205 matches
-
cunoașterii - perspectivism și relativism -, se va fi aplecat oare asupra subiectului aparenței și adevărului - subiectivitate și individualitate - de vreme ce făcea din porc un model etic? Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și apere teza, atribuindu-le o inconsistență teoretică a priori, caricaturizându-i, prinzându-i în capcane retorice făcute pe măsură, nerecunoscând grandoarea, excelența și calitatea filosofică a interlocuitorilor săi, reducându-i la personaje ridicole, uzând de sofisticării puse la punct pentru lupte trucate și câștigate dinainte, Platon ne arată un chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fiecare și îi pune niște întrebări despre raportul pe care-l întreține cu zisa plăcere. Numai cei care se descurcă prost cu dorințele lor și obțin cu greu puțină plăcere au interes să refuze cuvântul și ocurențele sale, să-l caricaturizeze, să împiedice dezbaterile asupra lui, să umble cu șiretlicuri pentru a evita confruntarea, să recuze validitatea sau chiar posibilitatea tezelor hedoniste. Proasta reputație a lui Epicur nu ne aduce informații atât asupra adevăratei naturi a filosofiei Grădinii, cât asupra inhibiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
tânăr înalt și molatic, filiform și plin de candoare” etc. Prin urmare, nici o abatere de la normă nu este greșită în sine. Contează tipul de subiect (liric, dramatic, informativ), stilul autorului (ironic, de exemplu), premisa de la care pleacă (dorința de a caricaturiza), efectul scontat. Altfel spus, orice efect expresiv reprezintă o abatere de la normă, dar nu orice bâlbâială, abatere sau încălcare a unei reguli atrage după sine expresivitatea. În presă, hotărâtor este ceea ce vrei să spui, să comunici. De unde pleci și unde
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
caricatura celeilalte părți și, în acest fel, se vor elibera de unele dintre sentimentele negative și frustrări. În ultima etapă, fiecare parte va face o caricatură a ei înseși și a conflictului ca atare (va trebui să identifice ce o caricaturizează în disputa cu cealaltă parte). Henry Kissinger a elaborat tehnica pașilor mici, care presupune realizarea unor mici înțelegeri pentru a le menține părților aflate în procesul de mediere credința că vor ajunge la un rezultat. Jeffrey Rubin (apud Forsyth, 1983
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Petrescu: deși misogin convins (dar oare misoginia nu e rezultatul unei homosexualități refulate?) el este creatorul unora dintre cele mai frumoase și ostentativ descrise nuduri din literatura noastră. Nu e nici un paradox aici, fiindcă Fred Vasilescu, alter-ego al romancierului, o caricaturizează în exces pe Emlia, notând cu voluptate fiecare unghi al corpului ei. Și asta pentru că scrisorile lui Ladima nu-și dezvăluie toate nuanțările necesare decât în prezența femeii dezbrăcate, nuditatea fiind aici o formă de cunoaștere complementară, dar și eidetică
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
petrecea ca evreu get-beget: ca dovadă, spune zilnic Tatăl Nostru, o rugăciune explicit evreiască...Q.F.D.! Montaigne prevăzuse necinstea comentatorilor iscusiți în a trage pe turta lor spuza pozițiilor complexe ale unui gânditor, în ai simplifica spusele, în a-l caricaturiza și a-l face să spună altceva decât a spus. Eventual, contrariul... Exemple: dacă gânditorul nu afirmă niciodată că e evreu, asta înseamnă că este; dacă susține existența lui Dumnezeu asta înseamnă că nu crede; dacă-și mărturisește simpatia pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
modelului exploatat mai târziu de Epicur, ci pozitiv: ea presupune căutarea activă a satisfacțiilor și elaborarea jubilării. Binele suveran, ceea ce este bun și plăcerea avansează identificate și identificabile. Oare de ce, în loc să discute această teză, Socrate, adus pe scenă de Platon, caricaturizează opțiunea hedonistă, pentru a se mulțumi, într-un mod foarte așteptat și obișnuit la antihedoniști, să recurgă la animale, figuri emblematice ale plăcerii fără conștiință, brută și brutală, bestială, instinctivă, inumană? De îndată ce un partizan al idealului ascetic vrea să vorbească
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
califica excelența plăcerii? Nimeni în afară de polemiștii preocupați să evite lectura textelor și examinarea argumentelor demne de acest nume. -3Dincolo de caricatură. Platon forțează nota, și o știe. Boxer, luptător și polemist de rea-credință, aici ca și în altă parte, el caricaturizează poziții filosofice pe care le cunoaște pentru a evita să le critice în mod serios și nu le dă interlocutorilor șansa să-și apere realmente poziția. Probitatea intelectuală? O lasă în seama altora... Pentru că Platon îl știe pe Aristip din
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cunoașterii - perspectivism și relativism -, se va fi aplecat oare asupra subiectului aparenței și adevărului - subiectivitate și individualitate - de vreme ce făcea din porc un model etic? Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și apere teza, atribuindu-le o inconsistență teoretică a priori, caricaturizându-i, prinzându-i în capcane retorice făcute pe măsură, nerecunoscând grandoarea, excelența și calitatea filosofică a interlocuitorilor săi, reducându-i la personaje ridicole, uzând de sofisticării puse la punct pentru lupte trucate și câștigate dinainte, Platon ne arată un chip
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fiecare și îi pune niște întrebări despre raportul pe care-l întreține cu zisa plăcere. Numai cei care se descurcă prost cu dorințele lor și obțin cu greu puțină plăcere au interes să refuze cuvântul și ocurențele sale, să-l caricaturizeze, să împiedice dezbaterile asupra lui, să umble cu șiretlicuri pentru a evita confruntarea, să recuze validitatea sau chiar posibilitatea tezelor hedoniste. Proasta reputație a lui Epicur nu ne aduce informații atât asupra adevăratei naturi a filosofiei Grădinii, cât asupra inhibiției
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cuviință să producă în mod serios o opinie atât de odioasă. "Enunțătorul" astfel pus în scenă este de altfel definit de context și de sintagma "cea mai bună lume" ca adept al filosofiei lui Leipniz, cel puțin așa cum este ea caricaturizată de Voltaire. Într-un mod foarte abil, romanul nu duce o polemică împotriva teodiceei leibniziene: el se mulțumește să creeze situații în care enunțurile atribuite discipolilor lui Leibniz ("locutori", în cazul cuvintelor lui Pangloss în discurs direct, sau "enunțători", în
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în România, onlina la http://www.revista22.ro/dan-t258p258lag258premiulgds-pe-2012-criza-presei si-maladiile-massmedia-n-romnia-23586.html. </ref>. Dacă într-o secțiune anterioară schițam ironic coordonatele unei lumi în care relația politic - mass-media era ideală din punctul de vedere al cetățeanului, aici putem de asemenea să caricaturizăm, dar fără ca de această dată să mai simțim impulsul de a zâmbi. Atât timp cât prezența în fața ecranului este net superioară prezenței la vot, de vreme ce oamenii politici viețuiesc politic mai bine sau mai puțin bine în funcție de relația cu mass-media, dacă tot prin
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
antrenat de "către forțe necunoscute lui", după cum scrie în Ispită în sat491, el se simte el însuși parazitat de către ospitalitatea oferită. Istoria, sau mai degrabă tabloul acestei alienări vrem să-l examinăm aici, alienare evocată de către imaginea de sine transformată, caricaturizată de privirea celuilalt, "imagine minusculă și deformată ca într-un glob de sticlă" pe care o dau rudele, în mod tragic, fiindcă ea pune în cauză cu gravitate propria identitate și propria existență. Imagine deformată și minusculă, fiindcă să fii
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
personaje. Cu o scriitură mai sigură, mai eliberată de verbiajul liricoid, culegerea Ginta latină (1936) conține câteva zeci de „momente”, schițe, mici povestiri cu personaje rurale sau de suburbie, pe care autorul le privește cu umor, ironie sau chiar le caricaturizează. Sunt de reținut capacitatea prozatorului de a înregistra amănunte de oarecare expresivitate plastică și unele reușite stilistice în compunerea vorbirii unor țărani, cârciumari etc. S. K. este, alături de Alexis Nour, Doctorul Ygrec și Alexandru Bilciurescu, autor al unui experiment de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
Negativismul culturii moderne e numai un aspect al acestei lupte. El nu se poate concepe și nici n-ar putea exista decât în opoziție cu contrariul lui. Negativismul e spiritul demonizat al culturii moderne și el nu poate lucra decât caricaturizând arhetipul frumuseții, al binelui și al adevărului, împotriva căruia se găsește în stare de revoltă. Istoria modernă a filosofiei descreștinate, a artei descreștinate, a științei și politicii descreștinate nu este altceva decât opera negativă de caricaturizare a Bisericii lui Hristos
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și stârnește caricatura. În tendința de caricatură a culturii moderne trebuie să citim incapacitatea funciară a spiritului demonic în fața puterii lui Iisus Hristos. Creatura nu poate distruge pe Dumnezeu și revolta ei neputincioasă se manifestă în tendința de a-i caricaturiza opera. Dintre toate multiplele încercări ale științei anticreștine de a nega adevărul fundamental al Bibliei privitor la originea lumii și a vieții, cele mai răsunătoare și mai demonice ni se par ipoteza danvinistă a transformismului și ipoteza haeckeliană a generației
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mit al infailibilității lui Lenin, iar cultul lui e un delir colectiv în care fariseismul se amestecă cu elanul natural”. Exploatându-se astfel misticismul nativ al poporului rus, adorarea lui Lenin a luat proporțiile unei pseudo-religii, cu un aparat ritual caricaturizat după ritualul ortodox. E aceeași încovoiere silnică a elanului religios, abătut din direcția lui firească pentru a-l fixa în fetișismul acesta derizoriu, cum îl preconiza Auguste Comte pentru cultul Umanității. Cunoscutul ceremonial francmasonic este el însuși sinistră caricatură a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dumnezeu în om apar cu mai multă strălucire în această lume. Dintre toate creațiile spiritului, frumusețea are aspectul cel mai seducător și de aceea nu e greu ca ea să devină o masca sub care spiritul demonic să continue a caricaturiza și a înjosi un om. Și când estetica, în numele unei doctrine a frumosului cu pospai știmțific, încearcă să justifice această degradare, teologia e obligată să-și spună cuvântul. SENSUL TEOLOGIC AL FRUMOSULUI Pentru gândirea teologică, tot ce există vine de la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fapt, această societate nu e nici cu totul rea, nici cu totul bună, ci un amestec grotesc, cum e viața sub imperiul păcatului. Elementul bun din ea e sensibil la manifestarea purității morale; elementul demonic e însă contrariat, rânjește și caricaturizează. Un înger dacă s-ar fi coborât din cer, deghizat în Prințul Mîșkin, ar fi făcut aceeași impresie contradictorie. Pus în fața dragostei erotice, Prințul face o impresie și mai ridicolă. El a trăit până la vârsta de 27 de ani între
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
condiția eliminării anomaliilor sociale, a „prăpăstiei” care separă „cele două nații” - poporul de jos, singura „clasă pozitivă”, păstrătoare a „sufletului românesc”, și „clasele de sus”, rupte de popor, dominate de cultura străină pe care nu o asimilează, ci o imită, caricaturizând-o, așa încât „în loc să absorbim cultura străină [...] ne absoarbe ea pe noi, [...] ne asimilează”. Ceea ce duce spre alte idei: „O cultură națională, de un caracter specific, nu se va naște decât atunci când masele mari populare, adevărat românești, vor lua parte și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
semantic al enunțului: „Nu atât adevărul unor idei a influențat lumea, cât convingerea cu care acestea au fost rostite.” (O. Paler, Viața..., 247) Uneori, coordonarea opozitivă este mascată de o construcție gerunzială: „Nimeni nu râsese de această soluție ușor de caricaturizat, rămânând toți tulburați.” (G. Călinescu, C.O., 262) COORDONAREA CONCLUZIVĂTC "COORDONAREA CONCLUZIV|" Coordonarea concluzivă se desfășoară între doi termeni, dintre care cel de-al doilea este o concluzie impusă de conținutul semantic al celui dintâi: „Când cineva era prea de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
modelului exploatat mai târziu de Epicur, ci pozitivă: ea presupune căutarea activă a satisfacțiilor și elaborarea jubilării. Binele suveran, ceea ce este bun și plăcerea avansează identificate și identificabile. Oare de ce, în loc să discute această teză, Socrate, adus pe scenă de Platon, caricaturizează opțiunea hedonistă, pentru a se mulțumi, într-un mod foarte așteptat și obișnuit la antihedoniști, să recurgă la animale, figuri emblematice ale plăcerii fără conștiință, brută și brutală, bestială, instinctivă, inumană? De îndată ce un partizan al idealului ascetic vrea să vorbească
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
califica excelența plăcerii? Nimeni în afară de polemiștii preocupați să evite lectura textelor și examinarea argumentelor demne de acest nume. 3 Dincolo de caricatură. Platon forțează nota, și o știe. Boxer, luptător și polemist de rea-credință, aici ca și în altă parte, el caricaturizează poziții filosofice pe care le cunoaște pentru a evita să le critice în mod serios și nu le dă interlocutorilor șansa să-și apere realmente poziția. Probitatea intelectuală? O lasă în seama altora... Pentru că Platon îl știe pe Aristip din
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cunoașterii - perspectivism și relativism -, se va fi aplecat oare asupra subiectului aparenței și adevărului - subiectivitate și individualitate -, de vreme ce făcea din porc un model etic? Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și apere teza, atribuindu-le o inconsistență teoretică a priori, caricaturizându-i, prinzându-i în capcane retorice făcute pe măsură, nerecunoscând grandoarea, excelența și calitatea filosofică a interlocutorilor săi, reducându-i la personaje ridicole, uzând de sofisticării puse la punct pentru lupte trucate și câștigate dinainte, Platon ne arată un chip
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fiecare și îi pune niște întrebări despre raportul pe care-l întreține cu zisa plăcere. Numai cei care se descurcă prost cu dorințele lor și obțin cu greu puțină plăcere au interes să refuze cuvântul și ocurențele sale, să-l caricaturizeze, să împiedice dezbaterile asupra lui, să umble cu șiretlicuri pentru a evita confruntarea, să recuze validitatea sau chiar posibilitatea tezelor hedoniste. Proasta reputație a lui Epicur ne instruiește nu atât asupra adevăratei naturi a filosofiei Grădinii, cât asupra inhibiției, complexelor
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]