385 matches
-
îl oferă întîlnirea umanului cu sine însuși, cu zoologicul și cu vegetalul. Animate cromatic și expresionist-baroce ca viziune, lucrările ei sînt vaste comentarii pe marginea ceremonialului vieții care implică, simultan, o componentă grotescă, la limita tragicului uneori, și una bufă, carnavalescă și jubilatorie. Anne Cathrine Nesa combină, oarecum, cele două momente anterioare, depășindu-le, însă, pe amîndouă. Există în lucrările ei, inspirate direct din scrijeliturile și din intervențiile mai mult sau mai puțin accidentale de pe zidurile orașului, un lirism înalt și
Expoziție la Muzeul "Florean" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16562_a_17887]
-
sunt însoțite de multe alte trimiteri și paralelisme cu Thomas și Heinrich Mann, Günter Grass, Heinrich Böll, Ernst Jünger, Erich Maria Remarque, Albert Camus, Graham Swift etc. Precursorii acestei literaturi neliniștite, contorsionate, atinse când de presimțirea Apocalipsei, când de pana carnavalescului rabelaisian sunt Joyce și Dostoievski. Cel din urmă ar fi creatorul romanului-sinteză, ca expresie a existenței: "Dostoievski creează noul roman (modern, n.n.), îl face să existe ca model suprem, oricare ar fi soluțiile, natura discursului, poetica și poietica asumate. E
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
În opoziție, universul lui Broch e unul al urâtului și al promiscuului. Erotismul va fi, și el, maculat și sordid, bazat pe "o atracție disperată a simțurilor", așezat sub semnul blestemat al incestului. Comparația, în ordinea demonstrației care susține dualitatea carnavalesc & luminos vs. tragic & întunecat, ar fi interesantă, pentru că ea ilustrează modelul crepuscular, de literatură cu trăsături amestecate, situate pe graniță. Relatarea exhaustivă a istoriei personajelor cu toate alegerile lor e, însă, în economia demonstrației, redundantă. Până la urmă, studiul lui Ion
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
remarcă. Renașterea, o știm, este o lume dominată de măsură - totdeauna în schimb pentru măsură -, dar în care sînteți invitați să faceți cum vă place și (aproape) ce doriți. O lume în care Lorenzo Magnificul scria versuri în care celebra, carnavalesc, triumful repurtat de zeul Bacchus și de eterna tinerețe. Este o lume - sau, mai bine-zis, un infinit de lumi - care răstoarnă lumea și o reașează în alt fel încît, pornind de acolo, am fi putut reîncepe. Iar lumile ce infinit
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
nu găsesc argument mai bun decît că există și alcătuiri mai rele: că, de pildă, Adrian Păunescu nu e, totuși, Corneliu Vadim Tudor. Dar l-am văzut de atîtea ori suportîndu-l tandru pe mai tînărul său emul ca invitat în carnavalești emisiuni de televiziune, l-am văzut de atîtea ori răzgîind impertinența găunoasă, încurajînd impostura și cocoloșind țoapa, încît am sfîrșit prin a mă îndoi pînă și de ceea ce părea axa sentimentului păunescian al ființei: orgoliul. Ce lipsă de orgoliu, într-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16059_a_17384]
-
grade, Dmitri începe să tragă cu pistolul. În cel mai scurt timp, toată lumea trage cu arma la fiecare palier în vecinul din fața sa. Nu există victime, în ciuda tirului abundent, scena este asemeni unei farse, așa cum este istoria uneori, are ceva carnavalesc, evocă prostia violenței transformată în sistem. Nu sunt victime la vedere niciunde, până și din avocatul asasinat rămân niște degete secționate în ușă pe care criminalul le adună cu grijă, lăsându-ne să vedem că sunt doar niște mulaje din
Marele hotel de marțipan al istoriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2697_a_4022]
-
vogă și care întrețin folclorul urban al orașului). Galeria de protagoniști e impresionantă. De la mai cunoscutul Cilibi Moise la Chimiță (care a supraviețuit prin antonomază), Ibric sau Bărbucică. Nu s-ar fi putut ca Hilariopolisul să nu adăpostească asemenea personaje carnavalești. Chiar și oamenii de vază ascund câte un Mr. Hyde pus pe farse. Diurnul și echilibratul C.A. Rosetti devine, în astfel de momente de neseriozitate, Berlicocoo (după numele unui circar italian). Epuizat ca scriitor, Heliade Rădulescu își ocupă timpul
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
considere pe povestitor drept o a doua instanță terapeutică, în stare să trateze emoțional ceea ce rigoarea rece a pshiha-nalistului lasă neacoperit. Scenele sunt, ce e drept, palpitante. Începând cu copilăria petrecută între miasmele aspre ale porcilor familiei, continuând cu ritualul carnavalesc al înmormântării pe care adolescentul Joseph și sora sa o pregătesc familiei, sfârșind chiar cu rememorarea acestor mărturisiri făcute pe canapeaua medicului bătrân și indiferent. Nu un rezumat al romanului Necredinciosul îmi propun prin aceste reduse mostre de întâmplări pe
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
gândim la receptarea critică, invocând nu numai diferențe de nuanță, ci, așa-zicând, de spirit al epocii. Între - de exemplu - felul polițienesc în care a fost citit scandalosul Poem invectivă al lui Geo Bogza și reacțiile furibunde, dar mai degrabă carnavalești și devitalizate, care au însoțit debutul goliardic al lui Marius Ianuș este, până la urmă, un clivaj de valorizare. În plus, etanșeitățile de grup ale avangardiștilor riscă, printr-o asemenea stabilire de afinități, să se relaxeze mai mult decât respectul pentru
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
se simt între ei, coordonarea este perfectă, totul seamănă cu performanța unor pianiști care interpretează o partitură la patru mâini. Cuvinte insolite (unele inventate de autori) sunt folosite cu toată dezinvoltura, situații de factură suprarealistă te fac să simți starea carnavalescă din Ubu Roi și să îți amintești de groteștile sale aventuri, ludicul cu trimitere directă la cotidian răsare de acolo de unde nici nu te aștepți. Un dialog dintre Smeagolița și Dublu B (unul dintre cei doi scribi împuterniciți să scrie
O iubire de poveste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7062_a_8387]
-
să participi la un ospăț de canibali după ce toată viața ai fost educat că antropofagia e o crimă, sau e ca și cum ai vrea să te bucuri de farmecul aspru al cîntecelor de strană cînd toată viața ai dansat în ritm carnavalesc. Sau e ca și cum ai vrea să levitezi în cameră după ce ți s-a întipărit convingerea că gravitația e un dat inexorabil împotriva căreia singur nu poți face nimic. Ne lipsesc așadar acele convenții asimilate pînă într-atît de intim încît să
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
nu alcătuiește o literatură...". Argumentația vine obligatoriu în sprijinul afirmațiilor, aici cu analiza personajului din piesa Rămășagul de Alecsandri și propriul personaj, Mătăsaru. În altă parte, în Holera, comentează o baladă populară, apoi un cântec popular în care deslușește "umor carnavalesc", iar într-o "recenzie" discerne vocația poetului Dăscălescu. Spiritul critic își găsește în tânărul fiu de boier, cu studii în Elveția, un începător de soi în cultura noastră, chiar cât privește rostul criticii. Ce este critica (literară)? "Prin critică nu
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
Potter and the Prisoner of Azkaban (Harry Potter și prizonierul din Azkaban, 2004), film care, din serie, riscă să devină serial, regizorul încearcă un alt portativ care-l depărtează radical atît de partitura întunecatului romance pencilensian, dar și de pandemia carnavalescă din Harry Potter, pentru un thriller-SF. În 2027 întreaga planetă se confruntă cu consecințele unei stranii pandemii care a început în 2008, provocînd infertilitatea generalizată și care condamnă practic la moarte întreaga specie umană. Un scurt racourci mediatic prezintă situația
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
așa cum face mai degrabă un fotograf sau un pictor. Filmul de Acțiune/aventură/dramă - ca de obicei, categoriile nu spun nimic -, este brizat de aceste chipuri, aceste expresii care reflectă stări tranziente, neprecizate, neliniștea, blîndețea. În mod straniu, nu decorul carnavalesc pe alocuri, în care poți vedea împrumuturi din alte pelicule, nici colona sonoră, în care poți recunoaște zumzetul rostirii unor mantre în templele budiste, nu m-au proiectat "acolo", cît o singură privire din adîncul sufletului același cu adîncul timpului
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
trupe de teatru la ansambluri folclorice etc. Scriitorul, un prozator ingenios dublat de un sociolog speculativ, e cu adevărat cuceritor când descrie plăcerea de a trăi din anii '60, reflectată în ofertele de mici și bere ca "ofrande ale trupului carnavalesc", în "reveria duminicală a individului domestic", printr-o relație specială dintre omul social și omul festiv (în capitolul 3 din primul volum). Al doilea volum, consacrat anilor șaptezeci, înseamnă o revenire subtilă a criticului literar Petru Poantă, ce se insinuează
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
dovedește clar, elocvent, suplu - cu extrase poate prea imbricate - studiul de față. Bineînțeles, reconsiderările (prada cea mai râvnită a oricărui critic literar) își găsesc și ele locul. E drept că la finalul cărții, fără prea zgomotoase surle și fără trâmbițe carnavalești. Ați auzit, spre exemplu, de Jacques G. Costin? Bănuiesc că nu, așa cum - iertați-mi ușoara maliție - nu par să fi auzit nici cei mai mulți dintre antologatori. Și totuși: Lipsa de interes a exegeților pentru literatura lui Jacques G. Costin este regretabilă
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
noi înșine și cu lumea. Nemescu a ridicat puțin cortina pentru a vedea nu eterna și fascinanta Românie, nici fabulospiritul cum spunea un rafinat intelectual recent, ci România profundă, unde, aparent, tout est pris a la légere. Plonjînd în superficialitate, carnavalesc și absurd, Nemescu reușește performanța de a descoperi dimensiunea profundă a tragicului, exprimat cu mijloacele comediei. Această tensiune a registrelor contrastive, precum și deschiderea discret onirică, evazionistă pe care Nemescu o conferă filmului său, dau măsura unui regizor sensibil la nuanțe
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
întoarce spatele, ba dimpotrivă, climatului contagios european, politic, cultural, livresc, vestimentar, culinar ș.a.m.d. Compozita structură a tipologiilor și mentalităților din Principate, cu un picior în Evul Mediu și celălalt în modernitate (sindrofiile high-life-ului bucureștean), ține mai curând de carnavalesc și pitoresc, fie că este vorba de bucatele servite la ospețe sau de portul popular, de jocuri cinegetice de prestanță (vânătoarea cu șoim) sau ritualuri religioase, de sărbători sau cutume. Oricum, specificul românesc acreditat de acestea conturează o puternică tradiție
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
taraf oltenesc cu electrice ritmuri din Elvis Presley cu pigment local. Combinația îl amintește pe Kusturica din vremurile bune, - ultimele filme ale sale denotă manierizarea -, însă cu ceva cu totul personal care stă într-un dozaj al burlescului și ludicului carnavalesc. Nu o parabolă ca în Underground a unei Serbii scindate de conflictele fratricide ne oferă Nemescu, ci filmul realist al unei Românii rupte în două, care încearcă în zadar să-și revină, să reînoade firul dintre trecut și prezent, să
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
ale acestui om de o anumită candoare. Candoarea merge de la ideile banale pe care le împărtășește cu regizorul la bucuria reală de a trăi, o vitalitate care trece prin sângele arenei ridicată în picioare de golul lui Maradona, la cultul carnavalesc al idolului, cu epifanii și euharistii sub înaltul patronaj al acestui sfânt Petru al balonului. Ceea ce transpare numaidecât este faptul că dincolo de orice poleială, de orice prostioară debitată cu farmec și ochi umezi sau gesticulație flamboiantă, Maradona rămâne Maradona. Ceva
Regizorul, fotbalul și argentinienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7743_a_9068]
-
o notă terifiant-suprarealistă, amestec de luxură orientală cu commedia dell arte. Aceste rituri au un numitor comun, caracterul lor blasfemic, operînd inversiuni malefice, sunt veritabile liturghii negre, demonice, de un comic sinistru, ceea ce induce uneori senzația că totul este neverosimil, carnavalesc, imposibil. La aceasta contribuie și contaminarea artistică a actului crud, cei patru sunt într-un fel niște esteți ai cruzimii, farmacopeea sadiană presupune dozajul savant al torturii, iar ideologia este doar pretextul-cadru al desfășurării unui geniu al răului. Întregul experiment
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
citim, însă, acest volum altfel decât impresionist și psihocritic. Vă propun, așadar, o lectură dominatoare și îndeajuns de subtilă. Iar pentru asta, să ne folosim, de legitățile întâmplării și să ridicăm un subtitlu la rangul care i se cuvine. În locul carnavalescului pam-param-pam să imaginăm o variantă centrată pe autopoeme. Mi se pare, din capul locului, mai adecvată, mai proaspătă, mai fertilă și mai ușor de generalizat. Făcând o comparație strict formală, autopoem nu sună deloc mai rău ori mai inexpresiv decât
Tinerețea unui demon by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9767_a_11092]
-
De acord - majoritatea scenariilor mele pentru copii nedepășind 19 pagini... Apoi, ader la ideea că textele conului Iancu sunt ideale pentru teatrul de animație :”... Prezența a numeroase elemente specifice păpușeriei, Între care personajele măști, funcționarea mecanică a personajelor, bastonadele, elementele carnavalești, schematizarea caricaturală, panto mima, costumul comic, incită la abordarea celor patru comedii din perspectiva limbajului teatrului de animație” .[...] Flegmaticul Spiridon este rotofei, roșcovan, zburlit și, fiind obișnuit să asculte pe la uși, are În consecință urechile foarte mari” (pp.1-2). În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
la noi pe David Lodge, studii critice substanțiale (Matei Călinescu, A citi, a reciti, Ed. Polirom, 2003, 2007). Majoritatea trăsăturilor ce aproximează postmodernismul se regăsesc în roman, le enumăr pe cele relevante, vizibile: indeterminare, fragmentare și decanonizare, hibridizare, ironie și carnavalesc. Li s-ar putea adăuga reciclarea trecutului și revizitarea lui, pastișa, parodia și ludicul. Amintește de Iubita locotenentului francez și de Daniel Martin, dar împinge și mai departe demontarea și remontarea convențiilor literare decât a făcut-o John Fowles. Ca
Romanul ca romance (sau invers...) by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7004_a_8329]
-
de buci se însoțeau cu îngrijorarea reală a politrucilor asudați de la ciorapi la chiloți întru îndeplinirea sarcinilor de partid și de stat care gestionau spectacolul jenant al bunăstării unui popor chinuit și imbecilizat. Mungiu și asociații surprind destul de bine acest carnavalesc absurdist, tembelizant, departe de spiritul sărbătorii populare, așa cum îl descrie Bahtin sau de cel al fiestei surprinsă de Hemingway, un carnaval din care lipsește sensul eliberator, frivol, chiar dezmățat al orgiei. Într-un fel, regizorii ne oferă cealaltă față a
Trăind decenii de împliniri mărețe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6850_a_8175]