495 matches
-
vedea de departe, dreaptă și luminată de felinare. Ningea blând și pungașul prindea în palmă fulgii ușori, care se topeau. S-a uitat în dreapta, s-a uitat în stânga, a întrebat. A găsit, a ocolit o curte luminată cu lămpi de carbid și-a sărit niște uluci înalte. A măsurat lung ferestrele din fata lui și-a așteptat. Casele erau dărăpănate, căzute pe-o rână, cu geamuri oarbe. Într-un pervaz a zărit fața Sineftei. Fata își despletise cozile și cânta ceva îngînat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Aprinde cărbunii! ordonă șeful. Necunoscutul dezveli ligheanul și sergentul scoase un chibrit. Dădură foc. Gheorghe plângea cu capul în piept.. - Nu ne omorî, dom' comisar, nu ne omorî! Nu știm nimic... Cărbunii pâlpâiau stins. Aduseră din curte o lampă de carbid, care arunca o flacără galbenă, iute. Fqmul gros se răspândi în odaie. Presarul se apropie iar. - Caii! Tu, ăsta tînăr! strigă, și-l lovi cu inelul peste gură. O dungă roșie, lungă, de carne sfâșiată, îi atârna de colțul buzelor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dacă știu ceva! - Caii, unde sânt caii? - Iartă-mă, dom' șef! Iartă-mă! se ruga caiafa. - Caii! Caii! striga presarul într-una. - Nu știu! Să crap dacă știu! Iartă-mă! Maică, mama mea, de m-ai făcut! - Dă lampa cu carbid încoa! ceru celălalt. - Dom' comisar, milă! Presarul apucă fierul, din gâtul căruia țâșneau flăcări albe. Îl apropie de fața hoțului. 243 -Caii! Focul îi pîflea barba. Plângea fără o vorbă. 7Caii! Îi arse buzele și obrazul, cu știință, apoi îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tot timpul să pândesc lansetele, în speranța că voi avea o trăsătură de pește mai de doamne-ajută. Tovarășii mei, din cauza frigului, se retrăgeau noaptea în corturi și trăgeau la aghioase. Pe timp de noapte aveam la îndemână două lămpi cu carbid care luminau destul de bine. Câteodată, câte o picătură de apă căzută din cer îmi stingea una, dar o aprindeam imediat. Lanterne nu aveam, nu mai țin minte de ce n-am luat cu noi, probabil că ne bazam foarte mult pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
destul de bine. Câteodată, câte o picătură de apă căzută din cer îmi stingea una, dar o aprindeam imediat. Lanterne nu aveam, nu mai țin minte de ce n-am luat cu noi, probabil că ne bazam foarte mult pe lămpile cu carbid. Și uite așa trecea vremea. În a cincea zi a început din nou să plouă și să bată vântul. Cu tot efortul nostru, focul nu a mai putut fi salvat și s-a stins. Era cel mai mare necaz, căci
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și noaptea, cu vânt și stropi de ploaie rece. Aveam pe mine o șubă antivânt și impermiabilă, închisă până la gât. Pe cap pusesem capișonul. Nu-mi era frig, dar mă simțeam încotoșmănat și greoi în mișcări. Cele două lămpi de carbid ardeau, mai sfârâind când vântul sufla mai tare. Dar o pală de vânt mi-a stins una. Am încercat s-o reaprind dar n-am izbutit, se înfundase becul (becul este o biluță de metal înfiletat în țevușoara lămpii, care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Dar o pală de vânt mi-a stins una. Am încercat s-o reaprind dar n-am izbutit, se înfundase becul (becul este o biluță de metal înfiletat în țevușoara lămpii, care are un orificiu prin care vine gazul de la carbid). Imediat vântul mi-a stins-o și pe cealaltă. Și era un întuneric dens, să-l tai cu cuțitul, căci luna nu a apărut deloc cât am stat noi pe insulă. Nici aceasta nu s-a lăsat aprinsă. Rămăsesem pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
scule de pescuit rudimentare, dar eram fericit, fără aparat de ras și radio, cu o barbă de vreo opt zile, bronzat, coșit de țânțari și cu ochii sclipitori de tihnă. Mi se terminase bateriile de la lanternă, mi se terminase și carbidul de la lampă, dar mă obișnuisem să văd totul prin întuneric, și vag, la lumina pâlpâindă a focului aproape stins. Era totul normal, cum nu se mai poate mai frumos. Deodată, într-o seară, dispre canalul din stânga, a apărut o lotcă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
gaura cheii supravegheați pe rând experiența atomică. După un timp sticla eprubetei se sparge, flăcările se Înverzesc, iar focul se stinge de la sine și nu explodează nimic. Experiența atomică nu a reușit. Oprescu spune că trebuia să puneți și puțin carbid, dar tu Îi spui că nu poți să amesteci carbidul cu atomul. Ești trist și tragi concluzia că atomul descoperit de tine era prost și Împreună hotărâți să faceți un aeroplan din scândurile de fag aflate prin curtea fabricii. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sticla eprubetei se sparge, flăcările se Înverzesc, iar focul se stinge de la sine și nu explodează nimic. Experiența atomică nu a reușit. Oprescu spune că trebuia să puneți și puțin carbid, dar tu Îi spui că nu poți să amesteci carbidul cu atomul. Ești trist și tragi concluzia că atomul descoperit de tine era prost și Împreună hotărâți să faceți un aeroplan din scândurile de fag aflate prin curtea fabricii. Are el În marchiză niște pedale și sârmă. Așa trec cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
alpaca descompletate, porțelanuri știrbe, lame de ras, Pall Mall, Lucky Strike, foarfeci de tablă (foarfeci de grădinărit, foarfeci de tăiat părul din nas, șmirghel, spirtiere, chit, motoare, șaltere de porțelan, naftalină, brice, oglinzi, mileuri, mașini de tuns, mașini de cusut, carbid). Într-un târziu, după o lungă plimbare prin praful talciocului, altul decât praful câmpiei, un praf mirosind a hârtie coaptă, levănțică și ulei de nucă, printre maldăre de cărți, bani vechi, ilustrate și clasoare cu timbre lipsite de orice valoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
des călătorii pentru a-și vizita rudele din Anglia, și avea amintiri frumoase ale unei copilării idilice. Dar Louis-Mathurin, care era un inventator și antreprenor ale cărui planuri nu dădeau niciodată roade, Își irosise curând averea. Construirea unei lămpi cu carbid care să poată fi patentată se dovedi a fi o Încercare cu deosebire costisitoare și neproductivă. Își strămută afacerile la Londra, lăsându-și familia În Franța pe perioade Îndelungate, dar nici aici nu avu mai mult noroc. — Maman a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai ușoare sau mai grave, se deplasa spre o țintă necunoscută. Adeseori făcea opriri nesfârșite, alteori unele foarte scurte. Între timp, afară se întuneca. De mai multe ori s-a schimbat linia. Vagonul era luminat numai de o lampă cu carbid. Eram întinși pe paie care miroseau a mucegai și a urină. Lângă mine, un vânător de munte bandajat la cap citea la lumina slabă a lanternei sale o carte pioasă. În timpul ăsta își mișca buzele. În dreapta, unul împușcat a tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la strigătele răniților nu ne însoțea. Glasuri și gemete, indiferent dacă trenul mergea sau staționa. Tăcere bruscă după ultimul geamăt. Vecinul din stânga se ruga în șoaptă. Unul care-și pierduse mințile și-a smuls în lumina palidă a lămpașului cu carbid bandajele de pe el, a sărit în sus, a căzut, ca să sară din nou, să cadă iar, să rămână în sfârșit întins. În dreapta mea nu mai era nici o mișcare. Noaptea nu voia să se sfârșească; pentru mine, ea a durat până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fost înscris de către Burbach-Kali AG fără nici un fel de probleme în registrul matricol ca băiat la cuple. Locul meu de muncă, mina Siegfried I, se găsea în apropierea satului Großgiesen în districtul Sarstedt. Acolo mi-au fost repartizate lampa cu carbid și încălțările specifice din lemn. Locul meu de dormit era priciul de sus al unui pat supraetajat dintr-o baracă, spațiu cu care eram obișnuit de ani întregi. Cam între Hildesheim și Hanovra, acolo se afla satul, într-o zonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
comandă, își găseau piețe de desfacere în întreaga lume. Și, pentru că omul este considerat a fi fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, Dumnezeu putea fi considerat prima sperietoare de ciori. Când era pană de curent, doar lămpile cu carbid dădeau lumină și ne ajutau să avem umbre uriașe, care bântuiau peste pereții înalți ai galeriilor. Din galerii proaspăt deschise, din scocuri oscilante amuțite, din adâncurile de sub tavanele galeriilor, îi vedeai venind: mineri, havatori, meșterul genist, șeful de sector, băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să huruie și locomotivele electrice să zumzăie. În puțul de extracție se auzea zgomotul elevatorului. Îndată înceta și cearta cu diverse coloraturi dialectale, după care plecau cu toții tăcuți sau înghițindu-și ultimele cuvinte la treaba lor: în lumina lămpilor cu carbid ce se balansau de colo-colo, deveneau din ce în ce mai mici. Pentru mine, care nu făceam decât să ascult, să prind la întâmplare cuvinte și replici, dar încolo rămâneam pasiv și mut, de parcă mi s-ar fi încleștat fălcile, perioadele fără curent erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
învață niciodată din istorie. ăștia vor întotdeauna totul sau nimic. Iar pe social-democrați îi urăsc, pentru că, la nevoie, noi ne mulțumim și cu jumătate...“ Nu vreau să spun acum că învățământul în materie de concepții politice la lumina lămpașelor cu carbid m-ar fi orientat în vreun fel, că m-ar fi ajutat să-mi formulez primele păreri politice după război și că ele ar fi aprins vreo luminiță lămuritoare, dar băiatului de la cuple a început să-i treacă prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
interior? E de bănuit că va fi fost o neîntreruptă și difuză căutare de sens, din care băiatul de la cuple se salva în timpul mai multor pauze forțate stând deoparte în timp ce ortacii se certau și tocind, la lumina lămpii sale de carbid, legile și vocabulele imuabile ale unei limbi moarte și redevenind astfel, totuși, elev. Situația asta absurdă s-a păstrat cu atâta claritate, încât și astăzi mă mai aud conjugând verbe. Nu încape nici o îndoială: băiatul acela de la cuple care, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de ușor de surprins și nu e, și mai este ceva, nu vibrează nimic În film, cum de altfel nici În carte, de vină e fidelitatea față de capodoperă, toți Înțelegem că respirăm Într-un univers de baracă, cu pocnitori de carbid, dar pînă și aici se mai plînge de-adevăratelea, se mai Întinde-o rufă, un sentiment , scena de la masă e reușită, bine că asta măcar n-a fost ratată, masa-i totul la români, de mult mă mir cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
s-o văd... Gândul mi se întoarse înapoi, în mod obscur, spre locul de unde ieșisem, văzusem cu ochii minții siluete încovoiate asupra vagonetelor, bătrâni deșelați opintindu-se să le încarce, întuneric subteran opac, pe care lumina vie a felinarelor de carbid îl împrăștia ici-colo... Oameni liberi, zeități ale acelor adâncuri, cu căști pe cap, își înfigeau pistoalele în zidurile de minereu și strigau ceva, nedeslușit... răcnete de oameni victorioși, stăpâni unici ... Da, da, murmurai, libertatea e un triumf uman chiar în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cinci zile petrecui nopțile în carceră. Ar fi trebuit să mă curăț și m-ași fi curățat dacă gardianului i-ar fi trecut prin cap să-mi descheie cămașa. În a șasea zi îl zării în galerii cu lampa de carbid în mână. Înțelesei: intra cu noi într-o tură de șapte zile. Îmi fu ușor să-l urmăresc după mersul său crăcănat și mai ales după coincidența stranie dintre intențiile mele și mișcările pașilor săi: se plasa unde nu trebuie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gaură ținea contactul cu cei de jos, oameni liberi ca și el, care duceau mai departe vagoneții. O pauză. Dispărui dintre sutele de umbre, pe care nimeni nu le mai putea urmări și rătăcii spre ținta mea, o lampă de carbid plasată undeva în stânga, care mă aștepta. O lăsasem pe-a mea în urmă, pitită într-un colț... Trecui prin întuneric și brusc zării poziția șoldie de stăpân a omului meu. Ținea un picior ridicat pe un bolovan de minereu și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
câștiga bunica Aneta, chiar înainte s-o nască pe maică-mea), șperaclele (niște chei imense, cu ajutorul cărora deschideam toate ușile, ca-n Stăpânul Inelelor). Nu mai găseai paușalul (un sistem de plată ciudat; doar administratorii de bloc pot da lămuriri), carbidul (o pastă albicioasă, pe care o turnam în copilărie-n cutii de conserve și exploda-n contact cu apa), lița (o sârmă moale și subțire, de culoare arămie, cu care reparai siguranțele când săreau), degetarele (niște căciulițe de tablă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
175, susținea credința într-o forță regulatoare care caracterizează substanțele organice, susținând dualismul cartezian aplicat substanțelor chimice. Chiar și Oscar Hertwig 74 era adept al neovitalismului. Secolul XX renunță definitiv la tendințele vitaliste și neovitaliste. Wöhler contribuie la sintetizarea calciului carbid și dovedește posibilitatea realizării de compuși chimici, egali în valoare cu substanțele organice. Descoperă aluminiul cu un an înaintea ureei, și izolează elementele ytriu, beriliu, titaniu și nichel în stare pură. Descoperă că meteoriții conțin materii organice și realizează cea
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]