsești familia în care ai văzut lumina zilei și ai trăit atâția ani și să mergi în șatră, devenind fiul Rafirei și al lui Lisandru Carabăț? - Nu, domnule judecător, nu vreau să plec din familia mea, și-și acoperi fața pe care începură să șiroiască lacrimi de durere și tristețe. Pe buzele avocatului Diaconescu zâmbetul inițial se amplifică, înflorindu-i întreaga figură ca un semn de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și că pătimirile lor vor fi viscolite de nedreptate. Era ca și cum adevărul se afla dincolo de un zid înalt pe care ei nu-l puteau escalada. Bulibașa aflase de la avocatul Diaconescu, pe care îl contactase în mod special, că șansele familiei Carabăț de a-și păstra copilul, pe Vișinel, erau minime. Odată ce fu în posesia acestei hotărâri, chiar neoficiale, bulibașa stabili că era de datoria lui să-i cheme la cortul său pe Lisandru, Rafira și pe băiat și să încerce a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sfera sa. Pentru Ina, un motiv în plus de neliniște, de insomnii și de coșmaruri era și faptul privitor la profilarea viitorului lui Mihăiță. Ce se va întâmpla cu el? Va fi obligată să-l încredințeze Rafirei și lui Lisandru Carabăț? Așa ar fi drept! Totuși, nu avea puterea să se împace acum cu acest gând, socotindu-l a fi un lucru inacceptabil. Inima ei refuza să creadă că se putea întâmpla o asemenea catastrofă. Cu toate că aflase că nu era mama
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
își asumase probabil rolul să-i reprezinte până la faza când urma să se pună punct unui proces ce se dovedise a fi plin de situații neprevăzute. Așa cum preconizase avocatul Jan Mocanu, hotărârea judecătorească încredința spre creștere și educare copilul Vișinel Carabăț familiei Alexandru Georgescu, cu posibilitatea ca acesta să dobândească numele adevăraților săi părinți. Cât privește situația copilului Mihăiță Georgescu, Judecătoria hotărî, în același context, că acesta va trece sub oblăduirea șatrei, căreia trebuia să-i aparțină, dar lăsa la latitudinea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Băiatul refuza orice discuție în legătură cu plecarea lui într-o lume pe care nu o cunoștea și în care își vedea viața ca imposibilă. Situația lui Vișinel era similară, numai că înțelepciunea lui Iorgu Stănescu o luase înaintea legii... Pentru familia Carabăț, ca de altfel pentru întreaga șatră, bulibașa era legea. Era greu de presupus ce avea să urmeze. Nici măcar aparențele nu aveau toate ușile deschise. Un septembrie aflat pe ultimele pagini de calendar se arăta a fi blând și binevoitor, gata
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
La un certificat de naștere se scriau două pagini mari de registru iar registrul era în trei exemplare, solicitantul primind o copie pentru care iar se scria dar se luau și bani. Eu scriam iar banii îi lua notarul Gheorghe Carabăț, fost jandarm. Secretarul primăriei, moș Zamfir Rusu mai trimetea câte un om de-i făceam cererea pentru doi-trei lei, bani care intrau în pușculița de tutun calitatea prima, tablă bună de seif. Bravo, spunea moșul cântărind cutia, stai bine cu
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de dezăpezire. În față, Spitalul numărul 9. 307 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI În afară de Adi, Paul, Cristi și cu mine pe la Cenaclul UNIVERSITAS mai bîntuiau: Radu Sergiu Ruba, Horia Gârbea, David Ioachin, Andrei Damian, Augustin Ioan, Nicoleta Pavel, Ioana Carabăț, tribul de la Brașov (stat în stat și cenaclu în cenaclu: Simona Popescu, Marius Oprea, Caius Dobrescu, Andrei Bodiu), Ramona Fotiade, Doina Tudorovici, Ovidiu Verdeș, Vlad Niculescu, Sever Avram, Iulian Costache, Vasile Baghiu, Ioan Es. Pop, Lucian Vasilescu, Dan Grădinaru, Răzvan
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mari, ocupând cadrul : Iulie 1965. Ieri întunericul, de azi lumina. Zidul (1975) sau Lupa și spațiul claustral Foarte rar, cineaștii români din perioada comunistă și-au asumat tema propagandistică și au reușit s- o rezolve artisitc. Constantin Vaeni și Dumitru Carabăț au ales lupta comuniștilor în ilegalitate, bulă speculativă de mari dimensiuni a propagandei, și au creat pe scheletul ei aerian remarca bilul Zidul. Confruntați cu schematismul majorității peliculelor pe această temă produse până atunci, Vaeni și Carabăț au vrut să
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Vaeni și Dumitru Carabăț au ales lupta comuniștilor în ilegalitate, bulă speculativă de mari dimensiuni a propagandei, și au creat pe scheletul ei aerian remarca bilul Zidul. Confruntați cu schematismul majorității peliculelor pe această temă produse până atunci, Vaeni și Carabăț au vrut să-l învingă, ceea ce însemna deja foarte mult în peisajul cinematografic conformist al jumătății deceniului 8. Modalitatea narativă cinematografică pe care au folosit-o aș numi-o lupă ritmo‑spațială. Așa cum arătam în analiza anilor ’50, propaganda trăiește
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
prin mișcare continuă, absența tăcerii și prezența permanentă a „mesajului”. Dacă aceste caracteristici sunt diminuate sau înlăturate, propaganda se topește în țesutul cinematografic. După secvențe tipice, în care ilegaliștii se agită, conspiră, împușcă și sunt împușcați de Siguranță și Gestapo, Carabăț și Vaeni pun o lupă pe firul narativ, dilată spațiul și timpul filmice. Tipograful Victor se autoclaustrează în încăperea zidită, fără identitate - pulsul secvențelor din acest spațiu scade dramatic, contemplare, reverie, căderi în amintire, în vreme ce spațiul claustral se mărește, așa cum
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pot avea eu. Veți vedea îndată... Copilul acesta, al ofițerului... că e al lui... v-asigur... el zice că-i al altuia... tot un ofițer... și la minister nu-mi dă voie... măcar că-i al lui. Am fost la maiorul Carabăț... foarte gentil... am fost la căpitanul Ciocârlan... foarte gentil...și acum...133 O situație similară este tratată cu o notă de individualitate meritorie la Gh. Brăescu. În Poveste fără sfârșit întâlnim tipul reclamantei sărmane incapabile să-și rezume păsul astfel încât
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nr. 4 (41), apr.; - Radu Cosașu. - Unele sfaturi ale Domniei Sale Ionuț Păr-Negru. În: Contemporanul, nr. 48 (373), 27 oct. - Mihai Gafița. - O temă importantă în nuvelele unui scriitor tânăr (Mircea Șerbănescu: „Biruința”). În: Viața românească, nr. 9, oct., 1953 - D. Carabăț - O schiță valoroasă (Ștefan Luca: „Cișmele și noroi”). Idem - Al. Săndulescu - C. Ignătescu: Mitruț al Joldii. În: Contemporanul, nr. 36 (351), 4 sept. 50. Silvian Iosifescu - G. Călinescu: „Bietul Ioanide”. În: Contemporanul, nr.52 (377), 25 dec. 51. Petru Dumitriu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]