105 matches
-
Prin imitații și caricaturizări, partea cea mai umană a personalității lor iese la lumină și ne emoționează. Să luăm un exemplu. În Franța, la alegerile prezidențiale din 1995, mai mulți comentatori politici foarte serioși s-au întrebat dacă nu cumva caricaturizarea lui Jacques Chirac la „Marionetele de la știri” i-au dat o imagine mai umană, care i-a adus voturi, chiar dacă satira era necruțătoare. Chirac era transformat într-un tălâmb cu programul politic redus un slogan pe care îl repeta în
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
au, pentru personaj, calități protectoare. Exercițiile de supraviețuire morală pe care le conturează, prin acest scenariu epic, Traian Dobrinescu au, dincolo de unele stridențe retorice, deplină coerență narativă, legitimând un demers epic credibil, autentic, ferit de riscurile excesului de idealizare sau caricaturizare a lumii. Ideologicul, atât cât este, e validat cu promptitudine de modulațiile discursului narativ, în carnația unor personaje credibil articulate, ce participă eficient la metabolismul estetic și etic al romanului.
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
de obediență moscovită, atestă, de altfel, clar și brutal, natura reală a puterii comunist-staliniste represive. Cum se poate ușor constata, opoziția demascatoare a lui Panait Istrati față de ceea ce el consideră a fi sabotarea "celei mai frumoase opere de justiție socială", caricaturizarea ei birocratică , "fripturismul" ca și generalizat în rândurile reprezentanților regimului sovietic, e întemeiată pe numita "etică a convingerii", ridicată la scriitorul nostru la un nivel de tensiune extremă, care împinge în plan secundar orice alt argument de ordinul "responsabilității" și
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
principiile tradiționale. Căci, lucru important de constatat, Petru Dumitriu e refractar la orice modernitate, fapt vizibil și din scriitura romanului și din atitudinile publicistice ale autorului. Dacă mai adăugăm și intransigența ideologică a prozatorului în text, în sensul realismului socialist (caricaturizarea boierimii, a aristocrației și a burgheziei), avem o imagine cât se poate de nefavorabilă a scriitorului conformist. Dau numai două exemple, foarte evidente, unul în "Cronica mică" (reluat identic ulterior), altul în "Cronica Mare". În capitolul Salata, referitor la aspecte
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
politice care au circulat de-a lungul vremii pe seama lui Martin Heidegger și a Hannei Arendt. Dialogurile sînt parcă rupte dintr-un scenariu de film prost, iar portretul personajelor e simplificat pînă la grotesc, ca într-o strategie premeditată de caricaturizare. Totul e înfățișat în tușe groase și ostentative, Heidegger semănînd cu un figurant ostenit care este pus să recite fraze din propriile cursuri universitare, iar Hannah Arendt cu un procuror al Curții de la Haga însărcinat cu întocmirea unui rechizitoriu privind
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
propriu-zisă de seducător. Această „masculinitate fără sex” constituie bazele unei psihologii bazate pe ambiguitate în relația detectivului cu femeia, dar și cu o spaimă difuză, căreia Chandler nu i-a găsit niciodată soluția. Toate acestea contribuie, desigur, la o neașteptată caricaturizare a personajului, care primește lovitura de grație nu din partea femeilor, ci din partea cinematografului. Aglomerarea de eroi descinși din aceleași spații (e fără importanță că se numesc Los Angeles, New York ori Chicago, de vreme ce vorbesc despre un „oraș tentacular” unic, care secretă
Detectivi în iarnă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4068_a_5393]
-
în care trebuie să fie jucate acestea, subliniind faptul că "Actorul trebuie să prindă mai întâi sufletul rolului, iar nu haina lui"; dă indicații precise și amănunțite asupra scenei mute din finalul piesei și respinge argumentat orice tendință regizorală de caricaturizare, de exagerare, de trivializare și chiar de comicizare a jocului actorilor. Și această tentativă va fi sortită eșecului căci Avertismentul va vedea lumina tiparului de-abia în 1886, la mai bine de treizeci de ani după moartea lui Gogol, când
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
Grivița declanșează criza nervoasă a lui Șerban Romano și-i modifică însăși structura și scenariul vieții. Vântul de martie, Boierii vechi și noi și aproape întreg volumul al treilea sunt complet tarate prin imixtiunea ideologică. Aristocrația românească este vituperată prin caricaturizare: în Cronică nu există aproape niciun personaj pozitiv, cu excepția cuplului din Salata, cu model autobiografic lesne de decodat. Dilema scriitorului va fi fost ordonarea materialului în așa chip încât tendențiozitatea schemei temporale (care, repetăm, intra oricum în plasma imaginarului său
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
pentru a i se putea alătura volumul al treilea. Reușita vine tot din amestec. Recurge, mai întâi, la două trucuri de viziune. Astfel, schema tendențioasă a temporalității e depășită prin încadrarea ei în suflul tragic al motivului lui vanitas vanitatum. Caricaturizarea vituperantă a aristocrației, o altă obiecție adusă scrierii, este cu mult depășită prin proiectarea ei ca bâlci manierist. Scrierea este transformată într-o cronică a monstruozităților, valabilă independent de citirea orientată după grila ideologică. Și mai interesant este faptul că
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
audiență. Gen literar-jurnalistic hibrid, pamfletul se află la hotarul dintre ficțiune și non ficțiune. Afirmațiile emise sub umbrela acestui gen pot fi apreciate de cititor cu distanță estetică, recunoscindu-i-se autorului ingeniozitatea în alegerea formulelor satirice, dexteritatea în exercițiul retoric al caricaturizării. în același timp, comentariile pamfletare pot fi luate în serios, considerate jignitoare și utilizate, eventual, ca probe într-un proces de calomnie. "Răutățile" ce se spun despre galonatul scriitor spaniol în se pot înscrie, daca optam pentru o lectură în
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
interzise sunt prelucrate prin relația intimă cu voință. Înțelegem că urmele sunt periculoase prin ideea de libertate transmisă simbolic, arătând o slăbiciune a sistemului. Scriitorul insistă prin personajul Gurii Lovin pe felul în care a fost posibil, aici și aiurea, caricaturizarea sistemului totalitar: prin miracole, prin farse, prin tentativele de explicare a paranormalului cu ochelari ideologici. Toate dau mai departe seama de absurdul unei lumi ce se scufundă încet și sigur. Totodată, urmele au aceeași semnificație cu umbră. O realitate secundă
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
nu citești deloc. Dacă vezi în Richard al III-lea o expresie a ideologiei totalitare, daca românele cu Tom Sawyer îți tulbură sensibilitatea rasială înseamnă că nu pe Shakespeare sau pe Mark Twain i-ai citit, ci altceva, niște versiuni caricaturizare și prăbușite în mediocru ale unor cărți fundamentale, al căror rost l-ai ratat în chip deplorabil. Tot ce ne poate oferi canonul este o bună folosire a propriei solitudini, acea solitudine a cărei forma finală este confruntarea individului cu
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
convenția lui. Sinceritatea nu este decît un alt chip al înșelăciunii, al histrionului și farmecul filmului regizat de Steve Buscemi stă atît în vizitarea ironică a locurilor comune ale melodramei, cît și în repunerea ei în scenă pornind tocmai de la caricaturizarea lor. Este și ceea ce-l apropie de Closer (Ispita, 2004) lui Mike Nichols după piesa omonimă a lui Patrick Marber, unde relațiile se dovedesc a fi deceptive, într-un palimpsest al scenariilor suprapuse, al strategiilor complicate de seducție a căror
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
de rezolvare a problemelor pecuniare, dar și fricii de responsabilitate stilistică, lucru care poate fi tradus, în multe cazuri, ca diminuare a tensiunii creatoare, insuficiență intelectuală sau imaturitate afectivă. Ceea ce e considerat un stil nou se naște fie prin parazitarea, caricaturizarea ori radicalizarea unuia mai vechi, fie prin amestecul iresponsabil de ingrediente cât mai incompatibile, de unde și impresia de kitsch. Relevant este faptul că, întrebați ce vor să exprime prin arta lor, majoritatea nu știu ce vor să exprime. Pe noi înșine, desigur
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
volumul de versuri să-i fie croit exact pe măsura buzunarului acelei salopete. El speră ca muncitorii să-i poarte cartea în buzunar, pentru pauzele de prânz. Fiind vorba despre comunism, v-ați putea gândi că e un episod de caricaturizare a unei lumi absurde. Vă asigur, însă, că nu este decât un mod tipic de încrețire periodică a vieții. Lumea actuală, globalizată cu grijă, nu are nevoie de un buzunar de salopetă. Funcționează după un rețetar precis și susținut de
Tema comunismului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8413_a_9738]
-
vieții românești și europene, prin efectele nefaste ale legăturii politicului cu națiunea prin intermediul televizorului, rolul modelelor a fost aproape exclusiv atribuit clasei politice. Aceasta poate avea, la nivel european, efecte devastatoare la tânăra generație. Pe termen lung, efectele îngustării și caricaturizării noțiunii de cârmuire pot afecta fibra națiunilor care locuiesc pe acest continent, bogat în culturi și aspirații. Prezența Casei Regale pe harta societății românești de astăzi are o influență benefică, în perspectivă continentală și globală. Casa Regală are avantajul de
Loialitatea () [Corola-journal/Journalistic/67202_a_68527]
-
spectatori pentru că au miză: afectează mase mari de oameni, mai ales acolo unde politica primează în spațiul public. Politicul românesc merită, fără doar și poate, o ecranizare, crede politologul. Filmele politice din perioada postcomunistă au marele defect că încearcă o caricaturizare a personajelor prezentate, transformându-le în șabloane lipsite de viață: politicienii sunt ticăloși, femeile cu care umblă ei sunt pipițe ș.a. Evenimente precum mineriadele, personaje precum Emil Constantinescu și Ion Iliescu pot deveni cu ușurință protagoniștii unor filme de calitate
Bogdan Teodorescu: Iliescu și Constantinescu, un film fără caricaturizări by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/79631_a_80956]
-
aici e de regăsit din nou amprenta gândirii lui Manea - rezistența prin parodie. Literatura nu poate răspunde politicului pur și simplu prin „negarea solemnă, luându-l în serios” (și, din păcate, asta n-au înțeles prozatorii „obsedantului deceniu”), ci prin caricaturizarea valorilor sale forte, prin „îngroșarea grotescă a derizoriului”. Lipsește această înscenare stilistică extrem de colorată din eseurile dedicate interbelicilor români. Recitit azi, după ce adeziunea lui Eliade la legionarism nu mai constituie un secret pentru nimeni, eseul Felix culpa, apărut în 1992
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
era o veritabilă tradiție ca filmele consacrate muzicii, interpreților și compozitorilor să apară mult prea simpliste, improprii, inadecvate per detaliu, tembele chiar. De altminteri, și pentru reprezentanții altor arte era dezamăgitor să vadă în filme de gen tot felul de caricaturizări și fantezii goale cu privire la diversele procese de inspirație, concepere, executare, eventual performare sau studiere (pragmatică ori teoretică). Dar toate acestea „au ținut” până în ultima vreme, chiar până-n ultimul deceniu, când profesionalismul a fost generalizat spre maxim chiar și
?A Late Quartet?/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-journal/Journalistic/83461_a_84786]
-
într-o morgă solemnă, rigid în protocol, corectitudine înțepată, afectare rece ca un majordon din case vechi. Am amintit construcțiile solide din domeniul romanului ( Enigma Otiliei și Bietul Ioanide), radiografii ale unor mentalități, cu tipuri unitare, privite și prin prisma caricaturizării, a comicului sarcastic. Ce am înfățișat până aici a fost edificiul impresionant în critică, în proză, care a căzut apoi jertfă tăvălugului. Odată pornită acțiunea de subjugare a creației, nimic nu mai era exceptat în interiorul sistemului, toți trebuiau să se
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
detalii pentru prelungirea suspansului, fiind împănate cu sintagme și arhaisme locale de o frumusețe antologică. Iata doar un crampei: „ Ieșea la marginea satului și stătea acolo până îl poleia luna ori îl uda roua dimineții." Remarcabile creionarile unor eroi absurzi, caricaturizarea lor, eroi nu din lumea satului, ci din cea a scriitorilor.. Scrisoarea către tovarașul Hemingwai, rezuma întrun stil aberant întreaga tragedie a răsturnărilor de clasă socială, printr-o pledoarie ridiculă, voit neliterară, și cu atât mai literară și mai strălucită
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
este metamorfozarea ei în istețime, metamorfoză probată prin înfruntarea a ceea ce reprezintă sublimarea vicleniei, ispitei și înșelăciunii dracul, simbol al lumii fantastice. În maniera specifică basmelor lui Creangă, se realizează umanizarea personajului fantastic prin ironie și sarcasm dracul, dar și caricaturizarea sau prezentarea umoristică a unei situații ce îmbracă forme tragice: “...de-i pocnește lui Dănilă un ochi din cap. Săracul Prepeleac! Se vede că i-a fost scris tot el să răsplătească și păcatele iepei frățâne său, a caprei, a
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
ceasornicar de modă veche tocmai asupra lucrurilor pe care Ritchie le-a neglijat. Soțul Madonnei vede lumea gangsterilor ca o "bulă" separată de restul lumii, în care personajele vor doar să facă bani și să-și vadă de viciile lor. Caricaturizarea e evidentă și din ea decurg multe: accentul pe tramă, simplificarea personajelor și implicit lipsa identificării spectatorului cu ele, și nu în ultimul rând potențialul comic al violenței, exploatat la greu în ambele filme, în dauna periculozității. Viziunea lui Vaughn
Despre gangsteri, psoriazis și bomba atomică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11056_a_12381]
-
utilitare“ au ajuns să omoare oameni în masă. Ceea ce ne îngheață nouă simțurile este un anumit tip de declarații avangardiste care se răspândește în lume și care nu ține de domeniul „suprarealismului“, de fapt, nu este nimic altceva decât o caricaturizare transparentă a realității. Oare cine s-ar gândi: „Sunt o persoană insignifiantă și dacă ajung să fiu o rotiță în sistemul societății, mă uzeză până la moarte, nu?“. Mai mult sau mai puțin, oamenii caută răspunsuri referitoare la scopul vieții noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
jocul emilbottian. Există mereu o reciprocă pedepsire, o hărțuire fără capăt. Abia numărul 3 ar fi cel al plenitudinii, al împlinirii, al contemplării unuia în celălalt. Atunci când această plenitudine este condamnată să se manifeste, în lumea paiațelor se ajunge la caricaturizarea stării de a fi trei. Scopul pare a fi unul terapeutic, katharctic. Sau numai de șarjă. Din teama de Unul, care anulează iluzia, masca, poate chiar întreaga scenă, teatrul, lumea cu paiațele ei, cu vorbele spuse pe jumătate, cu adevărurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]