322 matches
-
elită. Al.Paleologu găsește nimerit a se pune sub egida lui Caragiale, cinicul. E adevărat, făcînd apel la o motivație contradictorie, în cuprinsul aceluiași text, ce ne poate pune în gardă asupra presupusei lor afinități. Pe de o parte, "rîsul caragialesc este un antidot vitriolant și nimicitor", opera în cauză fiind "una de ecarisaj, de salubrizare morală a societății", pe de altă parte același rîs n-ar fi "unul care vrea să evacueze societatea de personajele ei rizibile", "care nu vrea
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
postura critică "implacabilă, dură, tăioasă ca diamantul" a autorului Scrisorii pierdute e turnată apă de trandafir. Astfel, Al. Paleologu se apropie pînă la identificare, la un moment dat, de opinia luminos-absolutorie a lui N.Steinhardt, dispus a idealiza "subumanitatea" universului caragialesc. Cum așa? Să fie o pauză a vigilenței critice? În realitate, Al. Paleologu e incompatibil cu Caragiale. Provenit din "lumea bună", e radical deosebit de scriitorul cu rădăcini sociale și temperamentale înfipte în humusul gras al periferiei balcanice, consubstanțiat pînă la
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
sale de care s-a desprins printr-o mutație a marii dotări creatoare. Histrionic uneori, cum observa I. Negoițescu, însă la modul său particular, aristocratic, Al.Paleologu n-ar fi fost în stare a se transpune în pielea unui erou caragialesc, neputînd fi decît un spectator al pieselor lui Nenea Iancu. Gata a aplauda din sală, a se entuziasma, dar la o igienică distanță ireductibilă. Admirator înmănușat al lui Caragiale, pretinsul său emul e incapabil de cinism, nu numai prin ținuta
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
atunci cînd vrea să pară implacabilă, nu are nimic comun cu demonia plebeiană a lui Caragiale, care-l atrage, îl incită, dar căreia nu i-ar putea fi cu adevărat părtaș. De unde o impresionantă turnură a interpretării. "Inteligenței dizolvante", "nihilismului" caragialesc, trecute rapid în revistă, li se preferă un aspect inopinat, cel al seninătății, al chietudinii: "pe mine unul rîsul lui Caragiale m-a reconfortat întotdeauna, liniștindu-mă, împăcîndu-mă dacă nu cu lumea, în tot cazul cu Creațiunea. Vreau să spun
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
pe stil.) Și mai interesantă sub acest aspect mi se pare cea de-a doua carte inclusă în volumul secund al Operelor, Sonatine, subintitulată, memorabil, Portrete, schițe, fragedii. (Un cuvânt valiză rezultat din mixarea lui fraged cu tragic.) Dedicația e caragialescă prin ricoșeu, dar, fără discuție, caragialescă: "ŤDomnului Scărlătescuť, cum era numit Domenico Scarlatti de către cel care a dat unui volum de proză românească mozartianul titlu Momente, schițe, amintiri." Aproape toate scurtele bucăți de aici sunt îndatorate cultural melomaniei lui Caragiale
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
acest aspect mi se pare cea de-a doua carte inclusă în volumul secund al Operelor, Sonatine, subintitulată, memorabil, Portrete, schițe, fragedii. (Un cuvânt valiză rezultat din mixarea lui fraged cu tragic.) Dedicația e caragialescă prin ricoșeu, dar, fără discuție, caragialescă: "ŤDomnului Scărlătescuť, cum era numit Domenico Scarlatti de către cel care a dat unui volum de proză românească mozartianul titlu Momente, schițe, amintiri." Aproape toate scurtele bucăți de aici sunt îndatorate cultural melomaniei lui Caragiale. Dacă, o sută și ceva de
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
întreaga Istorie a Manuelei Tănăsescu. Excepție nu fac decât două capitole, situate la cuprins printre ultimele, ce se ridică deasupra mediei modeste: cel despre Psaltirea lui Dosoftei (intitulat Vremea verșului tocmit) și cel despre pamfletarele letopisețe muntenești (intitulat, cu umor caragialesc, Ludescu și Popescu). În rest, insistența în a explica totul coboară multe din paginile cărții în spațiul platitudinii dezinteresate. Nu o dată, încercările de introspecție colectivă au rezultate ridicole. Aflăm, bunăoară, cum trebuie să fi gândit, omenește și ticăit, populația nord
O istorie promițătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6989_a_8314]
-
noi cu niste indemnizații redobândite, dacă statul nostru ar fi condus dictatorial, împotriva libertăților, drepturilor și voinței majorității? Ne găsim în momente de cumpănă națională. Nu sunt vorbe mari și nu intenționăm să vă ținem un discurs politic în ton caragialesc. Este fundamental să ne concentrăm pe ceea ce este important pentru întreaga națiune în aceste zile, să ne recâștigam dreptul de fi respectați. După aceeea, vom putea privi în continuare pe oricine în ochi, așa cum n-o vor putea face cei
Revoluționarii continuă lupta cu regimul Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/42778_a_44103]
-
colectivului, fiecare individ fiind înarmat cu plăsuța și recipientul de colectare cu numele său, la „statua lui Mihai Viteazul”, în tonul unei muzici milităroase este de un comic uriaș, una dintre scenele cele mai reușite ale filmului într-un spirit caragialesc netrucat. Călătoria cu trenul, luarea cu asalt a clinicii, revolta maselor păgubite de ultima speranță, resemnarea într-un umor blajin, trist, pe pajiște, în fața Casei Poporului, toate aceste episoade fac parte dintr-o mizanscenă existențială care depășește cadrul comicului. Cercetate
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
mai sunt și alții ca el, cu sau fără Înalta distincție, care au trebuit să se prezinte pe posturi comerciale, deoarece televiziunea națională nu era interesată. Curat murdar! Că tot suntem În anul Caragiale și televiziunea națională prezintă intens performanțele caragialești: 5' (cinci minute, oameni buni!) pentru altă Mărime actuală Încă. Și ce se prezintă: niște măști care transmit 5 minute nume proprii caragialiene, fără comentariu, fără nimic. Când la asemenea "aniversară" ar trebui să zbârnâie emisiunile despre și cu opera
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
de a o plasa chiar în finalul paragrafului. Anume că, dacă stăm să le comparăm raportat la ordinea platonică, caracterul accidental revine tocmai enormei distilerii pe care-o reprezintă stirpea nobiliară văzută în timp. Accidental și - adaugă malițios și perfect caragialesc autorul Palimpsestelor - bastard. În acest moment, întreaga exegeză a relațiilor subtile dintre tată și fiu și întregul conținut istoric al genealogiei inventate de Mateiu se reactivează cu succes. Și se justifică în cadrele unei tradiții exemplare. E, cred eu, punctul
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
miște lejer, cu aerul că improvizează, permițându-le să recurgă la unele trucuri din arsenalul celor "garantat sută la sută" în cazul lui Caragiale. Prin supralicitarea elementelor de farsă, dilatate pentru a face loc atât unor soluții consacrate de spectacologia caragialescă, cât și unora personale, inedite, totdeauna însă discret, cu măsură, spectacolul lui Lucian Sabados e departe de a se complace într-o condiție de epigonat. D'ale Carnavalului e o restituire, aș zice, la o stare de normalitate, ale cărei
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
de la templieri la inchiziție, de la monarhie la republică, de la femeia europeană la cea afro-braziliană ș.a.m.d. ... totul relatat cu incansabilă vervă, în formulări persiflante (cu dominante în registrul sardonic). Românul cultivat va identifica aici o iremediabilă contaminare cu spiritul caragialesc (căruia în canonul cultural portughez i-ar corespunde oarecum eleganța mordace a lui Eça de Queiroz). În 1998, Daniel Silva Perdigăo și-a sistematizat vastele cunoștințe despre relațiile culturale luso-române într'o lucrare de masterat intitulată As Relaçőes Culturais Luso-Romenas
Frânturi lusitane - Lusoromânul by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8905_a_10230]
-
nedrept să aplicăm în mod uniform aceeași grilă asupra tuturor studiilor - serioase și documentate - de aici. Capitole precum La Haimanale, Orașul copilăriei și adolescenței lui I.L. Caragiale, Elevul Caragiale Ion și dascălii săi, Republica și republicanii din Ploiești în situații caragialești și oglindiri caragialiene, Scrisori pentru Caragiale, Telegrame, Fiziologia prostiei, Tipizare și generalizare a observației comice în opera lui I.L. Caragiale, Povestiri, zicători, eresuri, Niccolo Machiavelli dinspre Caragiale, Traduceri caragialiene din opera lui Edgar Allan Poe, Luca Ion Caragiale se dovedesc
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
Chiriac sau (Alla) Stella confidente. Această romanță de Vincenzo Robaudi (1819-1882) e cîntată la pian și vocal de domnișoara Pavugadi logodnicului său Mache Preotescu în prezența cumnatului ei, Lache. Ștefan Cazimir o trece în rîndul kitschului care ar caracteriza personajele caragialești. Totuși opul se mai cîntă și azi, iar în comuna San Benigno Canavese de lîngă Torino funcționează chiar o filarmonică numită Vincenzo Robaudi. Orișicît, e mai puțin kitsch să cînți Robaudi la pian, în salon, decît Paderewsky din gură, pe
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
pare o carte fundamentală." Despre Luminarea lui Ioan Lăcusta, s-a pronunțat Gabriel Dimisianu: "Un prozator al noului realism apărut în anii 80, din familia lui Bedros Horasangian și Cristian Teodorescu. Ioan Lăcusta afirmă încă de la început un discipolat spiritual caragialesc. Spre marea mea bucurie, el se întoarce la proza printr-un român puternic, textualist și realist totodată. O viață marcată de mitul bibliotecii și de mitul cârciumii." Gheorghe Păruși, cel care a adunat în fâșii minuscule de text întregul București
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
nu e transcrisă de un intelectual intoxicat cu praful bibliotecilor, ci de unul care semnează alături de Radu Cosașu și Traian Ungureanu în cea mai citită revistă sportivă din România. Care - adică - știe bine ce e fotbalul. Utopia negativă cu fundal caragialesc - vă amintiți de Turturel și de impardonabila sa greșeală de tipar? - se arată deplin funcțională în Biserica catodică. Ratarea unei mese amicale e pretextul pentru o întreagă arhitectură comparatistă în care universul paralel al televiziunii devine nici mai mult nici
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
a face trimiteri la Caragiale. Este un sfat pe care Cronicarul își îngăduie să i-l dea d-nei Zoe Petre care, în articolul Caragiale ca destin din ZIUA (nr. din 20 iulie), încurcă situații și personaje din două faimoase schițe caragialești. Căci nu este din Căldură mare "pisălogul" care "tot cere apă" și rostește în final cuvintele "la pensii car' va să zică" (la Caragiale : "care va să zică") ci din Petițiune. O lectură împrospătată a Momentelor i-ar fi prins bine ilustrei profesoare. Versuri salvate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9438_a_10763]
-
acolo o lume idilică, alții o lume coruptă, unii doar o lume veselă, alții dimpotrivă, una tragică. Dar nimeni nu s-a îndoit că e o fotografie fidelă. Or, în preajma lui 1900, România nu e nici fotografie mateină, dar nici caragialescă" Lucruri limpezi, veți spune. Nu suficient de limpezi încât să-l ferească - de-a lungul vremii - pe autorul Scrisorii pierdute de tot soiul de anomalii în receptare. Ar fi îndeajuns să amintesc aici grila de lectură excesiv sociologică aplicată de
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
întrucâtva apele. Adică dacă ne vom rezuma să ne lăsăm seduși de poveste și de găselnițe, dacă vom contabiliza alături de autoare prezențele și nuanțele unui cuvânt cu dus-întors cum e "comédie", dacă vom lua enorma listă de gazete din scrierile caragialești în sensul ei propriu și-o vom include într-un lapidar who's who al epocii. Care e - de fapt - tehnica subtilă a Ioanei Pârvulescu și de ce trebuie ea corect decriptată? Primul pas e cel al documentării atente. Personaje, gesturi
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
mijloc, între Ťțigănieť și nulitatea extraordinară, demnă de Premiul Nobel pentru Eșec". Cam acestea ar fi categoriile ce-ar ocupa, în perspectiva pițulică, "micuța scenă dadanubiană, ridicată la rang emblematic", care ni se pare astfel a avea o determinare precumpănitor caragialescă, id est ținută moral-estetică, așa cum îi șade bine unei sondări în substraturile etno-psiho-culturale... Ce să mai spunem? Doar atît: Luca Pițu e unul din cei mai străluciți mînuitori de idei și unul dintre cei mai însemnați scriitori pe care-i
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
de civilizație, pompierismul notabilităților, pe clișeele unui naționalism tîmp și agresiv din disperare, pe supralicitarea ospitalității și dificil traductibilul fond emoțional autohton, constituie lipsa de speranță, de orizont, în definitiv, România profundă, unde idila se termină brusc. Carnavalul cu inserturi caragialești relevă în spatele măștilor tristețea, sentimentul ratării și nonsensul existenței și atunci încăpățînarea lui Doiaru încetează de a mai fi paradoxală sau ineptă, devenind o filosofie cu un tragism particular. Deși anunțat ca neterminat, - regizorul a murit într-un tragic accident
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
regulă. Ca simplu exercițiu de imaginație, util pentru a relativiza puțin îndîrjirea normativă, putem să presupunem: a) că formele în -ră- ar fi fost aspru criticate de puriști, condamnate în școală, și astăzi am rîde auzind "făcuserăm", așa cum rîdem la caragialescul "am făcutără"; b) că formele de tipul am făcutără s-ar fi impus și ele, și astăzi am ironiza subțire pe cei care rostesc, incomplet, "am făcut". Gramaticile mai vechi ilustrează foarte bine modificarea într-un timp destul de scurt a
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
el este vorba - descrie În romanul său „cu Îngeri și moldoveni“, Simion liftnicul, viața cotidiană modestă și bîntuită de „tranziție“ dintr-un bloc la Bacău. Dacă exclud pasajele fantastico metafizice din ascensor (m-au convins mai puțin), dau peste personaje caragialești tratate cu umor, firește, dar, În același timp, transfigurate de Îngăduitoarea afecțiune a autorului. O duioșie ironică dînd parcă dreptate lui Steinhardt, care propunea sub pseudonim, Într-o revistă de exil, o interpretare anticonformistă, paradoxală, greu acceptabilă, scăldată În bunătate
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
elită. Al. Paleologu găsește nimerit a se pune sub egida lui Caragiale, cinicul. E adevărat, făcînd apel la o motivație contradictorie, în cuprinsul aceluiași text, ce ne poate pune în gardă asupra presupusei lor afinități. Pe de o parte, "rîsul caragialesc este un antidot vitriolant și nimicitor", opera în cauză fiind "una de ecarisaj, de salubrizare morală a societății", pe de altă parte același rîs n-ar fi "unul care vrea să evacueze societatea de personajele ei rizibile", "care nu vrea
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]