KorAP: Find »[drukola/base=carlingă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...8 >

183 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

mai lucrează pe Airbus? Și când a fost promovat? De ce nu îmi spune nimeni nimic niciodată? Trag adânc aer în piept. Doamne, e incredibil. Cum să dau ochii cu el? Nu-i de mirare că Lydia s-a fâțâit pe la carlingă ca un afurisit de yoyo toată după-masa. Probabil e înnebunită după el. Dar nu o condamn. Arată destul de bine. Totuși nu-mi vine să cred că Mike și-a luat deja tresele. Arată atât de tânăr. Nu poate avea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
caz, mă bucur că Mike a pus-o la locul ei. —O să mă duc imediat, spun uitându-mă în jos, în revistă, îngrozită că fața mea ar putea trăda ceva. La naiba, ce enervant e. Dacă nu mă duc în carlingă, Mike va crede că sunt din cale-afară de nepoliticoasă. Și dacă mă duc, habar n-am ce-o să-i spun. Vedeți voi, încă mă simt destul de ciudat în preajma lui Mike, din acea dimineață de la hotel. Gata, Katie. Ridică-te. Poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
un tip cu care lucrezi. E doar prietenos. Maturizează-te și începe să te porți conform vârstei tale. — Mă întorc imediat, îi spun Lydiei, care admiră priveliștea de la hubloul ușii din spate. Măcar o să am o priveliște mai frumoasă din carlingă! Merg pe culoar și din fericire nu mă oprește nimeni să-mi ceară nimic. Deseori pasagerilor li se pare că, doar pentru că te plimbi pe-acolo, înseamnă că de-abia aștepți să ai ceva de făcut. Cum ar fi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
nimic. Deseori pasagerilor li se pare că, doar pentru că te plimbi pe-acolo, înseamnă că de-abia aștepți să ai ceva de făcut. Cum ar fi să le aduci încă o ceașcă de ceai sau un șervețel. Împing ușa de la carlingă, și Mike se întoarce, zâmbind prietenos. Sunt șocată să-l văd în uniforma asta, pentru că nu l-am văzut niciodată în ea. Arată incredibil de bine, cămașa albă apretată scoțându-i bronzul în evidență. Mă întreb dacă de-abia s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
băncile școlii. Doamne, credeam eu că agenții de pază arată mai tineri în ultima vreme, dar și piloții par să se țină tare! — Ce mai faci, Katie? întreabă Mike blând. Tot sângele mi se duce la față. Temperatura crește în carlingă. Mă simt iar ca o adolescentă. Dar îmi place felul în care-mi rostește numele. Are o voce sexy. Doamne, dacă nu aș fi atât de îndrăgostită de Adam, cu siguranță m-aș putea îndrăgosti de tipul ăsta, ceea ce e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
așa, nu? Pot trece luni - sau chiar ani - fără să cunoști pe cineva simpatic. Apoi întâlnești unul și deodată toți ceilalți bărbați apar de te miri unde. Vino mai aproape, ordonă Mike și face un semn din cap spre fereastra carlingăi. Mă duc puțin mai în față, așa încât acum stau foarte aproape de Mike. Miroase divin. Aftershave Armani. Pot să pun pariu. Norii se dau deodată la o parte și priveliștea care se ivește mă lasă mută de uimire. E captivant. Munții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Nu arată ca un star de cinema, ca Adam, dar pe de altă parte nu e intimidant. Mi l-aș putea închipui purtându-se grozav cu copiii pe plajă, construind castele de nisip și... Da, ar trebui să ies din carlinga asta înainte ca imaginația mea debordantă să-mi facă probleme. Păi, mai bine mă întorc la pasagerii ăia pretențioși, zic. Lydia spunea că sunt chiar tăcuți azi, spune Mike părând surprins. — Da, bine... a, apropo, felicitări pentru promovare. Când ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
ceva dacă tot sunt aici? Eu nu vreau nimic, zâmbește Mike. Dar tu, Alan? Alan vorbește pentru prima oară. —Nici eu nu vreau nimic. —Ei bine, atunci vă iubesc și vă părăsesc, spun veselă. Ne vedem la Milano. Închid ușa carlingăi și trag aer în piept. Apoi mă opresc să stau de vorbă cu Tania și Tara, cele două fete care lucrează în față. Sunt amândouă stewardese cu vechime și sunt cu câțiva ani mai în vârstă ca mine. De asemenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
piloți. Și iubitul Tarei e la a doua căsătorie. Prima lui soție era tot o stewardesă. Rahat. Pielea mi-e salvată de anunțul lui Mike. Aterizăm în cincisprezece minute. Doar glumeam, apropo, le spun neconvingător fetelor pe când mă grăbesc prin carlingă asigurându-mă că toată lumea și-a pus centura de siguranță pentru aterizare. Lydia e nervoasă în spate. —Ai stat un secol, se vaită, ungându-și mâinile cu o cremă urât mirositoare. Vrei? Îndreaptă amenințător tubul în direcția mea. Nu, mersi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
ridic clătinându-mă în timp ce avionul încetinește. Apoi mă încui în toaletă. Și iau o pungă pentru rău de avion. Capitolul 18tc "Capitolul 18" —Vrei să mergem în aeroport să luăm niște vin? întreabă Mike pe un ton plăcut. Stau în mijlocul carlingăi, prefăcându-mă că-mi iau masa și citesc ziarul. — Nu, mersi. Reușesc să schițez un zâmbet. O să vin eu cu tine, se bagă Lydia. Niciodată nu am destul vin la mine în apartament. Nu știi niciodată cine o să vină pe la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
degrabă s-ar plimba prin aeroport decât să rămână aici să bârfească cu fetele. —Te enervează aia? mă întreabă Tara plină de compasiune, odată ce au plecat. —Cine, Lydia? Nu, e în regulă, mint eu. Am observat că se duce la carlingă ca albina la zahăr, zice Tania. Cred că i-a înnebunit pe băieți. Poate le place compania ei. Sunt sigură că devine monoton să privești norii toată ziua și să încerci să găsești ultimul indiciu de la integrama din Irish Times

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
mai am alți trei ani de pierdut cu o persoană care nu merită. După ce a venit ambulanța și a dus-o pe femeie la Sosiri, m-am îndreptat spre scările avionului, fără să-mi dau seama că Mike rămăsese în carlingă să termine cu niște hârtii. Am mers pe rampă, purtând geaca galben-fosforescent pentru vizibilitate, ca nu cumva să mă lovească vreun avion sau un camion. Și sunt sigură că o lacrimă sau două mi-au alunecat pe obraz în timp ce mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

fi trecut bănuiala că toate aceste nume ciudate, LONDRA BRUXELLES COPENHAGA ROMA, sunt chiar orașe care există cu adevărat, deci, dacă ai putea să treci de ușa batantă și de Încă alte câteva uși, te-ai trezi probabil Într-o carlingă de avion, la prova sau la pupa unui vas. — Mateloți, ridicați pânzele! Ancora! Vântul ne este prielnic! Direcția Vest Vest Vest PARIS MADRID BERLIN ROMA to the heart of Europe and of the world, dragi călători, vă rugăm să vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695

prin tot câmpul de zbor, întorcându-mă la avioane, iar când ajungeam acolo, lucrurile se petreceau de fiecare dată în felul următor. Fetele se așezau pe un trunchi de copac, aruncând înspre noi priviri nerăbdătoare, elevii se strecurau afară din carlingă, luau poziție de drepți și mustăceau, dar fetele se aflau prea departe ca să le poată vedea zâmbetul. După ce se terminau toate astea, venea rândul meu să intru în acțiune. Luam o figură serioasă și treceam în sus și în jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

mici și maronii care apar În jurul algelor. Frățioare, să nu-l crezi pe Ăla care ți-o spune că nu-i mare golful dintre Havana și Key West. Eu abia eram la Început. După un timp am coborît Înapoi În carlingă și - de cine dau acolo? Eddy! — Ce s-a-ntîmplat? Ce-are motoru’? — S-a oprit. — Și de ce n-ai ridicat trapa? — Mai du-te dracu’! i-am spus. Știi ce făcuse? Se-ntorsese, se strecurase prin trapa din față și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
că n-auzi cînd se rupe. L-am ținut o secundă ca să nu se mai zbată și pe urmă l-am Întins peste pupă. ZĂcea acolo, liniștit, cu fața-n sus, cu hainele lui scumpe și cu picioarele atîrnîndu-i În carlingă - așa că l-am lăsat. Am adunat banii căzuți pe podeaua din carlingă și apoi am aprins lumina și i-am numărat. După aia m-am dus la timonă și l-am pus pe Eddy să se uite sub pupă după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
nu se mai zbată și pe urmă l-am Întins peste pupă. ZĂcea acolo, liniștit, cu fața-n sus, cu hainele lui scumpe și cu picioarele atîrnîndu-i În carlingă - așa că l-am lăsat. Am adunat banii căzuți pe podeaua din carlingă și apoi am aprins lumina și i-am numărat. După aia m-am dus la timonă și l-am pus pe Eddy să se uite sub pupă după niște fiare pe care le foloseam ca ancore cînd pescuiam și fundul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
de iod. — Da’ ce-ai pățit, m-a-ntrebat după ce mi-a adus-o. — M-am tăiat la deget. — Vrei să stau eu la cîrmă? — Du-te și culcă-te . Te trezesc eu. S-a-ntins pe patul de campanie așezat În carlingă peste rezervor și În curînd a adormit. Țineam roata cu genunchiul și, desfăcÎndu-mi cămașa, m-am uitat la mușcătura cu care m-am pricopsit de la domnul Sing. Era o mușcătură pe cinste - am dat cu niște tinctură și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
simți miros de chinez acolo. Am văzut actele În plasa pe care o atîrnasem sub licența Înrămată, unde le pusesem cînd urcasem la bord, și le-am scos ca să mă mai uit puțin prin ele. Apoi m-am dus În carlingă. — Auzi, am spus, cum de-ai ajuns să fii trecut pe foaia de echipaj? — M-am Întîlnit cu agentu’ cînd se ducea spre consulat și i-am zis că merg și eu cu tine. — Există un Dumnezeu al bețivilor, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Toată noaptea mi-a pulsat. Negrul continua să bombăne și nu se putea abține să-și scoată bandajul ca să se uite la rană. — Lasă aia În pace, Îi spuse bărbatul care stătea la cîrmă. Negrul stătea Întins pe podeaua din carlingă, printre sacii cu băutură, ca niște jamboane, ÎngrămĂdiți peste tot. Își făcuse un locșor printre ei ca să se-ntindă. De cîte ori se mișca, auzea zgomotul Ăla de sticlă spartă venind din saci, și mai era și mirosul băuturii vărsate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
clar că ești Într-o stare groaznică. Îi veni greu să scoată, să ridice și apoi să arunce mica ancoră, dar pînĂ la urmă reuși, lăsĂ ceva frînghie și vasul se opri chiar lîngă mangrove, așa că ele intrară direct În carlingă. Carlinga arăta admirabil, sau cel puțin așa i se părea lui. Toată noaptea, după ce Îngrijise rana negrului și negrul i-o bandajase pe a sa, de la braț, urmărise busola și ținuse cîrma, iar cînd se luminase de ziuă Îl văzuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
că ești Într-o stare groaznică. Îi veni greu să scoată, să ridice și apoi să arunce mica ancoră, dar pînĂ la urmă reuși, lăsĂ ceva frînghie și vasul se opri chiar lîngă mangrove, așa că ele intrară direct În carlingă. Carlinga arăta admirabil, sau cel puțin așa i se părea lui. Toată noaptea, după ce Îngrijise rana negrului și negrul i-o bandajase pe a sa, de la braț, urmărise busola și ținuse cîrma, iar cînd se luminase de ziuă Îl văzuse pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
și la busolă, și se uita după farul de la Sand Key, așa că nu avusese cînd să se uite cu atenție cum stau lucrurile. Stăteau rău. Negrul zăcea cu piciorul În sus, printre sacii cu băutură. Opt găuri de glonț despicaseră carlinga. Geamul era spart. Nu avea cum să știe cîtĂ marfă se spărsese, și pe unde nu sîngerase negrul, sîngerase el. Da’ cel mai rău, așa cum i se părea atunci, era mirosul de băutură. Se-mbibase În absolut tot. Vasul stătea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
arunce, dar era greu să facă asta cu o singură mînĂ. Un sac cu băutură n-avea mai mult de optișpe kile, dar n-apucase s-arunce prea multe cînd Începu să-l ia din nou amețeala. Se așeză În carlingă și apoi se Întinse. — O să mori dacă faci așa, Îi spuse negrul. BĂrbatul stătea Întins liniștit, În carlingă, cu capul rezemat de un sac. Crengile mangrovelor intrau În cabină și-i făceau umbră. Auzea vîntul bătÎnd și, dacă se uita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
mult de optișpe kile, dar n-apucase s-arunce prea multe cînd Începu să-l ia din nou amețeala. Se așeză În carlingă și apoi se Întinse. — O să mori dacă faci așa, Îi spuse negrul. BĂrbatul stătea Întins liniștit, În carlingă, cu capul rezemat de un sac. Crengile mangrovelor intrau În cabină și-i făceau umbră. Auzea vîntul bătÎnd și, dacă se uita-n sus la cerul Înalt și rece, vedea norii subțiri, maronii, care veneau dinspre nord. „Nu iese nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]