103 matches
-
medic, convin să le rezolve împreună; - încercarea de a se asemăna cu părinții pacientului; - încercarea de a fi "amabil", permisiv, democratic; - prescrierea unor doze inadecvate de medicamente; - rezolvarea tuturor problemelor pacientului în locul său, sau a-l lăsa să facă totul; - caricaturizarea tehnicilor analitice; - atenție exagerată acordată propriilor sentimente fațăde pacient; - răspunsul la transfer ca și cum ar fi o realitate; - supraestimarea importanței psihoterapeutului pentru pacient; - încercarea de a întrerupe depresia pacientului prin tehnici inadecvate; - acapararea de către negativismul pacientului; - focalizarea excesivă asupra patologiei pacientului
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
atunci când au asemenea opinii fără o demonstrație precisă. Credinței creștine îi lipsește în acest caz capacitatea cunoscătoare, exactitatea conformă logosului, obiecția pe care a adus-o Galenus din Pergam (129-216). Argumentația sa se deplasează pe liniile polemicii păgâne contemporane, întrucât caricaturizarea creștinismului este definită din perspectiva pozitivității medio-platonice. În ansamblu, gândirea sa pretindea o cunoaștere adecvată a activităților celor credincioși și o inserare a creștinismului în schema religioasă a lumii greco-romane. 4.4. Creștinii în descrierea neutrală a lui Ammianus Marcellinus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
e lipsit de pătrundere psihologică în imagini (nu și de aceea morală în maxime), și, cu toate că are stil și îndemânare plastică, nu poate înlănțui imaginația și sufletul cititorului, din cauză că-i lipsesc simțul de mișcare a vieții și elanul liric"; nu caricaturizare și ironie, ci anemiere: "Privind, dar, lumea ca pe o colecție de monstruozități, d. Lovinescu nu putea crea fictiv. Portretele din Memoriile sale sunt frumoase și cu valoare literară, dar de creațiune tipică în felul caracterelor lui La Bruyère". 196
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
țigani de exemplu și poate veți înțelege. În țările vestice nu numai țiganii sunt vinovații, dar asta-i altă căciulă. Oare nu observați pe creste avalanșa care irupe din ce în ce mai des în lumea occidentală: respingerea multiculturalismului, exacerbarea valorilor naționale, enclavizarea și caricaturizarea politicilor liberale? Sunt semne că istoria începe să se repete așa cum a făcut-o de atâtea ori în cursul mileniilor. Dar mă cutremur uneori când mă gândesc la gradul de intoleranță la care se va ajunge în noua ordine mondială
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
apare ea în enciclopedii și manuale, așa cum este predată și modelată în universitate, așa cum este editată, difuzată și promovată, se confundă cu cea a învingătorilor. Nicio milă pentru învinși, care sunt disprețuiți, uitați, neglijați. Mai rău: care sunt discreditați prin caricaturizare. Astfel încât corpusul presocratic în versiunea lui hedonistă este ruda săracă atât în învățământ, cât și în editare. Drept urmare, conceptele esențiale care-l definesc nu sunt abordate cu seninătate: cum să interpretezi cuvântul materie? Cum să gândești atomul? În ce termeni
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
dublat de imposibilitatea tragică a reconstituirii copilăriei ideale. De această dată, orfanul devine frustrat, iar refularea iubirii materne poate să atingă apogeul într-un gest echivalent cu un matricid. La Camil Petrescu, uciderea mamei în inconștient irupe în creație, prin caricaturizarea în exces a Emiliei Răchitaru. Alta, Ioana Boiu, Mioara, chiar Ela, creează o paradigmă feminină situată sub semnul misoginiei. Dintre toate femeile, Emilia este cea mai schematizată în negativ; critica a observat, încă de la început, această abatere, ba unii comentatori
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Kurkov nu se lasă absorbit de tentația romanului politic ori măcar a celui social. El surprinde, aidoma unui regizor din școala neorealismului italian (nu mă miră informația că autorul scrie și scenarii de film pentru cărțile lui), fără excese de caricaturizare sau dramatizare, "normalitatea" unui spațiu esențialmente "anormal". Absurdul stupefiant al realității vine din descrierea frustă și nu din analiza ei. Lumea lui Kurkov s-a obișnuit cu iraționalul, pînă la a și-l asuma ca mod de viață. De aici
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Claritatea în artă e tot mai mult bănuită de retardare. Cei mai mulți artiști rămân în mahalaua sublimului. Au unii impresia că a - i plăti pe poeți e ca și cum a - i face dragoste pe bani. În arta contemporană, metafora împinge subtilitatea până la caricaturizare. Literatura s - ar putea să rămână ca un labirint de citate. Semne de întrebare apar și când succesul de librărie îl întrece pe cel de supermarket. Norocul nostru e că poezia rămâne plantă perenă. În librării apar zilnic stoluri de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
detalii pentru prelungirea suspansului, fiind împănate cu sintagme și arhaisme locale de o frumusețe antologică. Iata doar un crampei: „ Ieșea la marginea satului și stătea acolo până îl poleia luna ori îl uda roua dimineții." Remarcabile creionarile unor eroi absurzi, caricaturizarea lor, eroi nu din lumea satului, ci din cea a scriitorilor.. Scrisoarea către tovarașul Hemingwai, rezuma întrun stil aberant întreaga tragedie a răsturnărilor de clasă socială, printr-o pledoarie ridiculă, voit neliterară, și cu atât mai literară și mai strălucită
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
are șanse de a scăpa. Acest slogan de promovare a Referendumului, deci de frica reducerii numărului de parlamentari de la 471 la 300 și, cu Traian Băsescu președinte, nu este loc de scăpare, inca actual în 2009, a fost banalizat prin caricaturizare. 83 http://www.youtube.com/watch?v=5RJ64hBLBD8&feature=channel, accesat 1. 12. 2009. 84 Sebastian Nastuță, The Impact of Internet on Electoral Discourse în 2009 Romanian Presidential Campaign, în Revista de Informatică Socială, vol. III (13), 2010, p. 26
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
personajele în aceste situații bizare și violente, care caută ridicolul în cele mai secrete ascunzișuri ale inimii, și care-l scot la iveală fără ca omul să-și dea seama, este adevărat. Pentru că el arată fața reală a omului și niciodată caricaturizarea lui, nu stârnește nicidecum râsul. Nu veți auzi niciun tată exclamând pe un ton glumeț dureros: Dar ce naiba căuta el pe galera aceea? Și niciunul nu va intra în camera fiului său rupt de oboseală, adormit și sforăind pe un
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
imaginat de Caragiale se raportează la realitate prin strategia "maximei stilizări", îmbinată cu "deformarea caricaturală". Incipitul "paginilor bizare" pornește de la "normal și acceptabil", spre a glisa succesiv și contrariant spre distorsionarea relației dintre ficțiune și realitate. Urmuz a preluat procedeul "caricaturizării excesive" caragialiene. Dar se deosebește de precursorul său prin străduința de a fractura conexiunile dintre imaginea ficțională și realitatea extralingvistică. Concordante omologii tipologice justifică traseul intertextual. Lache și Mache își trimit reflexele în Cotadi și Dragomir. În Ismail, sesizează "replica
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și menținerea în suspensie a sensului real. Celelalte procedee ale ironiei sunt, de asemenea, folosite cu predilecție în publicistică. Cel mai frecvent este antiparastaza, care stă la baza argumentațiilor din Economii, Liga, Cronica literară. Cea din urmă este celebră pentru caricaturizarea lui "Popnedea" (N. D. Popescu), mascată de apologia și indignarea cauzată de presupusele obiecții față de talentul acestuia: Ce stil are băiatul ăsta! Ce vervă! ce invențiune! Ce concepere! Ce originalitate! Ce noi resorturi literare!... Și să nu turbezi când cugeți
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a proliferării obiectuale care anihilează ființa umană (Amedeu sau Cum să te debarasezi, Noul locatar), a invaziei inconștientului (Victimele datoriei) și, mai ales, a morții (Ucigaș fără simbrie, Regele moare, Setea și foamea, Jocul de-a măcelul) neutralizate prin parodiere, caricaturizare și cufundare în grotesc, deci prin procedeele deriziunii. În eseistica, publicistica și memorialistica ionesciană, absurdul revine cu obstinație, iar aprecierile confesive sau polemice oglindesc aceeași frământare hrănită de nevoia de ofensivă, conștient sisifică, împotriva absurdulului inexorabil, care-i stârnește "când
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
subțire, nici gros. Afară de astea, nu era nici bun, nici rău, nici moale, nici iute, nici deștept, nici prost. Cu un cuvânt o ființă nici prea-prea, nici foarte-foarte."31 Oricât de difuze sau de îngroșate ar fi trăsăturile personajului caragialian, caricaturizarea nu depășește limitele recognoscibilului, deliberat ignorate de Urmuz. Spre deosebire de Ismail, una dintre cele mai reprezentative creaturi urmuziene, care "se găsește astăzi cu foarte mare greutate"32, Mitică, individul generic, etalonul lumii caragialiene, este arhicunoscut și ubicuu: "îl întâlnim atât de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cea naturală, iar a lui Urmuz este compusă "prin syntheză"34, înregistrând subspecii umanoide absurd-fantastice, de neconceput pentru cititor. Așadar, în ceea ce privește gradul sau modalitatea în care realitatea se reflectă în operă, ceea ce îl apropie pe Urmuz de Caragiale este procedeul caricaturizării excesive, iar ceea ce distinge esențial universul său artistic de cel al înaintașului, este intenționata lipsă de verosimilitate a imaginii rezultate. Semnul lui Urmuz ar fi, folosind termenii care i-l definesc pe al lui Caragiale: caricatural și derutant prin neverosimil
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este o fantasmă, ci o persoană reală, este însuși poetul Vlahuță (adică nu poetul Vlahuță adevărat, ci farsorul, care se dă drept Vlahuță, și nici o persoană reală în sensul propriu, ci numai în sensul figurat, adică închipuit real)"37. În ciuda caricaturizării excesive, perechile Ismail și Turnavitu, Cotadi și Dragomir, Algazy și Grummer, din bizarele "fiziologii" urmuziene, angajează un transfer intertextual aluziv la seriile de "amici" din comediile sau din Momentele lui Caragiale. Ca și moftangiii acestuia, "eroii" lui Urmuz sunt inseparabili
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ne arată dialectica acceptabilității. În interiorul paradigmei proprii, logica fiecărei părți este validă și bazată pe conținutul cunoașterii comune. Pe de o parte, europenii au ca valori de bază libertatea de opinie și de exprimare, deci le este permisă portretizarea și caricaturizarea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, musulmanii își fundează opiniile pe prevederile islamului, care "interzice portretizarea profetului Mohamed, pentru a nu încuraja idolatria, precum și realizarea de orice alt portret". Ceea ce pentru un creștin este permis, pentru un musulman este o
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
altfel) asociativă, pe o latură cu totul externă, supusă mereu contradicției” (G. Călinescu, despre Brățara nopților). Același critic scria în recenzia la Petre Schlemihl că: „D. Voronca duce abuzul de metaforism până la compararea unei imagini cu altă imagine sau până la caricaturizarea universului. Fiindcă gingiile sunt albe și dimineața scoate stelele nu se poate spune fără ridicul gingiile zăpezii și dimineața clește după cum nu se poate spune oglinzile sparte în buzunarul unui amurg sau gâfâitul de trudă al legumei, fiindcă aceste expresii
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
jur de 50, numai că la Pița respectiva generație tânără se reduce la un singur personaj, Puștiul, interpretat de Claudiu Bleonț, și la apariții pasagere ale Oanei Pellea. Ambele filme povestesc despre ipocrizie, lașitate și responsabilitate. Scopul lor este același : caricaturizarea dictaturii ceaușiste în faza terminală din anii ’80. Și totuși, Concurs e fundamental diferit de Croaziera. Daneliuc înțelege să-și plaseze critica într- o desfășurare cât se poate de realistă a acțiunii, e preocupat să asigure în primul rând fluența
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
anii '50 și '70) cuprinzând scrieri ale lui Karl Deutsch, David Mitrany asociat teoriei funcționaliste a integrării , Ernst Haas (asociat teoriei neofuncționaliste și 1. Spațiul nu permite o detaliere exhaustivă a distincției necesare între conceptele școală și abordare. Cu riscul caricaturizării acestei dinstincții, este suficient în acest moment să considerăm că principalul criteriu care distinge o școală de o abordare este autoidentificarea apartenenței la un cadru mai mult sau mai puțin instituționalizat. 2. Chiar titlurile principalelor opere ale acestor autori oferă
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
-i separa de 1. Clasa de etichete peiorative desemnate să identifice alternativa liberală interbelică în domeniul Relațiilor Internaționale este mai vastă, incluzând termeni precum legalism sau moralism, ambii referindu-se la trăsături prezente în scrierile autorilor liberali, dar exagerate până la caricaturizare de către autori ai realismului clasic, în scopuri propagandistice. Idealismul utopic principalele caracteristici Așadar, în majoritatea descrierilor, istoria formală a disciplinei Relațiilor Internaționale începe cu un moment idealist. Dar acest moment idealist nu s-a născut din neant. Experiența traumatizantă a
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
al opoziției față de violența teroristă cu justificare religioasă"201. Este, în același timp, și un fantastic atașament față de libertatea de expresie totală, fără limite. Milioane de oameni pariază pe ,,violența limbajului satiric infamant"202. La limită, ajungi să opui terorismului caricaturizarea religiei, fapt prin excelență patologic, scrie Anca Manolescu. Mai mult, se poate ajunge la compromiterea Islamului și, la limită, a lui homo religiosus de pretutindeni datorită actelor criminale comise de anumiți debili radicalizați. Problema este că ajungem să apăram liberatea
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
vrei și cui nu vrei că „risca să fie Împușcat dacă s-ar Întoarce!”Ă Alții, scriitori sau nu, spuneau gogomănii și mai mari; or, regimul și administrația ceaușistă nu aveau decât de câștigat de pe urma unor astfel de Îngroșări și caricaturizări ale regimului, nu puțini ziariști vizitau România, iar marile puteri occidentale erau Încă În contacte strânse, aproape complice, cu prietenul lumii arabe, chineze, israelite sau extrem asiatice! Și, În general, concentrarea criticilor și a atacurilor numai asupra cuplului prezidențial mi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
demnitate culturală". Prin urmare, ca să nu mai fie profesorii catalogați de către discipoli (și nu numai, din păcate!) ca "retrograzi", "inerți" și antiumani, ar trebui într-adevăr înlocuită gândirea cu mașina / calculatorul, iar,jocul", deși duce cu gândul la infantilizare și caricaturizare, să creeze acea atmosferă delirantă de la "dolce vita" după care tânjește în mare parte noua generație care idolatrizează valorile ce fac din adolescentul nostru, într-o formulare calchiată după Robert Musil, un "om fără însușiri", prin "zombificare / mancurtizare" și devenire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]