163 matches
-
mai vedea nici un mijloc de a restitui această pierdere. Deja lumea își adaptează moravurile după virtuți patente ca acelea ale unui P. Grădișteanu sau Costinescu! Își poate închipui cineva ce va fi când numai asemenea virtuți în discompunere vor reprezenta cariatidele ce susțin bolta moralei și demnității publice. [5 mai 1883] APOSTOL MĂRGĂRIT "Journal d'athenes " primește din Salonic știrea că Apostol Mărgărit e pus în temniță. Haina dare de seamă a organului grecesc e următoarea: Faimosul Apostol Mărgărit, care și-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de estetică, București, 1976; Poveste cu Doi necunoscuți: Dostoievski și Tolstoi, București, 1977; Estetica, București, 1978; Umanism: viziune și întruchipare, București, 1978; Secolul nostru cel de toate zilele, București, 1980; Hegel și arta, București, 1980; Nearta-artă, I-II, București, 1982-1985; Cariatide ale esteticii românești (în colaborare), București, 1982; Sublimul în estetică, București, 1983; Sublimul în artă (Un drum în cultura lumii), București, 1984; Esteticul. Interferențe valorice (în colaborare), București, 1985; Cartea interferențelor (în colaborare), București, 1985; Literatură și filosofie. Interacțiuni în
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
ce vin dintr-un timp imemorial, dar și vremurile noi în care activistul de partid schimbă viața la sate. Cu o trufie disimulată, G. se vede ca bard provenit dintr-o colectivitate anonimă, așa cum este și rapsodul popular. Baladele din Cariatida (1964) atestă încercări de desprindere de modelul literar al epocii. Temele satului, șantierului, muncii refăceau, de fapt, motivul întemeierii, al construcției realizate de giganții mitici. Ciclul Balada țăranului tânăr actualizează și motivul sacrificiului, al identificării ființei umane cu natura, deschizând
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
ca dobânzi ale acestei perpetuități, o mitologie românească, realizată în măsura în care, aplicat pe diferite planuri, programul se menține în limitele poeticului, rămânând numai expresie lirică. I. NEGOIȚESCU SCRIERI: Pâine și sare, București, 1957; Căile pământului, București, 1960; Țara rândunelelor, București, 1963; Cariatida, București, 1964; Nopți cu lună pe Oceanul Atlantic. Scrisorile esențiale, București, 1966; Zoosophia, București, 1967; Vine iarba, București, 1968; Cavalerul trac, București, 1969; Mai mult ca plânsul. Icoane pe sticlă, București, 1970; Megalitice, București, 1972; Avatara, București, 1972; Poeme, pref. Marin
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
jurnal intim: "Viața mea și-a pierdut orice sens. Prezentul e un spațiu gol..." Sau Temnița: "Nu știu de unde vine nevoia asta târzie de a vorbi despre mine, după ce toată viața m-am ignorat." Acel personaj de gen masculin din Cariatida, care și el vorbește la persoana întâi, nu e decât o mască, așa cum și cel din Ultima dimineață pare doar un paravan. O viață în plus este asemenea unui confesional catolic, un loc în care autoarea își revarsă preaplinul de
Scrisul by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/15017_a_16342]
-
1968; Un om în agora, București, 1972; Ieșirea din labirint, București, 1973; Gustul sâmburelui, București, 1974; Raza de cobalt, București, 1979; Pumnul și palma, vol. I: O dimineață înșelătoare, București, 1980, vol. II: Ochiul ciclopului, București, 1981, vol. III: Marșul cariatidelor, București, 1982; Muzeul de ceară, București, 1984; Vitralii incolore, București, 1985; Cenușa din ornic, București, 1988; Insomnia dragonului, București, 1989; Timpul lepros, București, 1992; Ieslea Minotaurului, București, 1993; Am fost și cioplitor de himere. Convorbire realizată de Ioan Tecșa, București
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
cariera didactică la Școala Generală din Orăștioara de Sus, județul Hunedoara, iar din 1959 până în 1980 este profesor la Liceul nr. 2 din Lupeni. Debutează cu o recenzie în revista „Steaua” (1957), apoi publică proză în „Tribuna” (1958). Colaborează la „Cariatide” (Hunedoara), „Abataj” (Petroșani), „Arhipelag”, „Opinii culturale”, „Semne” (Deva), „Steaua”, „Tribuna”, „România literară”, „Luceafărul” ș.a. Cea dintâi carte a lui R., Vara (1972), împrumută titlul unei ample nuvele ce reconstituie cu mijloace narative moderne, bine stăpânite, evenimente din trecut (aici, din
RADULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289098_a_290427]
-
prematur: romane, nuvele și schițe; nici una dintre cărțile anunțate nu a apărut. A publicat ulterior alte cărți de proză, literatură pentru copii, a semnat traduceri (din limbile franceză și engleză). A colaborat la „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „România literară”, „Contrapunct”, „Cariatide”, la emisiuni de radio și televiziune. Și-a continuat activitatea literară în Franța, diferite texte - poezie și proză scurtă - fiindu-i selectate în volume colective editate ca urmare a unor concursuri literare. În Totul și încă ceva P. se oprește
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
din Transilvania, alternează, aproape în fiecare culegere, cu priveliști europene, asiatice, africane etc. Unei emblematice „porți de pe Mara”, celebrată chiar în titlul unei culegeri din 1972, îi răspund unduiri egeene, turnuri din Nürnberg, coline din deșertul Gobi, munți din Sahara („cariatide într-un templu sur”), caravane a căror umbră „cu cerul curge-n muntele amar”, păduri de palmieri, zboruri de pescăruși. Așa cum o indică și titlurile unor volume - Ceramică regăsită (1967), Pinacoteca unei lire (1971), Ceremonie în albastru (1975) -, poetul e
NEGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288416_a_289745]
-
revelează ca o experiență originară și reversibilă, scrutată cu uneltele poetului psiholog. O asemenea lirică imnică e pândită de grandilocvență, redundanță și discursivitate, capcane în care, contând pe inspirație și prea puțin pe elaborare, P. cade adesea, mai ales în Cariatidele iubirii (1986) și în Asceza voluptății (1996). Versuri prețioase se pierd astfel în sterilul poemelor nesupravegheate ca întreg. O selecție riguroasă ar putea să dea seamă de o poezie neoromantică autentică, de tip vizionar. SCRIERI: Euphorion, București, 1969; Magnificat, București
PAUNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
pierd astfel în sterilul poemelor nesupravegheate ca întreg. O selecție riguroasă ar putea să dea seamă de o poezie neoromantică autentică, de tip vizionar. SCRIERI: Euphorion, București, 1969; Magnificat, București, 1983; Jocul întru ființă, București, 1985; ed. 2, București, 1997; Cariatidele iubirii, București, 1986; Labirintele crinului, București, 1988; Asceza voluptății, București, 1996. Repere bibliografice: Perpessicius, Lecturi, 333-340; Nicolae Mecu, Doi poeți despre condiția poeziei, VR, 1985, 2; Radu Bagdasar, O carte despre arta iubirii, ARG, 1986, 10. N.M.
PAUNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
Debutează în revista „Tribuna” (1969), iar editorial, cu volumul de proză scurtă O privire spre Ioan, apărut în 1983. Colaborează (semnând și Octavian Manard, David C. Oprean) cu proză, recenzii, eseuri la „Echinox”, „Tribuna”, „Steaua”, „Astra”, „Vatra”, „Familia”, „Contrapunct”, „Interval”, „Cariatide” (Hunedoara), „Contrafort”, „Limba română” (Chișinău) ș.a. Susține cronica de carte religioasă în „Vatra” (1993), cronica literară în „Gazeta de Transilvania” (1994) și publică eseuri pe teme creștine în „Renașterea” (Cluj). Figurează în volumele colective Liviu Rebreanu după un veac (1985
MOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288199_a_289528]
-
Arad), „Litera” (Arad), „Tribuna” (Cluj, Brașov), „Luceafărul” (Timișoara), „Poporul” (Timișoara) ș.a. Al doilea volum de versuri, Cioplitorul de vedenii (1944), apare la Odesa. Abia la sfârșitul deceniului al șaptelea B. reintră în viața culturală arădeană. Publică versuri în culegerea colectivă Cariatide, în ziarul „Flacăra roșie” și în „Orizont”. Plachetele Nepieritoarele efemeride (1984), Sonatele tăcerii (1985) și Intransigența pietrelor (1987) apar pe speze proprii, la Editura Litera. Conștiința acută a trecerii, angoasa morții, sentimentul înfrângerii și maculării „lutului”, precum și căutarea unei consolări
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
seamă în revistele ieșene „Cronica” și „Convorbiri literare”, dar și în „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Scânteia tineretului”, uneori semnând cu pseudonimul Petru Bogdan. B. scrie o poezie a seninătății aproape netulburate, inițial articulată pe simbolurile convenționale ale poeziei patriotice: țara, „cariatide brazii”, plaiul, fluierul. În Anotimpul corăbiilor, încrederea în Partid („Orice zidesc cu tâmpla și împlinesc cu dorul / Întemeind în lucruri un anotimp ales / Numai prin tine-și află deplinul înțeles” - Partid) se alătură, într-o lirică hibridă, inegală, ecourilor blagiene
BALAHUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285565_a_286894]
-
la Arad, a fost redactor responsabil la „Viața literar-artistică”, „Orizont arădean” (supliment literar al revistei „Orizont” din Timișoara), Almanahul „Aradul literar”, fiind și președinte al Cenaclului din Arad al Uniunii Scriitorilor. A colaborat, îndeosebi cu proză, la „Tribuna”, „Orizont”, „Luceafărul”, „Cariatide” și „Arca” (Arad). Debutează cu povestirea Duminică la tropice (1968) în revista „Orizont”, iar editorial cu volumul de proze scurte Să arunci cu pietre în soare (1974). Volumul de debut aduce în fața cititorului o lume pe care au explorat-o
BANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285605_a_286934]
-
nesigură a clarului risipit de lună, imaginile astea se profilau transfigurate, și pe luciul apelor subțiri, care inundau spațiul haotic din noaptea asta, tragedia shakespeariană proiecta acum locuri memfite. Mini vedea statui colosale, de atâtea ori mai mari ca natura. Cariatide având chipul întunecos al Lenorei și susținând pe creștet lespezi, pe care se înălța nevăzută clădirea uriașă a unei dureri stranii, sau închipuiri bastarde și Înfricoșătoare, lucrate în mic, cum își lucra Mika-Le desenurile, și care semănau cu divinitățile informe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
trei cărți diferite, am încercat să-mi trag sufletul într-un cafe-bar pe Calea Victoriei, unde banii nu-mi permiteau să iau nici măcar o apă minerală, puteam doar să sprijin câteva minute stâlpul din hol, din lemn masiv, simetric cu o cariatidă în scurtă de blană neagră, căreia boiala mov îi dezvăluise dintr-o dată profesia. Pe Z. o intrigă doamna care ieșea pe alee fix la șapte și jumătate (când ea singură, în bucătărie, pune în funcțiune filtrul de cafea și statura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a înălțat statuia lui Ferdinand, spulberată și ea cinci ani mai târziu, în favoarea „Monumentului ostașului Sovietic“. Dejismul se debarasează în 1956, la doar cinci ani de la inaugurare, de statuia lui Stalin (Dumitru Demu, la fântâna Mudura din Herăstrău, pe Aleea Cariatidelor gândite de Baraschi, la o sută de metri de impozantul Charles de Gaulle de acum), pentru ca postceaușismul să-i exileze pe Lenin din Piața Scânteii (Boris Caragea, 1960, soclul de granit roșu provenind de la statuia lui Ferdinand) și Petru Groza
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
artei grecești are o lumină inexplicabilă, pe care n-o mai regăsim la "amiază", la Fidias, după aceea mă ridic de pe bancheta de piatră, unde m-am așezat să mă odihnesc, și mă îndrept spre încăperea unde au fost adăpostite cariatidele Erehteionului pentru a fi ferite de ploi. Plecând de pe Acropole, mai am timp să dau, împreună cu Ion Mureșan, o raită pe la muzeul național de arheologie. Din păcate, am ajuns la o stare de intoxicație estetică și merg prin săli fără
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
goste doar cu femeia cu pubis de aur ce lăsa-n nisip, de câte ori pleca, o adâncitură în for mă de violoncel. În ultima zi a sejurului meu din vara aceasta, după ce dimi neața sprijinise iar cerul cu creștetul ei de cariatidă, vorbind la mobilul al cărui ecran învăpăiat îi fulgera pe obraz, femeia profilată pe vânt și pe scoici n-a mai venit după-amiaza la plajă, și-atunci am știut că discul ei se scufundase în mare. Ajungea să privesc în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
își acoperi fața cu mîinile și începu să plîngă în liniște. Zăcură acolo, fierbînd fiecare în sos propriu și, rînd pe rînd, adormiră. Thaw visă că păcătuia destul de stîngaci cu Marjory, care stătea în picioare goală și dreaptă ca o cariatidă. El călărea pe coapsele ei și se ținea la distanță de pămînt agățîndu-se de ea cu genunchii și brațele. Trupul rece și rigid rămase inert la început, apoi începu să vibreze din ce în ce mai puternic. Trăi o senzație ștearsă și însingurată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spre o casă roz cu trei etaje pe cealaltă parte a străzii. Clădirea, construită în ultimii douăzeci de ani, era bogat ornată cu basoreliefuri cu capete de leu prinse în zidărie, cu pilaștri ionici la etajul al doilea, și cu cariatide - figuri masive de femei sculptate - ce înrămau intrările spre curțile interioare. ă O clădire elegantă, comentă Porfiri, deși din vocea sa lipsea entuziasmul. Cine s-ar gândi că așa arată casa a două victime de crimă? Poate cariatidele să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și cu cariatide - figuri masive de femei sculptate - ce înrămau intrările spre curțile interioare. ă O clădire elegantă, comentă Porfiri, deși din vocea sa lipsea entuziasmul. Cine s-ar gândi că așa arată casa a două victime de crimă? Poate cariatidele să ne ofere un indiciu? Întodeauna mă gândesc la săracile victime când mă uit la locuitorii de piatră ai Petersburgului. ă Aveți o imaginație foarte bogată. ă Fără îndoială. Asta e o consecință directă a ocupației mele. Pdin cauza prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o ia la fugă cu pași mari, strigând peste umăr: Cizme! Excelente! Porfiri avea impresia că acesta rânjea. § Numărul casei se dovedi a fi șaptesprezece. O plăcuță indica faptul că imobilul aparținea văduvei Consilierului de Stat S.P. Ivolgin. Ușa, din stânga cariatidei centrale ce mărginea pasajul, dădea direct în stradă. Menajera care deschise ușa era îmbrăcată într-o rochie gri curată peste care avea un șorț bine apretat. Părul îi era legat strâns înăuntrul unei bonete albe. Avea o față atractivă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Las-o moartă. ă și morții? Ce mă fac cu morții? Îi și vedea pe Goriancikov și pe Boria transformați în figuri de zidărie ținând în spate etajele superioare ale unei clădiri imaginare. Spre deosebire, însă, de atlanții și cariatidele adevărate ale St. Petersburgului, aceștia gemeau și se contorsionau sub o asemenea povară. ă Morții sunt morți. În opinia prokuror-ului, nu ar trebui să li se permită să tulbure funcționarea firească a sistemului judiciar. ă și de ce nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]