451 matches
-
pe a cărui primă pagină era mototolit chipul reginei Suediei. Poți face cu ea ce vrei... Era amuzant ce mi-a spus atunci, iar cuvintele lui mi-au răsunat multă vreme în minte. Ce ai putea să faci cu o carabină? Să cultivi andive, să cânți, să mergi la bal, să-ți cârpești ciorapii cu ea? Carabina e făcută pentru a ucide, atâta tot, nu a fost inventată pentru altceva. Nu am avut niciodată gust pentru sânge. Am luat totuși arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Era amuzant ce mi-a spus atunci, iar cuvintele lui mi-au răsunat multă vreme în minte. Ce ai putea să faci cu o carabină? Să cultivi andive, să cânți, să mergi la bal, să-ți cârpești ciorapii cu ea? Carabina e făcută pentru a ucide, atâta tot, nu a fost inventată pentru altceva. Nu am avut niciodată gust pentru sânge. Am luat totuși arma, spunându-mi că dacă i-o lăsam lui Edmond, voi avea poate pe conștiință, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
totuși arma, spunându-mi că dacă i-o lăsam lui Edmond, voi avea poate pe conștiință, fără să fiu niciodată sigur de asta, o crimă stropită cu cidru într-un ținut îndepărtat. Iar de atunci am prins obiceiul să iau carabina cu mine, în plimbările mele duminicale, ajutându-mă de ea aproape ca de un băț. Cu trecerea anilor, țeava și-a pierdut strălucirea și a căpătat o nuanță întunecată care nu o prindea prea rău. Deviza gravată de Gachentard a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mai fi mișcat în ea, ca și cum sângele i-ar fi părăsit de tot trupul. Asta a durat îndeajuns încât să mi se pară o tortură. Apoi ochii ei au trecut de la chip la mâna mea stângă în care se bălăngănea carabina lui Gachentard. Am văzut la ce se uita. M-am făcut roșu ca racul. Am bolborosit câteva cuvinte, regretându-le chiar atunci: Nu e-ncărcată, e doar pentru... Și m-am oprit. Nu m-aș fi putut purta mai prostește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ziua respectivă. În definitiv, ce văzusem? O fată tânără stând singură și scriind ceva într-un carnețel roșu în timp ce privea panorama războiului. Și apoi, aveam și eu dreptul să mă plimb pe acolo dacă așa-mi venea! Mi-am agățat carabina într-un cui deasupra ușii. E acolo și astăzi. Și a trebuit ca toată lumea să fie moartă și îngropată ca să-mi reiau plimbările duminicale, de acum înainte mergând în locul acela de fiecare dată, ca în pelerinaj, până la acea pajiște unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mă convinge că viața are un sens, că mă pierd în direcția potrivită, că mă îndrept direct spre cărțile de istorie, și asta pentru secole, că am făcut bine amânându-mi plecarea, de atâtea ori, ridicând în ultima clipă țeava carabinei lui Gachentard pe care mi-o băgam în gură, în diminețile în care mă simțeam gol pe dinăuntru ca un puț secat. Gustul armei... e chiar amuzant! Limba ți se lipește de țeavă. Simți pișcături. Aromă de vin, roci limpezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu mai folosesc la nimic. În schimb, am tăcut. Și ne-am strâns mâinile. Nu pot spune că, mai târziu, m-am gândit adesea la el. Dar câteodată am mai făcut-o. Edmond Gachentard, vechiul meu coleg îmi lăsase, în afară de carabină, câteva imagini ale ținuturilor lui galbene. Nu vorbesc despre imagini puse pe hârtie, ci de imagini din acelea care îți vin în minte și rămân acolo. Gachentard făcuse parte în tinerețe din corpul de expediție trimis la Tonkin. Venise înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
poate să fie un pat. M-am gândit la ea, acolo jos, sub pământ, în acea primă noapte de exil. Am plâns ca un copil. Au trecut zile, nu mai știu câte. Și nopți. Nu mai ieșeam. Oscilam. Ezitam. Luam carabina lui Gachentard, puneam un glonț în magazie, îmi băgam țeava puștii în gură. Eram beat de dimineața până seara. Casa începea să arate ca o fundătură ce mirosea a canal. Îmi trăgeam forța din sticle. Uneori urlam și loveam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vei recunoaște cu greu. Ai părăsit un bărbat tânăr, vei regăsi un om aproape bătrân, slăbit și plin de răni. Tu, în schimb, știu că nu te-ai schimbat. Așa se întâmplă cu morții. Adineauori, am dat jos din cui carabina lui Gachentard. Am demontat-o, am uns-o, am curățat-o, am montat-o la loc și am încărcat-o. Știam că astăzi îmi voi termina povestea. Carabina e acum lângă mine. Afară e o vreme senină și frumoasă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
schimbat. Așa se întâmplă cu morții. Adineauori, am dat jos din cui carabina lui Gachentard. Am demontat-o, am uns-o, am curățat-o, am montat-o la loc și am încărcat-o. Știam că astăzi îmi voi termina povestea. Carabina e acum lângă mine. Afară e o vreme senină și frumoasă. E luni dimineață. Asta e. Nu mai am nimic de spus. Am spus totul, mi-am dus confesiunea până la capăt. Era timpul. Acum pot veni lângă tine. Belle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
împrăștiați peste tot pe calea ferată iar câinii ne trăgeau osemintele după ei, semnalele toate erau pe roșu și trenul a rămas fără de osii, țiganii le vânduseră la fier vechi, la semnalele de intrare stăteau soldații spălați de ploi cu carabina spânzurată de grumaz, iar ciorile le ciuguleau glontul ce rămânse-se pe țeavă, la poarta de intrare a gării stătea mumia poștașului și mă striga prin semne ca să îmi de-ie solda de trei parale să îmi pot cumpăra măcar un
MI-A VENIT SOLDA de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365511_a_366840]
-
Și-a pus la cale un omor, Morții devenind apologetul - A văzut soldații cum împușcă, I-a văzut pe gangsteri cum ucid, Cum gem prizonierii-n câte-o cușcă De toate astea, el era lucid A desprins din cui o carabină Și-a luat încărcătoare de rezervă Trăgând în cei ce n-aveau nici o vină Și zelul lui creștea în vervă Trăim o perioadă de conflicte Războiele vedeți, se duc în lanț Cezarii Romei nu mai dau edicte Câștigă numai moartea
ASASIN ÎN SERIE de ION UNTARU în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351139_a_352468]
-
împușcat în post, militar în termen fiind înainte de facultate, sau la revoluție în stradă pe 21 decembrie noaptea, sau în Spitalul ORL din șoseaua Panduri în zilele de dupa 22 decembrie când am păzit zile și nopți clinică și împrejurimile cu carabina și în veston militar primite de la comisariatul militar din zonă, daca as lua în seamă că la mineriada am scăpat că printr-o minune, nelinșați, împreună cu George Stâncă, izbutind să fugim din redacția ziarului Zig-Zag al lui Ion Cristoiu, în
INTERVIU CU MAESTRUL RIMEI, ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354935_a_356264]
-
puiu doichii! Luând-o de mână, Zița a împins ușa înaltă de stejar cu umărul, intrând într-un hol larg cu o oglindă mare de Veneția pe un perete, pe altul o panoplie cu arme, din care se distingea o carabină cu repetiție, un pistol cu percuție marca „Samuel Coltˮ și câteva stilete, unele cu mâner de os, altele cu mânere de argint ornamentat. În mijlocul holului se afla o masă rotundă, la care s-au folosit cuie de lemn, pe care
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
plecă în control prin păduri, să-i prindă pe acei care au ieșit la furat lemne. Pentru a avea mai multă autoritate, și pentru a se apăra în caz de atac din partea unor oameni răi, pădurarul luă cu el și carabina de vânătoare, așa, pentru orice eventualitate. Drumul prin zăpezi era greu, cizmele intrau adânc în zăpada proaspătă, pufoasă. Trebuia să trudească din greu, să ajungă pe plaiurile pădurii. În pădure stratul de zăpadă nu era chiar așa de mare, se
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
Unde alergăm? Pe picioare, pe genunchi, pe burtă, nopțile ne ascund chipul, strigăm, nu ne auzim inima, ziua se uită mirată,cheile s-au pierdut, Tablele Legii s-au spart, stăm spate-n spate, ce nuntă mare, fără miri. Ce carabină, care dușmani? Tribul păsării de fier,ochii lor sunt de piatră. Lumea e tot mai nelumească. Din spaimă se naște curajul,din moarte nemoartea. E rece pământul, mai aveam de spus ceva, Doamne. Privesc copacul, el se uită la mine
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
Unde alergăm? Pe picioare, pe genunchi, pe burtă, nopțile ne ascund chipul, strigăm, nu ne auzim inima, ziua se uită mirată,cheile s-au pierdut, Tablele Legii s-au spart, stăm spate-n spate, ce nuntă mare, fără miri. Ce carabină, care dușmani? Tribul păsării de fier,ochii lor sunt de piatră. Lumea e tot mai nelumească. Din spaimă se naște curajul,din moarte nemoartea. E rece pământul, mai aveam de spus ceva, Doamne. Privesc copacul, el se uită la mine
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
o carte care stă sub semnul unei tristeți inexorabile, greu de imaginat și greu de trăit, este o lungă și tristă scrisoare de dragoste: „iubito, de departe-ți scriu/ cu mâna mea schiloadă/ nu-i niciodată prea târziu,/ încarcă-ți carabina// pe-aici e totul excelent/ femeile sunt zvelte/ din rude mari împărătești/ a mai rămas pădurea// închide ochii când îți cânt/ e zgomot prin tăcere/ iar calul doarme în genunchi/ pun punct - la revedere...” („Puțină romanță”). O pendulare între elegie
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
se bulucesc Ca deținuții-n jurul unui foc Când plouă peste globul pământesc De unde vin și ce mesaj Ne transmit pe telegraful minții Că toată viața noastră pare-un gaj Pe talerul făgăduinții? Ca niște iepuri speriați Terorizați de-o carabină Ce ies din codru și se-ascund pliați Când se face brusc, în jur, lumină Și parcă mă întorc dintr-un voiaj Pe firul scurt al unui gând În mintea mea, mai este un etaj, O arhivă bine ascunzând Și
LUMI ÎNGEMĂNATE de ION UNTARU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358793_a_360122]
-
cu fruntea rezemată de geamul ăsta rece învălmășite parce răstălmăceau norocul ferigile din nord își căutau sorocul, secretele ascunse în lumile aztece; voit o prevestire se-ncumeta tenace negociind o miză a vreunui mizantrop furgoane vistieria prădată în galop neliniști, carabine și mușcături de ace o bruscă revenire, jivine din adânc păduri de nestemate se schimbă iluzoriu himere se topesc în zori pe promontoriu ca visele de noapte cu șaua la oblânc; și totuși o uimire se lasă înșelată pe leneșele
ZĂPEZILE DE VATĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359460_a_360789]
-
de alarmă tot se dăduse. Dar acum se aflau mai mulți oameni în apropierea podului ca de obicei. Și la tot ce s-a întâmplat ulterior, am asistat neputincios încuiat într-o casă din apropiere, supravegheat de un soldat cu carabină. Bineînțeles fără să îi fi putut avetiza pe paznici. Pe la miezul nopții a început să plouă și o lumină portocalie m-a învăluit plină de căldură. L-am întrebat pe soldat dacă o vede și acesta a negat dând din
RAPORT DE EVENIMENT de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340728_a_342057]
-
ochi și fără o acțiune politică precisă, el nu poate schimba nimic. A deține și a purta o armă de foc, este un drept garantat de această Constituție pe care el are obligația să o protejeze. Totodată, Organizația Națională a Carabinei în America are o putere de care el trebuie să țină seama. De altfel chiar și lui îi place să tragă cu arma la țintă. Intr-o zi un ziarist l-ar fi întrebat pe Vice-Președintele American. - Domnule Vice-președinte, ce
AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342589_a_343918]
-
salveze copiii și ce se mai putea dintre dărâmături, Kehoe a sosit chiar acolo în fața școlii, cu mașina sa umplută cu dinamită și bombe. De această dată, pentru a detona și încărcătura din mașină, el a început să tragă cu carabina sa Winchester direct în dinamită, declanșând o nouă explozie infernală, care l-a ucis pe el și pe directorul școlii, ucigând și rănind de asemenea alte multe persoane care treceau pe stradă la acea oră. Căutând printre dărâmături, echipele de
AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342589_a_343918]
-
ani de zile cei doi, în special Harris, a reușit să construiască 99 de bombe și dispozitive explosive, păcălindu-și cu abilitate proprii lor părinți, care nu bănuiau absolut nimic. Intre timp, cu ajutorul unor prieteni, au reușit să cumpere două carabine, două pistoale și multă muniție. Au făcut mereu antrenamente de ochire cu aceste arme, chiar în apropierea liceului, pentru a se acomoda cu zona școlii, dar nimeni nu a văzut și nu a sesizat nimic. Vorba aceea... „Când Satana organizează
AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342589_a_343918]
-
arunce în aer întreaga clădire. Timpul a trecut repede însă explozia nu s-a produs, pentru că din fericire, detonatorul cu ceas fixat să declanșeze explozia, nu a funcționat. Luându-și armele din mașini, fiecare cu câte un pistol și o carabină în mână, încărcați de muniție și purtând în buzunare mai multe grenade fabricate de ei, cei doi au început să tragă în tot ce mișca în jurul lor și au ucis pe loc câțiva elevi. Au intrat apoi în sălile de
AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342589_a_343918]