1,124 matches
-
vestita sa "Panoramă a poeziei", și Călin Catargiu, in "Prahova", nr. 1860, 23 nov. 1996, p. 6, "relevand imensul travaliu depus de autor, bogata infotmație inserată, minuțiozitatea cu care este menționat fiecare eveniment literar /.../, claritatea și elevația" stilului scrierii). - Itinerar caragialian, București, EDP, 1997, colecția "Akademos". (Alăturat, reproducem integral cronicile la acest volum, semnate de Gabriel Dimisianu, în România Literară, XXI, nr. 18, 13-19 mai, 1998, p. 4, de V. Fanache, în "Steaua", XLIX, nr. 2-3, mart.-apr. 1998, p. 4-5
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
cunoscute, însoțite de lămuririle necesare și de o "Cronologie", vorbește tot Ion Bălu, în "Convorbiri literare", sept. 2001, nr. 9 (69), p. 39, dar și regretatul Costache Olăreanu, într-o "tabletă" a sa apărută în "Adevărul literar și artistic"). - Mențiuni caragialiene, Ploiești, Editura Premier, 2000. Această carte, reprodusă și pe un CD, CIN Studio, Multimedia 2001, cuprinde studii de istorie și critică literară și constituie o primă etapă în elaborarea amplului volum Însemnări caragialiene, apărut la București, la Fundația Culturală Libra
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
apărută în "Adevărul literar și artistic"). - Mențiuni caragialiene, Ploiești, Editura Premier, 2000. Această carte, reprodusă și pe un CD, CIN Studio, Multimedia 2001, cuprinde studii de istorie și critică literară și constituie o primă etapă în elaborarea amplului volum Însemnări caragialiene, apărut la București, la Fundația Culturală Libra, la începutul anului 2007. O cronică la acest volum a apărut în revista "Axioma", II, nr. 1 (10), 2001, semnată de Stelian Stan). - Conexiuni și confluențe, Ploiești, Editura Premier, 2002. [Cuprinde studii de
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
Conexiuni și confluențe, Ploiești, Editura Premier, 2002. [Cuprinde studii de literatură comparată, cu teme ca: Nichita Stănescu fața cu "Epopeea lui Ghilgameș", Machiavelli dinspre Caragiale, Vasile Voiculescu și "Sonetele" lui Shakespeare, poeți romantici la Veneția și poeme ale Veneției, traduceri caragialiene din opera lui Edgar Allan Poe, Paul Zarifopol despre Marcel Proust, corespondența lui Marcel Proust în lectura lui Mihail Sebastian, Lucian Blaga despre Rainer Maria Rilke, I.L.Caragiale și Emil Cioran. O cronică amplă la acest volum a publicat-o
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
Emil Cioran. O cronică amplă la acest volum a publicat-o Marian Chirulescu în "Axioma", III, nr. 4(25), apr. 2002, p. 2. Sunt, în diferite publicații locale, și alte cronici la această carte. Analize ale volumelor "Itinerar caragialien", "Mențiuni caragialiene", "Caragiale și Prahova", "Conexiuni și confluențe" au fost realizate de de criticul literar Constantin Trandafir, în "Pagini literare", II, nr. 14, apr. 2002, și de editorul ultimei ediții critice a operei lui I.L.Caragiale, Constantin Hârlav, în "Axioma", III, nr.
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
în "Pagini literare", II, nr. 14, apr. 2002, și de editorul ultimei ediții critice a operei lui I.L.Caragiale, Constantin Hârlav, în "Axioma", III, nr. 4 (25) apr. 2002. Ambii critici prezintă, în sinteză, contribuția cărților amintite la progresul studiilor caragialiene]. - Concepte operaționale, ed. 1, Târgoviște, 2001 și ed. a II-a, revăzută, Ploiești, Editura Premier, 2002. (Aceasta carte este un dicționar de termeni literari, singura sa lucrare cu adresă didactică directă, care a trezit interes în rândul elevilor și studenților
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
În aceste două cronicii literare și în "Prefața" amintită se vorbește "despre cultura și multiplele informații ale autorului", despre "caracteristicile particularizatoare/ esențializatoare ale textelor critrice" ale acestuia, menite să așeze "operele luate în discuție într-un spațiu cultural universal"]. - Însemnări caragialiene, București, Fundația Culturală Libra, 2006. (Această carte, de 546 p., cuprinde studii consacrate vieții și operei lui I.L.Caragiale, multe întemeiate pe documente de arhivă reproduse în "Addenda", pe corespondența primită de clasicul literaturii române, texte critice privind dramaturgia, "Momentele
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
diferite: Prin modul de a scrie și prin diversitatea preocupărilor, articolele politice ale lui Caragiale au devenit sinteze satirice concentrate. O mișcare caracteristică a făcut să alterneze observația de moravuri cu generalizarea și cu construirea ironică de tipuri. Cu privire la pamfletul caragialian trebuie remarcat textul din "", greu de clasat într-un gen și așa destul de elastic. Din relațiile lui Caragiale cu publicațiile anilor 1870 - 1910, dincolo de constatarea unui interes care s-a prelungit până la capătul existenței sale, Caragiale a înnobilat genul publicistic
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
Procesul (kafkian, firește), mărturisirile, divagările (“utile”, aș zice, căci ceva din exasperarea bacoviană se poate recunoaște ici-colo) sunt relatate pe o tonalitate cumva luând în răspăr gravitatea detaliilor existențiale și lăsând atmosferă să se contamineze de un farmec de bâlci caragialian. Nu întâmplător, pe coperta a patra a cărții, se pot citi comentarii precum acestea: Aici autorul vădește un simț al umorului excepțional; dincolo lucrurile sunt fără urmă de umor, la modul sacerdotal; aici stilul e abrupt, nervos; dincolo frază e
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]
-
lîngă articolele propriu-zise (uneori, acestea sînt concentrate în miniaturi și anunțuri), revista apelează la o colecție de fotografii trucate (ironice și prin comentariul pus în gura „actorilor” fotografiați), apoi la o explozie de jocuri de cuvinte și anagrame. Asumîndu-și tradiția caragialiană a pamfletului, dar mai ales pe cea argheziană, "Academia Cațavencu" face din zeflemeaua incendiară o profesiune de credință. Ziariștii de la "Academia Cațavencu" nu au tabuuri, nici prejudecăți, atacă orice instituție și personalitate considerate a fi defectuoase la nivelul societății românești
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
Uf! Niciodată n-am să uit ce bine m-am odihnit o noapte în orașul meu natal, la nr. 9, „Grand-Hôtel Victoria Română”!" sugerează eliberarea de zgomotele și neliniștea nopții petrecute în camera de hotel. Vasile Fanache afirmă că gestul caragialian de abandonare a lumii prezente nu este un act de lașitate, ci un semn estetic și etic, iar semnificația sa este polemică, de distanțare ironică. Autorul scapă de "„terorizanta atmosferă”", retrăgându-se grăbit. În opinia lui Paul Zarifopol Grand Hôtel
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
la trăirea unui miracol irecognoscibil de către un personaj inocent, „ingenuul, idiotul prin excelență al esoterismului arthurian medieval” extras din mitul lui Parsifal (cavalerul sărac cu duhul din miturile germane). Iancu Gore a fost comparat de academicianul Eugen Simion cu personajul caragialian Mitică, ambii fiind la fel de guralivi, de grăbiți și de orgolioși. Încă de la prima replică se observă că Gore suferă de vanitate și se simte deranjat nu atât de banii pierduți, cât de faptul că a fost dus de nas. "„Eu
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
e, paradoxal, revolta contingenței, pulsul lexical luat perioadei: “căci el era ușor uimit Iisus/ Iar eu un biet tâmpit cu parapanta.”. Nu e mai puțin adevărat că fastul impresiei e un detaliu acut al scrierii lui Dinescu, pentru că acesta are, caragialian, "simț enorm și văz monstruos”. Am putea totodată spune că inerția Îi este specifică, dat fiind că la acesta evenimențialul Îl constituie instantaneul: “Din blăni de vulpi saprind un foc Bengal” (Vânătoare inversă). Antologia poate fi primită ca o carte
ALECART, nr. 11 by Sabinne Marie Tăranu () [Corola-journal/Science/91729_a_92873]
-
Grupul statuar "Căruța cu paiațe" denumit și Caragealiana (iar nu "Caragialiana", cum s-ar fi cuvenit, după părerea lui Șerban Cioculescu, care și-a intitulat astfel studiul din 1974), este instalat în fața Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din București și constă dintr-un ansamblu de 16 sculpturi realizate de artistul Ioan
Grupul statuar „Căruța cu paiațe” din București () [Corola-website/Science/322620_a_323949]
-
primarului general Sorin Oprescu și a primarului Ankarei, Melih Gokcek. La eveniment au participat, pe lângă alte personalități, epigramistul Ștefan Cazimir, actorul Mircea Diaconu, fostul director al Teatrului Național Dinu Săraru și academicianul Răzvan Theodorescu, cel care a propus numele de "Caragialiana" pentru monument. Grupul statuar, la care s-a muncit aproximativ patru ani, a costat un milion de euro, bani care au fost plătiți de Primăria Capitalei și de Ministerul Culturii.
Grupul statuar „Căruța cu paiațe” din București () [Corola-website/Science/322620_a_323949]
-
și provocatoare. De la interpretări cu vino-ncoa contemporan ale unor piese clasice, pe care le-am receptat ca tulburătoare în absurdul prozaic în care abundau, în loc să triumfe ca vârf de avangardă, cum urmăreau, la vulgaritatea sketchurilor TV inserată în piese caragialiene. Spectacole care nu țineau, fie din perspectiva conținutului, fie a execuției. Apoi, teatrul independent. Un one-woman show încă mă bântuie pentru gratuitatea gesturilor și simbolistica abrazivă și agresivă. După multe lupte cu sinele, oglinda care îi facilitase personajului introspecțiile pe
Nu-mi place () [Corola-website/Science/295782_a_297111]
-
se șterge lui Gherea, salutar și definitiv, pe măsura avansării în noul secol: înrudit acum cu Caragiale, legat strîns de familia acestuia, ca și de familiile altor intelectuali proeminenți din țară, el începe să vadă România din perspectivă mai degrabă caragialiană decît socialist-cosmopolită. Ceea ce gîndește acum Gherea despre socialism nu mai are mult a face cu proiectele lui socialiste din tinerețe. De altfel, în lupta de clasă, criticul n-a admis niciodată violența, văzînd în socialism doar un fel de instaurare
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
transcrierea textelor, note și comentarii, Sanda Hîrlav- Maistorovici footnote>. De curând am identificat în arhivele UCMR un text autobiografic în versuri pline de autoironie și umor, scris cu deosebit talent iar în libretul operei O noapte furtunoasa textul în proza caragialian a luat formă versificata tot grație talentului literar înnăscut al compozitorului. Crochiurile sale în creion și penița, imortalizând cu un fin spirit de observație atitudinile colegilor de breaslă în timpul ședințelor de la Uniune sau în timpul jurizărilor la concursuri, sunt deasemenea deja
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ?i GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ?i MUZICALE by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
frate înnebunește, iar altul se face tâlhar ca popă și delapidor ca ofițer.“ (George Călinescu) În „Arta prozatorilor români“, Tudor Vianu evidențiază relația autor-narator-personaj, atât de întâlnită în proza lui I.L. Caragiale: „Pătrunzând în actualitatea sufletească a unora din personajele caragialiene, nu suntem obligați să ne reprezentăm pe autorul care o reflectă. Distanțele dintre acesta și oamenii pe care-i zugrăvește este suprimată, prin fuziune simpatetică, încât viața interioară a acestora nu este «produsă». Ideile și sentimentele oamenilor nu ne apar
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
tânăr dezagreabil, închipuit și, citind din scrisori și, pe cât decența îi îngăduie, din faimosul jurnal al tânărului, C. ia fără echivoc apărarea tatălui. Într-un loc el face aluzie la „rândurile nereproductibile” din jurnal, dar asupra lor va reveni în Caragialiana (1974) și le va reproduce însoțite de comentarii usturătoare la adresa fiului ingrat. Această pornire împotriva lui Mateiu I. Caragiale a fost sancționată de mai multe ori în critică. Exegetul rămâne pe poziție, nu retractează nimic, sentimentul lui este că autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
în marginea unui text în care Mateiu se plânge cuiva că tatăl său îl îndeamnă să muncească. „Și n-avea dreptate Ion Luca?”, întreabă dezaprobator criticul față de cârtitorul Mateiu. În Viața lui I.L. Caragiale acest conflict este mai limitat, în Caragialiana ia amploare și este examinat cu toate documentele pe masă. În I.L. Caragiale (1967) criticul nu oferă un Caragiale necunoscut și nu tinde la o imagine nouă, alta decât cea pe care o fixase anterior. Caragiale e întreg aici, biografia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
literaturii române moderne. Literatura militantă, București, 1947; Varietăți critice, București, 1966; ed. Chișinău, 1997; I.L. Caragiale, București, 1967; Medalioane franceze, București, 1971; Aspecte literare contemporane (1932-1947), București, 1972; Itinerar critic, I-V, București, 1973-1989; Amintiri, București, 1975; ed. București, 1981; Caragialiana, București, 1974; ed. București, 1987; ed. îngr. Barbu Cioculescu, București, 2003; Prozatori români. De la Mihail Kogălniceanu la Mihail Sadoveanu, București, 1977; Viața lui I.L. Caragiale. Caragialiana, București, 1977; Poeți români, București, 1982; Introducere în opera lui Dimitrie Anghel, București, 1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
București, 1972; Itinerar critic, I-V, București, 1973-1989; Amintiri, București, 1975; ed. București, 1981; Caragialiana, București, 1974; ed. București, 1987; ed. îngr. Barbu Cioculescu, București, 2003; Prozatori români. De la Mihail Kogălniceanu la Mihail Sadoveanu, București, 1977; Viața lui I.L. Caragiale. Caragialiana, București, 1977; Poeți români, București, 1982; Introducere în opera lui Dimitrie Anghel, București, 1983; Introduction à la poésie de Tudor Arghezi, București, 1983; Argheziana, București, 1985; Eminesciana, București, 1985; Dialoguri literare, București, 1987. Ediții: I.L. Caragiale, Opere, IV-VII, București, 1938-1942
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
și chiar acumulator de imagini”. Dintre scrierile în proză se remarcă o serie de schițe din „Gândirea” (1921-1923), primele trei apărute sub titlul Pe marginea vieții, iar următoarele cinci, După-amiezi de duminică, situându-se între poemul în proză și „momentul” caragialian. Vinurile lor... (1969), lucrarea sa cea mai importantă, este o suită de schițe memorialistice constituite din amintiri privind personalități literare și artistice pe care le-a cunoscut: George Enescu, Constantin Brâncuși, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, Panait Istrati, Iancu Brezeanu, Nicolae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289407_a_290736]
-
la cele mai îndepărtate tradiții ale teatrului european: tragediile lui Seneca (căruia în 1965 i-a dedicat volumul Séneca, nuestro contemporáneo), Shakespeare, Racine, Schiller ș.a. Autorul piesei Rinocerii este comentat în capitolul Încă o dată limbajul, unde se relevă ascendentă să caragialiana și filiațiile cu Urmuz. Memorabile sunt paginile de analiză a scenelor finale, ca și semnalarea erorilor de interpretare a pieselor ionesciene: „S-a comis eroarea vulgara, după felul nostru de a vedea, de a considera ultimele trei opere ale lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]