227 matches
-
de Periprava. Spre cinstea lui, deși acolo făcuse pactul cu diavolul, după eliberare dintr-o pușcărie mai mică într-una mult mai spațioasă, deținutul Paleologu nu s-a borșit și nici n-a încercat să ia culoarea mediului impusă de caraliii culturii române”, spunea Mircea Dinescu în 2005161. Și eu am manifestat timp de o lună de zile în fața Universității „Al. I. Cuza” din Iași în anul 1990 purtând în piept un cartonaș pe care era scris frumos epitetul „Golan
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
In antiteză, incultura supraveghetorilor, așa cum le-am văzut și eu din documentele dosarului tatălui meu, este sugestiv ilustrată de Iosif Schwartz. Intr-o perioadă de destindere, când au început să aducă niște cărți deținuților, evident cu caracter de îndoctrinare, un caraliu “brunet”, plutonier supraveghetor, a convocat deținuții cu scopul găsirii unei persoane potrivite să se ocupe de aceste cărți. Un deținut, fost profesor, a spus că a absolvit Academia Comercială la Viena. Cum supraveghetorul nu știa ce este cu academia, i-
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
pseudo-politic. Aceiași oameni fără școală, grobieni, au scris și despre mine în dosarul tatălui meu că eram elevă la școala “elimentară”, ceva însemnând elementară sau poate “alimentară”, ceva legat de mâncare fiind mai inteligibil pentru ei. Dar comportarea brutală a caraliilor conducea uneori și la aspecte comice. Unele dintre acestea sunt povestite de Marcel Petrișor. O astfel de întâmplare este cea a unui puradel care se afla și el în închisoarea de la Rahova. Intr-o noapte înăbușitoare de vară cei peste
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
prin închisorile comuniste (Ion NĂVODARU) / 221 Militar decorat pe ambele fronturi / 221 Subofițer în armata comunistă / 223 Intrarea la "facultate" / 225 Cine a fost turnătorul? / 230 Procesul unuia, condamnarea întregii familii / 233 La Iași, cu profesorul Gheorghiu și cu un caraliu omenos / 235 La școala anticomunistă a profesorului Gheorghiu / 237 Reintegrarea la Movileni, în stuf / 241 Un picher ospitalier de frică / 245 Jocul de fotbal ca sabotaj (Gelu SIMIONESCU) / 249 Simioneștii - o familie zdrobită / 249 Fapta: degajarea terenului de fotbal / 251
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Carol al II-lea / 281 De la nuntă la pușcărie / 282 Justiția Securității: condamnare, torturare, judecare / 284 Jilava. Cu tineta după aer curat / 288 Penitenciarul Iași. Cu Guzgă, consăteanul torționar / 289 De la "cabinetul stomatologic" Gherla la colonia negrilor de la Salcia / 291 Caralii și bandiți la Grind / 294 Credință, foame, frică și arpacaș / 297 Eliberarea și încercările de racolare / 299 Momente de normalitate / 301 Relația cu partidul. Cu bube în cap / 303 Nedreptățile prezentului / 307 Prefață Obligația de a nu uita, necesitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
anume Leferman, care în anul 1950 era probabil subofițerul care înregistra și prelua efectele arestaților, vorbește domnul Sergiu Movilă, apare și în istorisirea domnului Simionescu, dar în calitate de anchetator, în anul 1952. Sau despre un anume Ghiban, poreclit de către deținuți "Hahău", caraliu torționar în lagărul de la Salcia, mi-au vorbit independent unul de altul și domnul Spiru Țuțu și domnul Dumitru Vacariu. Legat de aceștia din urmă, cred că ar merita amintit, mai ales că nu este consemnat în conținutul interviurilor, faptul
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
circulație: "era mai bine înainte!" În acest sens, este exemplară mărturia domnului Bazon cu privire la liniștirea bruscă a unei bestii-caraliu întâlnită în coloniile de muncă, Cocora, după ce a vorbit cu tatăl său la solicitarea unuia dintre deținuții politici la care tatăl caraliului fusese ordonanță în perioada interbelică. Este vorba, într-adevăr, despre asumarea integrală a propriului trecut fără a ne disculpa, spre exemplu, distribuind vina pentru regimul comunist tancurilor sovietice și altor oameni străini de noi. Mai trebuie avut în vedere încă
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cele trei camere, cu o cameră în spate care era wc-ul, dar era totul deschis, nu erau uși. Erau cinci wc-uri separate, cu cabină, în ultima cameră. Și la acest hol era ușa și vizeta. În fine, a venit mâncarea. Caraliul era de partea cealaltă a ușii. Unul dintre noi lua castroanele de la cel care distribuia mâncarea. Sergentul era cel care număra castroanele, eram cam 200 de oameni. La un moment dat s-a terminat mâncarea din hârdău, iar sergentul care
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cameră la noi și distribuia castroanele, i s-a aprins un beculeț: "de ce spune ăsta în mod continuu 70, 70? ca să nu uite?!" Și a început și el din cameră să spună: "32, 32, 32, 32". din ce în ce mai accentuat, până când și caraliul de dincolo a început și el: "32, 32, 32, 32". Când au venit cu mâncarea a reînceput numărătoarea de la numărul sugerat: 33, 34, 35 și așa mai departe... Mă rog, mâncarea a fost împărțită frățește între noi deținuții, iar trei
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
iar ei au fost nevoiți să mai aducă mâncare. Când au scos castroanele au numărat din nou, ca nu cumva să rămână vreun castron la noi, să-l rupem și să-l transformăm într-un cuțit ca să le tăiem gâtul. Caraliul: "Bă, de unde-s castroanele astea în plus, mă?" Nu știm, domnu' sergent!" A mai pus niște întrebări și la un moment dat i-a venit lui în minte: "Bă, dacă spuneți cum ați făcut, eu vă aduc macaroane cu brânză
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cu carul cu boi la Dunăre, că erau 4 perechi de boi la lagăr, iar maiorul Ioanițoiu i-a replicat: "Păi ce, mă, boii sunt deținuți?" C. I.: Cu alte cuvinte boii, adică animalele, aveau, în ochii maiorului și a caraliilor, un statut mai înalt decât deținuții politici. S. Ț.: Sigur că da. C. I.: Ce alți gardieni mai erau pe la Salcia? S. Ț.: Era acolo un sergent pe nume Ghiban 19, care era din satul Mărașu, vizavi de Dunare, și
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și jumătate căruia el îi spunea "hahău". Ne zicea: Când ți-oi arde un hahău din ăsta te-am terminat!", iar noi îl porecleam "Hahău", când se aducea vorba despre el. Era groaznic. La ora 5 dimineața eram treziți: doi caralii intrau pe geamul din spate cu niște ciomege și ne luau la bătaie, iar Ghiban și cu un altul stăteau la ușă cu ciomegele și se ieșea din dormitorul ăsta așa, cum ar ieși vitele dintr-un grajd în flăcări
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cam câte brigăzi? S. Ț.: La vremea aceea erau 20 de brigăzi. O brigadă era alcătuită din câte 50 de oameni și grupe de câte 10 indivizi. Șefii de brigăzi, brigadierii, erau așa de răi, pentru că erau mâna dreaptă a caraliilor. Nu aveai voie să ai un ac să-ți coși ceva, nu aveai voie nimic. Brigadierii erau niște monștri, pentru că țineau legătura cu Poarta închisorii, raportau tot felul de nimicuri pentru care deținuții erau pedepsiți cu bătaie. C. I.: Câștigau
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și fiind brigadier el era cel care împărțea mâncarea și dacă nu te avea la inimă îți dădea niște zeamă curată și n-aveai cum și cui să-l raportezi, că era mână în mână cu conducerea lagărului și cu caraliii. Ceea ce rămânea la urmă, zeama mai groasă, 5-10 polonice, ălea erau ale brigadierului. C. I.: Așadar poziția de brigadier îți asigura supraviețuirea. S. Ț.: Am putea zice și așa, dar e cert că brigadierul nu răbda de foame și era
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
săpat la fundații, apoi am cărat pietrele astea mari cu roaba de la o distanță considerabilă, iar a doua zi dimineață am început să facem beton, să punem pietre și să-l turnăm. Acum, de ce să nu vă spun?, că lor, caraliilor, nu le-am spus-o - că eu cred că n-o să mă raportați... C. I.: Eeiii, nu!! O să vă raportez: toți cei care o să citească acest interviu o să vă știe! S. Ț.: Am dat drumul la pietroaie, dar jumătate de
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
lagăr prea mult timp, probabil rațiunea fiind aceea de a nu ne lăsa să ne facem legături de încredere cu gardienii ori cu cei ce aduceau hrana în lagăr. Eram permanent rostogoliți în tot felul de lagăre, se schimbau comandanții, caraliii, după cum se schimba și modul de comportament al celor ce conduceau lagărele. Și când se făceau transferuri și mai plecau câte o parte dintre noi, printre ăștia plecau și cei care turnaseră. Ei bine, erau bătuți până la distrugere! Deținuții îi
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mănâncă!" Mâncam și eu, mânca și el. Ce era mâncarea? Coji de mămăligă: trei sferturi cărbune și un strat foarte subțire de mămăligă! Aveam o piatră specială, pe care o ascundeam pentru că nu aveai voie să ai așa ceva, se temeau caraliii să nu le dai cu ea în cap, și pisam și puneam în "cafeaua de seară" câte o cană de aluminium. Rația de zahăr pe cap de deținut era de un gram pe zi, dar gramul acela era furat de
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
să nu le dai cu ea în cap, și pisam și puneam în "cafeaua de seară" câte o cană de aluminium. Rația de zahăr pe cap de deținut era de un gram pe zi, dar gramul acela era furat de caralii, așa că numita cafea de seară era niște apă vopsită. Puneam ceea ce sfărâmam în cafeaua asta. Conducerea lagărului s-a gândit așa, că dacă ne dau mâncare seara nu poți să dormi! (râdem) C. I.: Aveau grijă de somnul dumneavoastră...! S.
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și de lipsa de solidaritate dintre deținuți... S. Ț.: Ceea ce m-a revoltat atunci a fost inconștiența de fiară la care te aducea foamea. Nu era suficient că mâncarea era puțină și proastă și că eram umiliți și bătuți de caralii, mai veneau și aceste episoade de sălbăticie și abrutizare dintre deținuți, care te demoralizau complet. Și a doua zi trebuia s-o iei de la capăt. Dar oricât am încerca acum să-i judecăm, nu putem totuși și nici nu avem
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și unul Scraba Andrei 29, de vreo 65 de ani, care a făcut rost de 150 grame de sare de la bucătari. Nu aveai voie să ai așa ceva pentru că se considera că ai putea arunca cu sare în ochii vreo unui caraliu. Și acum, ce să facă cu sarea? Dacă-l găseau cu sare îl băgau la izolare și-l mai și băteau. Nici de aruncat nu voia s-o arunce pentru că era o pierdere. A stat așa în dilema asta și
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
apă, era dificil, pentru că nu te puteai apropia, că se rupea gheața. Erau minus 20 de grade Celsius iar noi lucram în cămașă și cu capul descoperit. C. I.: Cum au ieșit? S. Ț.: Nu i-am scos noi pe caralii, s-au zbătut, și gheața s-a mai și rupt atunci când încercau să se ridice, că nu era așa groasă. S-a dat alarma cu trasoare și au venit ajutoare, că nu erau telefoane mobile la vremea aia. A rămas
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
până la genunchi... Carne vie! C. I.: Din cauza umidității și a chimicalelor... S. Ț.: Era atacată pielea de substanțele chimice care se puneau pentru o desalinizare aproximativă. În plus, parcelele alea pline de apă erau separate de diguri mai mici, iar caraliul mergea pe digul ăla care despărțea parcelele și cu o prăjină pur și simplu îți crăpa spatele dacă încercai să te ridici, pentru că nu puteai sta toată ziua aplecat să plantezi orez. Cine cunoaște aceste aspecte? Eu nu cred și
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
acea zi și spunea cum te cheamă, pentru că nu avea control. Nu pentru că era el rău, că erau și unii răi. Am fost și eu bătut ca alții. Se întorcea scaunul, erai pus cu picioarele peste spătarul scaunului și un caraliu te bătea la tălpi cu un baston de cauciuc. Ți se umflau tălpile încât a doua zi, când ieșeai la lucru, credeai că mergi pe niște bureți care te înțeapă. Sau, după cum "am gustat", tot pentru neîndeplinirea normei, te băgau
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
opui rezistență, că te lichidau. C. I.: Deci, nici între deținuți nu exista solidaritate și era vrajbă și o atmosferă de război și suspiciune continuă. S. Ț.: Care solidaritate?! Că dacă ar fi existat solidaritate nu le-ar fi stat caraliii aceia cu cizma pe grumaz! Eu vă spun, și nu cu titlu de laudă sau să-mi arog niște merite ori calități, că am fost singurul cunoscut între miile de deținuți ca un neliniștit permanent. Nu am putut suporta jugul
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
secretar de partid. I. N.: Daaa, a fost chemat și secretarul de partid și au spus toți că atât știu, că am plecat voluntar în armată. Eram cel mai mare dintre frați. La Iași, cu profesorul Gheorghiu și cu un caraliu omenos C.I.: Când ați ajuns în penitenciar? I. N.: Prin luna septembrie 1959. Aveam 36 de ani. La penitenciar am fost dezbrăcat și mi s-a dat o zeghe ruptă și un pantalon și am fost dus la celula 32
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]