95 matches
-
a acționat astfel, nu cel care a făcut din tinerelul anonim și stângaci, peste noapte, unul dintre liderii noului roman românesc; mai mult chiar, din acel paria politic, exclus de comuniști din școli, din UTM etc., un „carierist formidabil”. Un carierist paradoxal, Însă, cel care va folosi măciuca pe care, tembel, i-a acordat-o Puterea - de altfel, extrem de zgârcită cu astfel de cadouri, mai ales față de „elemente burgheze, reacționare” - contra celor și a Celui care i-o acordase. Nu, reîntoarcerile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
agitație care, mai ales azi, În modernitate și post-modernitate, ascunde prost o nesiguranță funciară, o incapacitate de a regăsi sursele și filonul esențial al specificității noastre, o proastă Înțelegere - și nu rareori, un refuz! - a tradiției, un cosmopolitism improvizat, tipic carieriștilor culturali de scurtă respirație. Deoarece există și un arivism cultural - azi Îl vedem sub forma unei adulări pro-americane! -, o acceptare de modele false, deoarece un real model valoric nu le poate estompa sau denigra pe cele vechi. Mai ales când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
am dorit să fac „carieră”, am făcut „carieră” literară cu atâta pasiune și consecvență încât nu e de mirare că unele spirite persiflante, cum cresc cu duiumul în spațiul nostru dunăreano-balcanic, m-au etichetat nu de puține ori ca un „carierist” - ei și, ce-i cu asta? M-au împiedicat asemenea lucruri, sarcasmele și variatele interpretări ale carierei mele, de a-mi urma drumul, acesta, extrem de linear, de îndărătnic, crezând, aidoma unor spirite ale unor vremuri și psihologii revolute, în supremația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
umanistă”, medici, arhitecți, profesori și pe artiști și scriitori, bineînțeles. Eram victime „din oficiu” și nu o dată am spus-o public, chiar și atunci, că noi, intelectualii, în comunism, umaniștii, suntem „evreii societății”, excelente ținte ale numeroșilor oportuniști, ale viguroșilor carieriști ai „perioadei”. Eram în anii aceia un individ aproape singuratec, deși făceam sport „de performanță”, câțiva ani, la clubul „Metalul”, atletism, și păstrez calda amintire a antrenorului meu, Silviu Dumitrescu, duminecile urcam dealul Patriarhiei să ascult în primul rând corul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
națională, luciditatea pe care adevăratele mari națiuni o au în momentele de real pericol! Da, în acei ani, în acele decenii, am luptat - ca și la revoluție, dar altfel! -, atunci am învins, orice ar gângăvi și bâlbâi noii oportuniști, noii carieriști, dovadă stau acele opere, acei Oameni, acea solidaritate cu publicul, cu câteva generații la rând! Dar va trebui să vină o altă generație care să regăsească calmul și obiectivitatea să constate aceste lucruri, să restituie istoriei naționale, culturale, trecutul apropiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
strident atipică, face ca statutul nostru social să fie absolut nesigur, dacă nu suspect de-a dreptul, iar valoarea - Valoarea! - producției noastre, una problematică, verdictul definitiv emițându-se dincolo de marginile strâmtei vieți. (Nu mă refer aici, bineînțeles, la scriitorul „mediu”, carierist cuminte, bun profesionist, uneori, ce se furișează iute în convențiile vremii sale și ale societății, ca și în imaginea pe care o au ceilalți despre sine, acești „ceilalți” care „au dreptul” de a-și face o imagine despre „bietul tău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ă a partidului, dar și funcția, onorifică de fapt, de membru supleant al c.c. al PCR. Și acolo unde unii bătrâni scriitori care se prostituaseră pas mal în stalinism, ocupând fotolii comode în strictul și opulentul establishment literar, vedeau „un carierist”, pur și simplu (sau unii domni sau doamne de la unele posturi străine de radio!Ă, eu, știind că-mi pierd o parte din publicul deja mare al cărților mele, știrbindu-mi, cu siguranță, prestigiosul de „tânăr lider” al noului val
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aproape de mediul literar sau pentru un tânăr care-i citește memoriile, Stancu și Crohmălniceanu apar deodată ca niște indivizi de bun-simț, pozitivi, înzestrați cu cele mai bune intenții, iar Breban un fel de ins prost crescut, ușor sau chiar acuzat carierist, care nu-i respectă pe „maeștrii culturii”! Nici Stancu, care a murit înainte de revoluție, și nici Crohmălniceanu nu au dat vreodată cel mai mic semn de regret față de serviciile ample și „entuziaste” pe care le-au adus partidului în anii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
am greșit? Nu cumva greșesc?... Cine sunt eu, la urma-urmei, să mă împotrivesc unui șef de stat pe care până mai ieri îl admiram în mod public, care se bucură de o asemenea audiență internațională? Nu cumva „inconstantul” sunt eu, „carieristul” nefericit sunt eu, cel care - cum m-au acuzat apoi vechi și „credincioși” inamici literari -, nesatisfăcut de saltul social efectuat în țară, dar și „nemulțumit” de felul în care „Occidentul” mi-a primit, mi-a receptat actul de dizidență, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe Pământ. (Încă o dată cer iertare pentru acestă repetare și risipire de „banalități”, de lucruri știute, dar, în vremuri de criză spirituală, cum le trăim azi, este imperios necesară repetarea, sublinierea lor apăsată, pentru candizi, dar și pentru răuvoitori, pentru „carieriștii grăbiți” care cred a putea sui pe treptele templului cu bocanci murdari...Ă Etic, moral se comportă fiecare artist, fiecare creator, în mod diferit, după firea, după puterile ființei sale, după capacitatea sa strict individuală, aș zice - genetică, de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
asemenea fapte ar putea fi divulgate îl ucide”) și Goana (1978) aduc în prim-plan responsabilitatea față de familie, culpabilitatea, alienarea socială. Eroarea din tinerețe ce îl face șantajabil pe Radu Vereș, directorul general al unei instituții importante, „bărbat-tiran”, oportunist și carierist, îi tulbură în egală măsură și viața familială. Învățând să îi respecte pe cei din jur, făcând efortul de a-i înțelege și acordându-le mai multă atenție, el reușește de fapt să-și redescopere calitățile umane și se salvează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287570_a_288899]
-
le țin loc de îndreptar politic, sentimental, moral și cultural (...)". O analiză a celebrei scene din "O noapte furtunoasă" ne demonstrează cum textul deșănțat, de un ridicol monstruos, semnat de Rică Venturiano, este expresia necritică a unui manipulator de opinie, carierist dar și victimă el însuși a liberalismului de sorginte pașoptistă: "Rică Venturiano este un alter-ego moftangiu al lui Nenea Iancu, dublul său, de care Caragiale se salvează exorcizându-l prin râs și dublă parodie, travestindu-l în una din figurile inofensive
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ca Irina Papazoglu, grecoaica aia superbă, care după doi ani a fost eliminată din facultate fiindcă fusese amanta profesorului nostru de filologie care nu reușea să ne facă să înțelegem ce-i aia un fonem. Pe deasupra mai era și un carierist, adept fervent al guvernului de largă concentrare democratică, tînărul conferențiar Coteanu, venit de la studii din străinătate... Căldura din microbuz e sufocantă, cerul, atît cît se vede pe geam, e complet acoperit - nici o stea, caut semne de încurajare. Katharina vorbește cu
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
Cronicar Din culise Într-un număr recent al OBSERVATORULUI CULTURAL, Daniel Cristea-Enache răspunde, în 10000 de semne, celor cinci-șase rânduri pe care Mircea Cărtărescu i le consacră în interviul din ADEVĂRUL. Apărându-se pe sine („un carierist îngâmfat", apud Cărtărescu), criticul ține să-și arate solidaritatea cu alți doi colegi, Paul Cernat și Mihai Iovănel (etichetați de autorul Levantului drept „contorsionist", respectiv „glumă proastă"). Halal solidaritate însă: „Mircea Cărtărescu are dreptul să scrie tot ce dorește, dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6349_a_7674]
-
volume: Rezervația Pușkin și Compromisul. Tatăl Marusei era director general la un mare combinat industrial. El se numea Feodor Maka-rovici. Mama ei conducea cel mai mare atelier de confecții din oraș. Numele ei era Galina Timofeevna. Părinții Marusei nu erau carieriști. Dimpotrivă, îți făceau impresia unor oameni modești, sfioși și chiar neajutorați. Așa, de pildă, Feodor Makarovici se jena să călătorească cu tramvaiul și se cam temea de ospătari. De aceea el folosea limuzina neagră a comitetului orășenesc, iar alimentele și
Serghei Dovlatov - O tânără de familie by George IARU () [Corola-journal/Journalistic/7049_a_8374]
-
ce se aplică doar proștilor. Că a-ți însuși munca altora (aș fi interesat să aflu dacă mult-pomenite „ghiduri” medicale se distribuiau gratis, ori...) nu e furt, ci acțiune caritabilă. Cuvintele sale emană, sunet de sunet, cinismul omului rău, al carieristului capabil să calce pe cadavre pentru a-și atinge scopurile. „La cardiologie se mai și moare”, spunea pe-un ton de atroce detașare șerban Brădișteanu. Da, iar în medicină se mai fac și escrocherii, l-am putea completa gândindu-ne
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]
-
prin respect reciproc. Nu, nu candidez. Am o treabă foarte clară din partea celor 7% care m-au votat. Ce ar însemna? Mai stau 3 luni, 5 luni, mă apuc de altceva. În clipa aceea toată lumea ar înțelege că sunt un carierist. Asta se poate înțelege. Că, de fapt, vreau eu să ajung președinte. Nu vreau dom'ne! Nu am vrut să ajung nici europarlamentar. Credeți-mă pe cuvânt de onoare. Dar dacă am ajuns în situația asta, am ajuns împins de
Mircea Diaconu, revoltat. "Sunt necăjit. Asta mă supără îngrozitor". Mandatul de europarlamentar, CONTESTAT. Ce spune despre prezidențiale by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29836_a_31161]
-
și interogațiilor. Prea multe răspunsuri dinainte prescrise, fără ca cititorul să rămână în minte cu un erou emblematic. Soluția lui Lăzărescu e plină de emfază, dar dezamăgitoare: memorabilul ține de umanitatea care definește individul. Cu alte cuvinte, deficitul uman decide categoria. Carieriști, nomenclaturiști, impostori, pe de-o parte, vor fi personajele negative, clare ca intenție. De cealaltă, la fel de limpezi, personajele „pozitive”, precum Evghenie și ciudații (Zen, cântărețul orb, vânzătorul de țestoase, Zaharia etc.). Opoziția moralizatoare (romantică) este, desigur, fragilă și datată. Între
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
numai unul al suprarealiștilor. Lui Eugen Ionescu i se contrapune Cioran. * Criticilor le stă bine pertinența. Poeților - impertinența. În structura intelectualului creator intră constructiv o doză de fraiereală, fără de care el n-ar fi ce este, ci contrariul, un gol carierist triumfător. Esențiale Viața? O stare de răsfăț și jubilație a materiei. A iubi omenirea nemotivat e la fel de aberant pe cât este de a urî motivat. Morții - cunoscuți ce s-au mutat din oraș. Istoricale Realitatea e că sub umbrela KGB-ului
Din arhiva Cornel Regman () [Corola-journal/Journalistic/13715_a_15040]
-
doar mai rapid, ci și cu argumente: „Toa-șu prim, se poate să ne superi? Tocmai pe noi, care te-am făcut ceea ce ești?!” Stabilitatea P.S.D.-ului e mai fragilă decât oricând. Ideologia nu mai reprezintă, în acest partid, absolut nimic. Carieriștii de toate nuanțele, escrocii, ticăloșii cu patalama, bestiile și tupeiștii de obor s-au aciuit în noua Curte a Miracolelor siguri că-și vor întâlni semenii. Partidul nu poate fi reformat, pentru că nu e nimic de reformat: chiar strecurate prin
Nașii fără dinți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13153_a_14478]
-
în spirit creștin să găsească fărîma de umanitate ascunsă în fiecare om și care face ca întotdeauna să mai existe o speranță: "Personal, încerc să-i judec pe acești oameni (scăldați în ape tulburi, cei care au făcut minime compromisuri, carieriștii improvizați, duși de nas, idealiștii vanitoși) nu după ce au fost sub comuniști (atunci mai nimeni nu era mai nimic), ci după ce au devenit pe urmă. Totuși, activiștii, oricît de activiști, își iubeau odraslele, chiar și sub comunism. Iar odraslele au
Înțelepciunea justițiarului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12598_a_13923]
-
aproape totul. Nu le mai menționez pentru că m-am plictisit - și oricum nu va avea nici un efect. Alături de amnezie nesimțirea este motorul istoriei la români. Faptul că alături de oameni serioși, precum Matei Călinescu sau Basarab Nicolescu, cereți opinia unor simpli carieriști români precum T. Baconsky sau M. Cârneci, care au o foarte vagă, nesemnificativă legătură cu Occidentul, dovedește marasmul și lipsa criteriilor de ierarhizare, care domnesc înlăuntrul spațiului cultural românesc. Facem metafizică pînă la delir, dar habar n-avem să încropim
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7559_a_8884]
-
cina începînd cu desertul și terminînd-o cu aperitivele. Față de parizieni, boema bucureșteană a scăpat de excesele unui snobism demonstrativ. A doua trăsătură e exuberanța romantică, formă euforică de a trăi cu capul în nori, sfidînd criteriile succesului. Boemul este opusul carieristului, dînd cu piciorul în mod sistematic la fiecare ocazie care l-ar putea smulge din marasmul sărăciei. Dar sărăcia boemului nu e mizerie, ci penurie suportabilă pînă la un prag. Cînd devine sărăcie lucie, cum s-a întîmplat cu societatea
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
acestea au contribuit la cristalizarea unor ierarhii de valori menite să confere soliditate societății înseși. Nu a flatat orgolii pentru a face carieră și aceasta se vede în traseul vieții sale care de departe nu a fost cea a unui carierist. A fost traversată de sentimentul datoriei profesorului care și-a trăit viața între cărți, datorie față de elevi și față de meseria sa, fără a primi funcții, premii și onoruri. întâmplarea face ca ultima sa locuință, în care a petrecut mulți ani
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
un critic care scrie așa ceva despre colegii săi de breaslă, despre cei mai buni dintre ei? Dacă însă Paul Cernat, în stilul caracteristic, va executa o răsucire („contorsionist”, i-a spus Mircea Cărtărescu, în timp ce colegul de tandem, Daniel Cristea-Enache, era „carieristul”) și va reveni spunînd că a fost greșit înțeles, că de fapt nu voia să scrie „nu depășesc nivelul”, ci se gîndea la „depășesc cu mult nivelul” și că, atenție!, nu se referea la cronica așa-zicînd generalistă, ci la cronica
Strugurii sînt acri? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2541_a_3866]