176,380 matches
-
scrobita și cravată, cu haine de culoare închisă, chiar și în timpul verii ? Dar la femei, până unde este acceptabil decolteul larg și aerisirea buricului ? O temă distinctă ar putea fi coafura, ce ține și ea de grija pentru aspect, arătând caracterul omului. La bărbați, o barbă lăsată să crească neîngrijit e o dovadă clară de lenevie. Dar ce trăsături ale personalității scoate la iveală tatuajul pe mâini sau pe gât, sau un piercing în urechi, buza sau nas ? Pentru posesor, este
Ai dreptul sa ramai dezbracat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82989_a_84314]
-
scrobita și cravată, cu haine de culoare închisă, chiar și în timpul verii ? Dar la femei, până unde este acceptabil decolteul larg și aerisirea buricului ? O temă distinctă ar putea fi coafura, ce ține și ea de grija pentru aspect, arătând caracterul omului. La bărbați, o barbă lăsată să crească neîngrijit e o dovadă clară de lenevie. Dar ce trăsături ale personalității scoate la iveală tatuajul pe mâini sau pe gât, sau un piercing în urechi, buza sau nas ? Pentru posesor, este
Ai dreptul sa ramai dezbracat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82989_a_84314]
-
ar invocă, să se încerce a fi reabilitat Antonescu și întregul sau guvern, precum și trei fruntași legionari (Sima, Iasinski și Papanace), așa cum a dat o decizie Curtea de Apel București acum trei săptămâni. N. Răducanu Excelent comentariul, DB. Negationistmul este caracterul acesta paradoxal care face ca rasismul să coincidă cu negarea crimei istorice; cei care urăsc “țiganii” și evreii (din păcate cunosc destui în propria mea familie) pe de o parte justifica crimele rasiale (i.e. “explică circumstanțele istorice ale crimelor”), iar
Destin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82991_a_84316]
-
n-aș vrea că el să fie Zeul Suprem în Pantheonul Marilor Români (ca să mă exprim în termeni atât de dragi lui Eliade). eliade vs. brâncuși...! dacă aș stă să deliberez într-un mod profund și obiectiv între cele două “caractere” ale “grupului” Mari Romanai , cred că nu aș renunța la nici unul ci aș încerca să-i privesc din perspective diferite:rațional aș înclină spre eliade, iar spiritual spre brancusi.ciudat nu!? oricum felicitări pentru emisiune, pentru modul de argumentare și
Eliade vs Brancusi diseara pe TVR1 by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83049_a_84374]
-
poate altceva... Cîtă vreme bărbații șunt majoritari (adică încă decid) în viața politică, ar trebui să ne întrebăm mai curînd de ce politică le caută pe femei. Politică, aceea făcută de barbati are nevoie de femei, puține, dar vizibile. Adică de caracter. Aduc imagine și voturi. Asta ar fi o explicație de ce femeile în politica șunt caractere prea țări pentru gustul unora, ori prea puțin feminine și prin asta nereprezentative pentru categoria lor, după gustul altora. Chiar și tu ai selectat după
Ce cauta femeile in politica? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82995_a_84320]
-
să ne întrebăm mai curînd de ce politică le caută pe femei. Politică, aceea făcută de barbati are nevoie de femei, puține, dar vizibile. Adică de caracter. Aduc imagine și voturi. Asta ar fi o explicație de ce femeile în politica șunt caractere prea țări pentru gustul unora, ori prea puțin feminine și prin asta nereprezentative pentru categoria lor, după gustul altora. Chiar și tu ai selectat după criterii țări exemplele. Normalitatea prezenței femeii în pozițiile de putere descărcate de conotația de gen
Ce cauta femeile in politica? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82995_a_84320]
-
care pot ofensa terțe persoane. o atitudine cinstită, o respect, dar păcat că cei de la EVZ nu apreciază dreptul la exprimare liberă în condițiile bunului simț, nu văd de ce suntem cenzurați dacă nu jignim ; presa română ar avea nevoie de caractere precum dragoș bucurenci, mare nevoie... Eu șunt mîndru că șunt doimiist. Probabil că la fel se simțea și Creangă la întîlnirile Junimii, cînd avea chef de gargara și citit din celebra lui “Poveste a..”. Singura problemă e că mă simt
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
Grigorescu și de Andreescu. Pe direcția celui dintîi vin, în special, temperamentele epicureice, vitaliștii mai mult sau mai puțin sistematizați, de la Tonitza la Mutzner și pînă la impresioniștii mai vechi sau mai noi, în vreme ce în descendența lui Andreescu se aliniază caracterele severe, sensibilitățile sobre și temperamentele melancolico-meditative, de la Pătrașcu pînă la Ghiață și la Bernea. Undeva la mijloc, cu disponibilități egale pentru expresia exuberantă și pentru recluziunea reflexivă se situează Ștefan Luchian, a cărui capacitate de a acoperi zone de expresie
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
fragmente de jurnal, mărturisiri despre unele dintre piesele proprii (Cîntăreața cheală, Scaunele, Jacques, Amedeu sau Cum să te de descotorosești, Rinocerii), portrete ale lui Caragiale, Brâncuși, Schneider. Textele datează de la începutul anilor '50 pînă la începutul deceniului următor și, în ciuda caracterului lor fragmentar, sînt străbătute de obsesii constante care le dau cel puțin aparența de unitate. Ionescu cel din Nu e încă de regăsit în paginile Notelor..., revoltîndu-se de data asta împotriva inconstanței criticilor (sau a lipsei lor fie de criterii
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
termenii pătrunși mai tîrziu în limbă au sensuri mai puține, mai precise, intră în mai mică măsură în expresii și locuțiuni. în uzul limbii actuale există însă o aplecare către prețiozitate - care evoluează simultan cu direcția opusă, de accentuare a caracterului oral, popular și chiar vulgar, fără ca una să o stingherească pe cealaltă. Prețiozitatea se manifestă în mod tipic în tendința de a substitui prin neologisme elementele vechi, chiar acolo unde ar fi preferabil să se păstreze distincțiile semantice și mai
Facil de zis... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14700_a_16025]
-
pozitivă", adică putința de-a participa la deciziile obștești, de-a exercita autoritatea în genere. Deși plonjînd în dialectică, eseistul nostru se exprimă fără pedanterie, cu un surîs chinezesc: "Subtilii dialecticieni îmi vor aminti, fără îndoială, faimoasa "necesitate înțeleasă" și "caracterul formal" al alegerilor de tip burghez, în care eu pun ștampila doar pe unul dintre mai multe buletine: e dreptul lor și îi felicit pentru certitudinile de care sînt stăpîniți. în ce mă privește, mă voi mulțumi de acum încolo
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
în măsura în care este și unul expozitiv, prin detalierea psihologiei, stilisticii și intenționalității jurnalelor avute în vedere. Treptat, se conturează mai multe categorii și raporturi ale temei - iar, prin acestea, un program în fapt foarte clar al cărții (performanță notabilă, dat fiind caracterul atât de complex, de dispersat și de subiectiv al epocii și al exemplelor de "scriitură a eului"). Dacă primul capitol reia concluziile mai sus amintitului volum despre modernitatea vieneză și crizele identității (autorul prelungind, deja, acești doi termeni printr-un
Speciile jurnalului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14714_a_16039]
-
fel pe toată lumea, incapabil să jignească, fie și numai prin neatenție ori impolitețe. Pe scurt, era un domn. Mulți orășeni, cu educație și tradiții de familie superioare, nu-i puteau sta alături. Într-o anumită împrejurare, am putut verifica și caracterul omului. I se reproșau multe, și de dinainte de război, și din primii ani ai regimului comunist, la care s-a adaptat fără dificultate. Nu i se ierta articolul despre Pasternak, cînd acesta primise Nobelul și fusese obligat de autoritățile sovietice
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
tinerii actori care intră în viața de familie, diferența intervenind doar la un nivel periferic, acela care privește calitățile adăugate și excedentare funcției. însă dincolo de aceste principii și de filosofia sa generală, zestrea are - de fapt, avea - și un puternic caracter regulator. Ea stabilea atribuțiile în familie și împărțea rolurile majore. Bărbatul aducea bunurile funciare și imobiliare, uneltele și accesoriile aferente, în vreme ce femeia aducea inventarul de interior, bunurile casei, în special cele din categoria mobilă. Această contribuție complementară așeza părțile sub
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
Lucru evident (cu excepția analizei lui Marian Victor Buciu - anticipând - care iese oarecum din tipar prin ontoretorica sa), maniera în care se organizează materia monografiilor cât și formulările clare, cu etape ușor recognoscibile în parcurgerea liniară a itinerarului hermeneutic antestabilit, subliniază caracterul didactic al cărților apărute în această colecție. Dar acest lucru nu constituie un impediment real, discuția dublă pomenită rămânând posibilă între anumite limite. Gh. Glodeanu scrie în monografia sa la Noaptea de Sânziene: Obsesia timpului și cultivarea unor narațiuni labirintice
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
nasul rupt, ochiul de marmură holbat, pleznit de cine știe ce lovitură. Fizionomii roase de timp, desfigurate, lucrate de timp ca de propozițiile scurte, nervoase ale lui Tacit înmuindu-și stiletul în apă tare, umanizând portretul printr-un defect, sau când singulariza caracterul printr-un verb picat în frază ca trăznetul, adăugându-i culoarea epatantă a adjectivului... Arta romană, pe urmă Piramidele chinezului. (Va urma)
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
întâmplătoare; poate timiditate, poate nevoia de introvertire pentru un extrovertit de meserie - accesul la intimitatea omului este păzit cu strășnicie. Și poate de aceea omul este perceput ca un personaj, unul dintre cele mai izbutite din lunga lui listă: voință, caracter, simț al dreptății. Nu e nimic cameleonic în ființa lui "civilă", e previzibil, va fi întotdeauna de partea celor care spun adevărul, oricât de neplăcut ar fi acesta. Nu amestecă teatrul cu viața, dar acest personaj limpede, lizibil, adăpostește misterul
Omul din artist și invers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14729_a_16054]
-
conștiința convenției apare întărită de chiar statutul genului", trădîndu-și din primul moment "natura ficțională" și avînd "culisele scoase la vedere", ca și cel al "literaturii pentru copii", din Cărțile cu Apolodor, unde "parodia se află la loc de cinste", deconspiră caracterul convențional atît al spețelor literare cît și cel al lumii pe care o (re)constituie. Dincolo de eșafodajul teoretic al suprarealismului care încearcă a se scutura, în mod exasperant, de "gîndire" ca și de "literatură" ("Sînt infectat de literatură, exclama Gellu
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
au "sunat" Mahler, Haydn sau Schubert, cu surprinzătoare linii, nuanțe și accente muzicale pe care parcă le descopereai acum pentru prima dată; cu o susținere interioară impresionantă, cu verva ritmică și apetitul de a sublinia momentele "folclorice"; cu îngroșări de caractere muzicale - care nu cădeau nicidecum în grotesc. în plus, un critic muzical nota în Berliner Zeitung alte beneficii ale venirii lui Rattle la Filarmonică: garderoba gratis, programul de sală gratis...
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
s (cu vocală de sprijin, is), iar sînt vine din sînt, persoana a treia plural a verbului. (Origine mult mai probabilă decît sintunt propusă ulterior de Al. Rosetti.) Cum se poate observa, toata chestiunea latinității e oțioasa. Rămîne aceea a caracterului ca atare al ortografiei noastre: fonetica sau etimologica? De la Maiorescu s-a impus tendința fonetica. Spre binele scrierii, zic eu. E nepractic să scriem în două feluri același sunet. Tocmai partizanii lui a din a ne silesc, indefinitiv, la asta
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
intervievat pe proaspătul dinamovist a înțeles, ca și Cronicarul, că Gică Popescu se referea la meciul Dinamo-Rapid, despre care majoritatea comentatorilor consideră că a fost aranjat. Cronicarul se ambalează elogiindu-l pe fostul căpitan al echipei naționale. Ce om de caracter! Ce conștiință!! În ziua următoare ce citim în Evenimentul zilei, tot pe prima pagină, dar cu litere de zece ori mai mici: "Baciul susține că, atunci cînd a spus "mi-e milă" se referea la presă. Și nouă, dar nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14760_a_16085]
-
racord cu viziunea maestrului asupra revoluției. Salutăm cu bucurie apropiata înfăptuire a proiectului, sugerînd ca pe soclu să fie gravată strofa a doua a Imnului P.L.S.: Își schimbă lupul la soroace părul, Iar omul schimbă slujbe sau idei. Schimbarea oțelește caracterul La tineri, la bărbați și la femei."
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
O'Carra, iar Geta și Ion Matache se convertesc, aproape irecognoscibil, în Gilda și John McKevelly. Insistența asupra acetor modificări onomastice are darul nu doar de a satiriza snobismul chirițesc al personajelor, cât mai ales de a pune în lumină caracterul exterior și superficial al noii lor condiții. Îndestularea materială, teatrul solidarității comunitare, al pioșeniei ortodoxe, nu sunt altceva decât acumulări exterioare care ascund un gol interior. În scena balului mascat apare, la un moment dat, următoarea remarcă: "Erau atât de
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
arătând chiar un progres vădit de tehnică asupra Scrisorii", dar montată în pripă și cu o distribuție nu tocmai inspirată de Constantin Nottara, D'ale carnavalului a fost socotită de diverșii comentatori ai premierei absolute a nu avea invențiune, tipuri, caractere, haz. Apărată de Maiorescu în celebrul său studiu Comediile d-lui Caragiale, dar aspru judecată de Dobrogeanu-Gherea, piesa avea să-și găsească primul exeget literar adevărat în Pompiliu Constantinescu, cel ce i-a definit genul proxim, calificând-o "o farsă
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
Gheorghe Grigurcu Dumitru Chioaru e un inadaptabil blînd, pudic, un învins livresc. Impactul d-sale cu lumea are un caracter melancolic, ergo acceptabil, scutindu-l de marile rupturi, de crizele care, izvorînd din condiția ființei, o distorsionează chinuitor. Conflictul pe care-l pune în scenă e o îndepărtare de lume de factură elegiaca ("Departe departe de lume/ frumoasă lume cea
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]