117 matches
-
ignoră complet locurile unde se desfășoară existența lor? Însă decorurile în care se desfășoară acțiunea romanelor lui G.Călinescu beneficiază din partea autorului de o atenție aparte. Aș afirma că nici un alt prozator român nu acordă atât spațiu decorului urban, puternic caracterizant. E uimitor, dimpotrivă, cât de neglijenți sunt alți romancieri cu acest tip de detalii care servesc de minune prozei de întindere mare, chiar celei psihologice. Explicația este probabil una simplă: spre deosebire de G.Călinescu, prozatorii respectivi nu se pricep la asta
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Numele a devenit rapid popular. O damă blondă care întârzie să demareze la stop e încurajată sarcastic de participanții virili la trafic: „Hai, Alinuțo, tată!” Numele proprii, adunate de la lume, se întorc la noi pline de savoarea unor semnificații speciale, caracterizante. Spune-mi cum te numești ca să știu cine ești! Foamea de prepoziții Este știut că, în timpul scufundării Titanicului, orchestra a continuat să cânte. Dar bucătarii ce făceau? E de presupus că strigau: „Pompați apa, că mai trebuie să fiarbă un
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
vedere semnul este arhitectural. Diferența fundamentală între iconic și simbolic pe de o parte și indicial, pe de altă parte rezidă în distincția reprezentare/vs/prezentare. Această opoziție a fost relevată de C. Morris (1938: 24-25) care vorbește de semne caracterizante (iconice și simbolice) și semne non caracterizante (semnele indiciale). Într-adevăr, indicele nu caracterizează ceea ce denotă și nu este similar obiectului denotat, el este realmente afectat de obiectul la care trimite (C.P. 2.248). Dacă semnele iconice și simbolice reprezintă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
iconic și simbolic pe de o parte și indicial, pe de altă parte rezidă în distincția reprezentare/vs/prezentare. Această opoziție a fost relevată de C. Morris (1938: 24-25) care vorbește de semne caracterizante (iconice și simbolice) și semne non caracterizante (semnele indiciale). Într-adevăr, indicele nu caracterizează ceea ce denotă și nu este similar obiectului denotat, el este realmente afectat de obiectul la care trimite (C.P. 2.248). Dacă semnele iconice și simbolice reprezintă analogic sau nu referentul, semnele indiciale implică
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
palidă. E.T. Hall afirma că 60% din comunicările noastre sînt non verbale; deci gesturile sînt inextricabil legate de viața noastră publică și privată, profesională și familială. Înnăscute sau dobîndite, voluntare sau involuntare, codificate sau personalizate (de la ticurile gestuale la emblemele caracterizante), gesturile însoțesc, explică, condensează sau comentează comunicarea interpersonală. Experții în comunicare au identificat șapte sute de mii de semnale fizice, Birdwhistell estimează că doar mimica feței modulează 250.000 de expresii, iar mîna generează 5000 de gesturi verbalizabile. "Indivizii și grupurile
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
prin adecvare stilistică, prin opțiunea pentru mijloacele de exprimare filmică, Visarion propune o nouă punctuație (internă). Atât factologia cât și psihologia filmului sunt așezate într-o ordine cronologică. "Propozițiile" filmului sunt tratate corect, riguros, înșiruind filmarea gestului, portretului, situațiilor, secvenței caracterizante și legarea episoadelor marchează o inovație și un risc. Este punctuația amintirii, a timpului interior, dilatat sau contractat după valoarea semnificației. Este ca și cum după traversarea unei perioade dificile închidem ochii și frânturi de zile, luni, ani defilează prin fața minții. În
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
momente de vigoare, de forță emoțională. În acest demers, regizorul a avut un aliat si un catalizator admirabil în Viorel Penișoară-Stegaru. Decorul său fixează expresiv o anumită atmosferă, un climat spiritual, un mod de a trăi interior. Costumele Liei Dogaru, caracterizante pentru personaje, cu o caligrafie elegantă, pun în valoare siluetele burlești și tragice. Ce le lipsește este o strălucire de nuanță. Actorii sunt bine dirijaiți. Prezența lui Visarion stimulează, are meritul de a fi capacitat trupa, deși nu toți interpreții
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fapt, era vorba de o problemă de sistem (pentru a folosi un cuvânt din noua limbă de lemn, invocat mai ales atunci când nu poți spune lucrurilor pe nume sau nu poți scoate documentele la vedere). Colecția de narațiuni caracteriale și caracterizante transmise (oral sau scris) superVizorilor din poliția însărcinată cu nebuloase răspunderi în lumea cărturarilor (pretextul fiind "protecția informativă" a patriei) publicată sub titlul de Documente antume ale "grupului din Iași ridică doar un colț din vălul care a protejat acea
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
discursivitate, erau orientate mai vizibil spre interlocutor, fapt susținut din punct de vedere tematic și de introducerea faptului divers printre subiectele tratate, oglindind prin această concepțiile expuse în Discursuri. Totuși, comunitatea criticilor nu s-a îndoit nicio clipă că factorul caracterizant al creației quasimodiene nu se află în deschiderea spre public din a doua perioadă, ci în cuceririle și elaborările din etapă anterioară.253 În opinia cercetătorilor care s-au aplecat asupra subiectului, forța versurilor scriitorului nostru rezidă în cuvântul încărcat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mare calmă, lângă țărm, la cel modern ancorarea eului, cu toate ca îmbracă aceleași tonalități liniștitoare, nu ajunge niciodată să fie definitivă și deplină. Mai mult, ea devine posibilă, chiar și pentru scurtă vreme, numai dacă este mediata de o altă imagine caracterizanta pentru universul sau liric, insula: insule naufragiază în imense acvarii. Căutând stabilitatea în imaginea transfigurata a tărâmului natal, sicilianul a proiectat idealul sau de echilibru asupra acestui spațiu, pe care l-a inserat în matricea amintitului ecou leopardian. Exemplul este
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
scenă personaje caracterizate prin discontinuitate, dezarticulare, amețeală, nebunie, pierderea identității. Similitudinile sunt extinse la procesul de comunicare, în ansamblu. Caragiale a sesizat "uzura expresiilor verbale, convenționalitatea limbajului, capcanele automatismelor" verbalizate. Nonsensurile, gluma absurdă, agramatismul construcțiilor sintactice sunt indicatori cu valoare caracterizantă. Fracturarea sintaxei, digresiunile haotice, noncomunicarea nu caracterizează numai vidul sufletesc al personajelor, inaptitudinea lor de a judeca și raționa. Micșorează distanța temporală și augmentează semnificațiile valorice existente în creațiile amândurora. Loredana Ilie insistă asupra înrudirii estetice dintre Caragiale, Urmuz și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
punct d vedere fonetic, lexical sau gramatical, ci mai puțin obișnuite. O asemenea abatere poate consta în utilizarea de arhaisme, neologisme, regionalisme sau termeni argotici, în poziția adjectivului față de determinant, în nuanța cu care sunt utilizate formele pronominale, în rolul caracterizant al unui adverb, în variația modurilor și timpurilor verbale. De exemplu, superlativul absolut dobândește expresivitate sporită, atunci când scriitorul renunță la modul obișnuit în care se construiește acest grad de comparație ( cu "foarte”), recurgând la adverbe echivalente, dar mai expresive, cum
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
disimulată cu grijă În paginile epistolelor. Andrea Petri va afla În primul rând de la colegul său ardelean aspecte privind „spiritul național redeșteptat al acestor popoare, suferințele lor, năzuințele și străduințele de a atinge un scop care...”. Un al treilea aspect caracterizant pentru atitudinile grupului de la Padova Îl constituie implicarea efectivă În acțiunea politică, În demersul revoluționar. În această privință, cum era de așteptat, exprimările sunt mai ezoterice, aluziile mai voalate, suficiente totuși pentru a furniza unele indicii. Neliniștile studenților padovani trădează
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și referențiale dintre adjectiv și nume e foarte veche și dezbătută în literatura de specialitate. Substantivul este un concept care decupează ocurențe specifice în universul referențial. Adjectivul în schimb nu beneficiază de referință proprie. Tipul calificativ reprezintă un concept descriptiv, caracterizant; adjectivul denotă proprietăți ale unor referenți deja constituiți. Tipul secund, categorial nu denotă proprietăți inerente numelor adiacente, ci îndeplinește în cadrul grupului nominal în care apare o funcție de identificare, de clasificare, de restrângere a predicației. Așadar, adjectivul, fie el calificativ sau
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
această distincție, fiind precisă, analizele lingvistice au în vedere numai aspectul literar, în vreme ce, în spațiul românesc, prin stilul beletristic, mai ales, o asemenea distincție nu este întotdeauna relevantă. Ca atare, elementul popular și modul în care este actualizat pot deveni caracterizante pentru anumite genuri de discurs sau pentru discursul individual. Au fost adăugate apoi articole care tratează chestiuni curente ale lingvisticii românești, precum cea despre stilurile limbii, care completează criteriile de caracterizare discursivă, pe lîngă cele de tipuri și genuri ale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pulsiune comunicativă. DUBOIS 1973; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN BILINGVISM. În mod obișnuit, bilingvismul este considerat ca reprezentînd utilizarea alternativă a două limbi sau a două sisteme lingvistice diferite (precum dialecte sau varietăți ale unui idiom). Această situație, aparent caracterizantă numai pentru anumiți vorbitori sau pentru anumite medii, este în realitate foarte extinsă și vizează deopotrivă pe realizatorul discursului și discursul însuși. Astfel, de exemplu, în versurile eminesciene "Cu murmurele lor blînde, un izvor de horum-harum, Cîștigînd cu clipoceală nervum
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că există cel puțin un număr minim de astfel de elemente care nu apar decît în acest discurs sau care ar avea sensuri specializate numai pentru el. Prin urmare, ficțiunea nu este o problemă lingvistică, deoarece nu are mijloace lingvistice caracterizante, diferite de limba obișnuită și, în plus, poate recurge și la mijloace de reprezentare diferite de cele ale limbii naturale, precum pictura, sculptura sau cinematografia. Din punct de vedere logic, discursul ficțiunii are o denotație nulă, fiindcă, deși este un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
elemente focalizate diferit, încît ele au de fapt focalizare variabilă. De altfel, alte trei tipuri de focalizări, stabilite de G. Genette, determină în primul rînd tehnici narative și numai prin acestea pot stabili clase de povestiri în care ele devin caracterizante. Termenul focalizare este utilizabil în a n a l i z a d i s c u r s u l u i și cu semnificația din lingvistică, domeniu în care vizează întrebuințarea unor mecanisme gramaticale (de obicei sintactice) sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ei. Din perspectiva a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, funcțiile limbii pot deveni indici de caracterizare pentru tipurile de discurs (și de texte), încît funcția referențială devine caracterizantă pentru discursul științific, iar funcția poetică pentru cel beletristic. Trebuie observat însă că ansamblele discursive, textele, nu sînt construite prin actualizarea unei singure funcții a limbii, dar ilustrează întotdeauna manifestarea dominantă a unei funcții. Pe de altă parte, atestarea exercitării
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
contingență). Asemenea nuanțe au fost preluate de semiotică și completate cu cele epistemice (certitudine, incertitudine, improbabilitate, probabilitate) și cu cele deontice (prescripție, caracter facultativ, interdicție, permisiune). Asemenea perspective asupra modalității au fost transferate deseori analizei discursului și considerate ca fiind caracterizante pentru enunțurile ce intră în structura discursului. Există însă și opinii care privesc modalitatea numai în legătură cu discursul, între care cea care vizează implicarea vorbitorului în enunț, prin atitudinea față de conținutul celor prezentate. Potrivit lui P. Charaudeau, în teoria enunțării, modalitatea redă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
z a d i s c u r s u l u i, simbolul poate releva mai multe fenomene identificabile la nivelul enunțului: trecerea de la limbaj la metalimbaj, substituirea de nume, construcții determinative insolite etc. Tipul fenomenelor simbolice atestate este caracterizant pentru tipul de discurs analizat, întrucît există o repartizare a tipurilor simbolice pentru tipurile discursive. V. iconicitate, motivare, reprezentare, semn. SAUSSURE 1916; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; VARO
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că autorul unui enunț presupune, mai mult sau mai puțin conștient, existența - pe lîngă destinatarul mesajului - și a unui supradestinatar, conceput ca o terță instanță discursivă, superioară (asociată unui plan metafizic, temporal îndepărtat), concretizată - în funcție de epoca istorică, de valorile ideologice caracterizante etc. - în Dumnezeu, voce a poporului, judecată a istoriei, știință etc. Din această perspectivă, supradestinatarul este reperat în cadrul discursului interior, în condițiile în care, în fața unei decizii, locutorul se angajează într-un act comunicativ (și) cu o instanță plasată deasupra
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
special (prin relația cu originalul) și, de cele mai multe ori, trăsături specifice. Din acest motiv, traducerea trebuie evaluată din perspectiva unei taxinomii discursive în care să se poată evidenția acest statut și asemenea trăsături și să se stabilească în ce măsură ele sînt caracterizante sau comune cu alte tipuri discursive. Există, desigur, numeroase categorii de discurs, distinctibile din perspectiva clasificărilor (destul de numeroase) ce pot fi realizate avînd la bază anumite criterii sau combinații de criterii, dar, cu toate acestea, nu se are în vedere
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Veniamin Costache” din Iași dintre anii 1944 și 1948) este parte a întregului istoric românesc. Plecarea în refugiu, forțată de presiunea armatei sovietice asupra Iașului (anul 1944) este astfel descrisă de autor, care vede peisajul în ansamblu, dar și amănuntele caracterizante: „O mulțime de bărbați, femei și copii, oameni de toate vârstele, moțăind, formau o masă apatică vlăguită de putere și speranță, care aștepta cu resemnare trenul să-i ducă, pe cei mai mulți nu se știe unde...” Titlul carții este și leit-motivul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Paginilor de critică literară. 1 Pagini de critică literară, vol. II, București, E.P.L., 1968, p. 40 2 idem, p. 409 3 ibidem, p. 409-410 21 Recitind oricare din analizele critice aplicate, oricare din articolele și eseurile sale descoperim imediat trăsăturile caracterizante amintite, întemeiate pe criteriul axiologic al judecății, străbătute de sensul unui militantism estetic asumat și consecvent, întro inspirată sinteză a tradiției și modernității și într-un stil elegant, elevat, imediat recognoscibil. 22 III CRITICUL LITERAR La o privire sintetică asupra
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]