402 matches
-
genetică” (“You can inherit something beyond the DNA sequence. That′s where the real excitement in genetics is now”). Capitolul 28 TRANSGENEZA ȘI CARCINOGENEZA Transferul experimental de gene (transgeneza) a reprezentat o abordare remarcabilă, revoluționară, pentru înțelegerea mecanismelor genetice ale carcinogenezei. Majoritatea oncogenelor detectate în experimente de transfer de gene aparțin familiei ras, identificate prima dată ca principiu transformant în numeroase tulpini de virus al sarcomului murin (Ellis și colab., 1981). În anul 1981, două echipe de cercetători, una condusă de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
zece glande mamare ale animalelor transgenice. Astfel, la șoarece, transgena MMTV/myc pare a fi necesară, dar nu și suficientă în dezvoltarea carcinomului mamar. În acest model, exprimarea oncogenei myc pare a fi doar o treaptă în calea multistadială a carcinogenezei. Modelul șoarecilor transgenici a fost utilizat pentru analiza translocației c-myc la loci imunoglobulinici. Tot astfel, modelul șoarecelui transgenic a fost utilizat pentru a demonstra direct cooperarea dintre oncogene, in vivo. Rezultatele obținute prin utilizarea acestui model au încurajat studiile pe
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
oncogene corespunde unei singure etape în procesul multistadial al dezvoltării maligne. Totodată, s-a dovedit rolul sinergic a două oncogene diferite în tumorigeneză, sugerându-se că numai activarea oncogenelor multiple în serie poate fi implicată în evoluția tumorală (Cooper, 1995). Carcinogeneza experimentală a oferit un sistem fezabil în care activarea oncogenelor, în special a celor din familia ras, poate fi legată direct de inițierea neoplaziei. În anul 1983, Allan Balmain și colaboratorii au dovedit că în cazul carcinoamelor tegumentare induse chimic
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
din punct de vedere evolutiv, prin care celulele, în mod programat, își inactivează, dezasamblează și degradează propriile componente structurale și funcționale pentru autodezorganizare. Acest proces poate fi implicat în dezvoltarea normală a organismului, în embriogeneză, precum și în diferite procese patologice (carcinogeneză, boli autoimune, infecții virale). Există două căi principale, interconectate, ale apoptozei: una intrinsecă și alta extrinsecă. 30.1. CALEA APOPTOTICĂ INTRINSECĂ Calea apoptotică intrinsecă este indusă mai ales de către stresul mitocondrial, șocuri termice, leziuni în ADN și este inițiată prin
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
lupta anticanceroasă. Astfel, vitamina C intră În compoziția unor enzime ce inactivează o serie de compuși cancerigeni, limitează transformarea nitraților și nitriților În nitrozamine cancerigene și protejează organismul de efectul cancerigen al radiațiilor. Care este dieta greșită care poate declanșa carcinogeneza ? Sunt cunoscute alimentele care nu trebuie să fie consumate Întrucât pot declanșa boala sau pot grăbi evoluția ei. În această categorie intră, În primul rând, carnea și grăsimile animale saturate, slănina, mezelurile, afumăturile, conservele, prăjelile. După declanșarea cancerului de ficat
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
750 g/zi) cu grâu germinat și fulgi de cereale, pâine integrală sau graham (200 g/zi), cartofi copți, morcov, sfeclă roșie, broccoli, varză roșie, ceapă, usturoi, miez de nucă măcinat, miere polifloră. O dietă greșită poate declanșa și grăbi carcinogeneza În cazul consumului exagerat de alimente (mai ales la persoane supraponderale), cu raport anormal Între principiile nutritive (proteine, glucide, lipide). Se va evita excesul de carne și grăsimi animale precum și unele substanțe cancerigene ingerate prin alimente (nitrați, nitriți, erbicide, fungicide
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
de colon este mai puțin frecvent, datorită unui consum mai redus de carne, slănină și dulciuri, preferând produse vegetale (fasole uscată, cartofi, legume și diferite crudități). În prezent, sunt cunoscute alimentele care nu trebuie să fie consumate Întrucât pot declanșa carcinogeneza sau pot grăbi evoluția bolii. În această categorie sunt incluse alimentele care trebuie să fie excluse sau restricționate. -Carnea roșie (porc, vită, bivol, oaie, vânat) este cea mai bună hrană a celulelor canceroase, la care se adaugă grăsimile animale, slănina
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
17p, 22q [50]. Perioada lungă de latență între expunerea la azbest și dezvoltarea mezoteliomului pleural malign difuz sugerează că sunt necesare diverse modificări genetice pentru transformarea malignă a celulelor mezoteliale. Dintre supresorii tumorali, care par că joacă un rol în carcinogeneza mezote-liomului sunt RASSF1A, NF2 și p16, iar dintre protooncogene/factori de creștere sunt c-fos, c-jun, EGF, VEGF, MetAP 2, c-Met, c-myc și fra-1 [17]. Diagnosticul precoce al mezoteliomului pleural malign difuz poate fi făcut prin detectarea în lichidul pleural al
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
valoarea serică a M2-PK se corelează cu stadiul tumoral [121]. METALOPROTEINAZELE MATRICEALE (MMP) Reprezintă o familie care cuprinde 25 de metaloproteinaze, înrudite structural de endopeptidaze, dependente de zinc cu rol cheie în degradarea matricei extracelulare, implicate în numeroase trepte ale carcinogenezei: proliferarea celulară, angiogeneză, supraveghere imună, apoptoză și, în principal, metastazare [122]. Spre deosebire de alte MMP, care au expresie în special la nivelul celulelor stromale, MMP-7 este exprimată în principal la nivelul celulelor epiteliale [123]. În CC, creșterea nivelului seric al MMP-7
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Adrian Covași () [Corola-publishinghouse/Science/92154_a_92649]
-
fiind leziuni predispozante pentru dezvoltarea CC este colangita sclerozantă primitivă (CSP), o afecțiune autoimună care determină stricturi ale canalelor extra și intrahepatice. Inflamația cronică, proliferarea epiteliului biliar, producția de mutageni biliari și staza biliară au fost postulate ca mecanisme de carcinogeneză [2]. Incidența CC la pacienții diagnosticați cu CSP variază între 6 și 39% [29,30]. Asocierea fumatului și consumului de alcool ca factori de risc în apariția CC la pacienții având CSP este controversată, datele privind implicarea alcoolului fiind insuficiente
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92169_a_92664]
-
a tractului biliar ce determină fibroză și stricturi ale căilor biliare extra și/sau intrahepatice este un factor de risc recunoscut pentru CC. Inflamația cronică, proliferarea epiteliului biliar, producerea de mutageni endogeni biliari și staza biliară sunt mecanisme presupuse ale carcinogenezei [11]. Pacienții cu CSP dezvoltă CC la vârste relativ mai tinere, media de vârstă fiind în jur de 40 de ani [79, 80]. Deși CSP este un factor de risc recunoscut pentru CC, numai în jur de 10% dintre colangiocarcinoame
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92149_a_92644]
-
intestinale și riscul de CC la pacienții cu CSP [79, 83]. În ceea ce privește fumatul și consumul de alcool ca factori de risc pentru CC la pacienții cu CSP, nu există date definitive care să ateste rolul cert al acestora în favorizarea carcinogenezei în CSP [1, 79, 80]. Nu se cunoaște mecanismul exact prin care pacienții cu CSP dezvoltă CC. Nu s-au evidențiat factori de risc clinici sau biochimici de apariție a cancerului în anul dinaintea diagnosticării acestuia, totuși numărul pacienților fumători
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92149_a_92644]
-
celule stem hepatice să producă și ICC și CHC [123]. Pacienții mai tineri cu ICC prezentau și unele similitudini clinicopatologice cu pacienții cu CHC. Aceste rezultate pot indica faptul că ICC la tineri și CHC au un proces comun de carcinogeneză, posibil printr-un proces similar inflamator și că ambele tipuri de cancere derivă probabil din aceleași celule progenitoare hepatice. S-a concluzionat că infecția VHB și ciroza asociată VBH reprezintă un risc major de ICC la tineri. Un studiu japonez
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92149_a_92644]
-
și că celulele progenitoare hepatice reprezintă originea comună a hepatocitelor și colangiocitelor. Asocierea infecțiilor VHC și VHB cu riscul de CC nu a fost în întregime stabilită până la ora actuală. Există însă dovezi recente ale implicării VHB și VHC în carcinogeneză prin inflamația cronică pe care o produc. În acest context, expresia pe termen lung a unor oncoproteine virale, îndeosebi proteina core a VHC și proteina HBx a VHB, pot participa în procesul tumorigenetic [125]. Frecvența crescută a ICC la tinerii
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92149_a_92644]
-
128]. Mai mult, evoluția postoperatorie a pacienților cu ICC și hepatită diagnosticați preoperator ca având CHC, este mai bună, asemănătoare cu a pacienților cu CHC tipic [129]. Aceste date ar putea reprezenta argumente pentru a susține existența procesului comun de carcinogeneză pentru ICC și CHC asociate infecțiilor cu virusuri hepatitice. LITIAZA COLEDOCIANĂ ȘI COLANGITA Deoarece mecanismele presupuse pentru dezvoltarea CC implică inflamația cronică și staza biliară, diversele studii au evaluat și riscul pe care îl poate reprezenta litiaza biliară extrahepatică, litiaza
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92149_a_92644]
-
intracelular al domeniului nuclear Notch 1 în asociere cu gemcitabina a accentuat apoptoza, a inhibat proliferarea celulelor tumorale și angiogeneza pe un studiu efectuat pe linii celulare de cancer pancreatic [69]. Calea Hedgehog pare să fie activată devreme în cursul carcinogenezei pancreatice, fiind detectată, cu diferite mutații, la toți pacienții cu cancer pancreatic incluși pentru analiză genomică globală [76,77]. Proteina Sonic Hedgehog activată determină extensia stromală a tumorii, fiind asociată cu o supraviețuire mai redusă [78]. Inhibitorul acestei căi, vismodegib
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Călin Căinap, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92206_a_92701]
-
redusă (20%) și lipsesc mutațiile ,,hot spot” specifice [47, 48]. În zonele în care există atât o contaminare mare cu AFB1, cât și o frecvență crescută a infecției VHB s-a constatat că cei doi factori acționează sinergic în inducerea carcinogenezei. Virusul hepatitic B poate afecta activitatea p53 prin inducerea de leziuni ADN și prin mutații ale genei. Integrarea ADN-ului viral în genomul celulei gazdă este urmată de apariția unor anomalii genomice (translocații, duplicații, recombinări etc.) în urma cărora gena TP53
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
Analiza comparativă a expresiilor miARN în CHC și țesutul hepatic adiacent non-tumoral a relevat un profil miARN specific CHC și a evidențiat implicarea expresiilor diferențiate ale miARN în patogeneza și progresia acestei boli. Unele dintre aceste miARN sunt implicate în carcinogeneza hepatică prin controlul proliferării celulare și apoptozei, altele sunt asociate cu progresia tumorală prin intervenția în procesele de migrare, invazie și angiogeneză. În CHC au fost identificate câteva miARN care prezintă un nivel scăzut al expresiei: miR-122, miR-223, miR-15b, miR-124
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
contextul unui mediu inflamator care predispune la inițierea tumorigenezei. Inflamația ca parte a răspunsului ficatului la agresiune perpetuează leziunile hepatocitare, urmate de procese de apoptoză și regenerare hepatocitară, care sunt eventual asociate cu apariția nodulilor displazici și a cancerului hepatic. Carcinogeneza este asociată cu o producție susținută de citokine proinflamatorii de către celulele imune locale sau infiltrate, care activează multe tipuri celulare hepatice printr-o varietate de interacțiuni. Este menționată asocierea citokinelor Th2-like precum IL-4, IL-8, IL-10 și IL-5 cu un fenotipul
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
care prin intermediul lipozaharidelor ce activează receptorii Toll-like 4 pot promova hepatocarcinogeneza consecutiv succesiunilor leziuni hepatice-inflamație-fibroză [131]. COX-2 este o izoformă a ciclooxigenazei, enzima care controlează conversia acidului arahidonic în prostaglandine. Supraexpresia COX2 indusă prin stimuli proinflamatori sau mitogeni intervine în carcinogeneză prin următoarele mecanisme: creșterea proliferării celulare, inhibarea apoptozei, stimularea angiogenezei și modularea capacității de invazie și metastazare a celulelor canceroase. Un nivel crescut al expresiei COX-2 a fost găsit în CHC bine diferențiate comparativ cu cele slab diferențiate, iar o
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
în timpul fazei G1/G0. Unele studii au arătat că celulele tumorale din linia celulară Huh7 de CHC care co-exprimă markerii CD13+CD133+ sau CD13+CD90+ pot iniția tumorigeneza, iar celulele CD13+ sunt chimiorezistente la tratamentul cu doxorubicină și 5-FU [145]. CARCINOGENEZA HEPATICĂ INDUSĂ DE VIRUSURILE HEPATITICE Principalii factori de risc, infecțiile virale B și/sau C, acționează prin mecanisme patogenetice distincte. Analiza profilelor expresiei genice a arătat că un număr crescut de gene (89 gene) care intervin în procesele de semnalizare
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
147]. Efectele proteinelor virale au fost studiate singure sau în combinație utilizând linii celulare tumorale și modele transgenice, dovedindu-se implicarea acestora în perturbarea câtorva căi de semnalizare intracelulară cu rol în procesele de proliferare, migrare, transformare și supraviețuire celulară. CARCINOGENEZA HEPATICĂ INDUSĂ DE VHB Virusul hepatitic B este un virus ADN hepatotropic care aparține familiei Hepadnaviridae. Virionul hepatitic B este o particulă sferică infecțioasă de 42nm (particula Dane) alcătuit dintr-un înveliș extern - dublu strat lipidic asociat cu proteine virale
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
virusul hepatitic ar putea contribui la hepatocarcinogeneză prin mai multe mecanisme: pentru a combate infecția virală organismul gazdă induce un răspuns imun intens cu limfocite T care determină necroza hepatocitelor, inflamație și ulterior regenerare, procese care duc în final la carcinogeneză. În majoritatea cazurilor infecția este acută și numai într-un procent mic de cazuri se dezvoltă o infecție cronică activă, cu cicluri necroză-inflamație-regenerare, această replicare continuă a hepatocitelor realizând un context propice pentru acumularea și propagarea mutațiilor, cu instabilitate genomică
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
dezvoltarea CHC la pacienții infectați cu VHB [182]. Frecvența crescută a genotipului D a fost raportată într-un studiu la pacienții tineri din India cu CHC (vârstă < 40 de ani) [183], în timp ce genotipul F este mai răspândit în Alaska [184]. CARCINOGENEZA HEPATICĂ INDUSĂ DE VHC Virusul hepatitic C este un virus ARN de dimensiuni mici care aparține familiei Flaviviridae, genul Hepacivirus [185]. Din punct de vedere structural, virusul hepatitic C conține un material genetic - ARN monocatenar cu polaritate pozitivă (9,6
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
frame) care codifică un singur precursor polipeptidic de 3010-3033 de aminoacizi care, sub acțiunea unor proteaze virale și hepatocitare, se clivează post-translațional în proteine structurale (proteina core și proteinele E1, E2) și non-structurale (NS1,NS2, NS3, NS4A, NS5A și NS5B). Carcinogeneza hepatică indusă de VHC diferă față de cea indusă de VHB și se datorează în special efectelor indirecte care determină acumularea de anomalii genetice la nivelul hepatocitelor în cursul succesiunilor inflamație- necroză-regenerare. O teorie admite că ciclurile continue de moarte hepatocitară
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]