783 matches
-
sifoane - ceas & ochelari - tacâmuri: cuțite, fund, furculițe, farfurii - sare & oțet & mălai - hârtie igienică - periuță dinți & pieptăn & aparat bărbierit - borsalină & umbrelă - pătură & prelată - slip, papuci & pantaloni scurți - aparat foto & aparat radio - cafea & zahăr & pahare & linguriță - fierbător de plastic - trusă de șurubelnițe - carnețel & pix - brichetă & chibrit - saci plastic & saci rafie & cădiță - șuncă & ouă & untură - mănuși & fular & căciulă - sifoane - săpun de casă - umbrelă de soare - cântar de mână - lanternă - sare pentru pește - ardei usturat, usturoi, sare pentru saramură - telefon - butelie & apărătoarea de vânt - lingură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
în timpul transportului, să nu zornăie, să nu facă zgomot. Să renunțe la tot ce este fragil, sticlărie, veselă, bibelouri, să nu le pară rău după nimic, în timp își vor face rost de altele. Și încă ceva foarte important, foile, carnețelele în care aveau notate adresele și numerele de telefon ale cunoștințelor și prietenilor să le arunce la gunoi, pentru ca Părințelul și Milițică să nu le aibă la îndemînă dacă în disperare de cauză se vor gîndi să le ia urma
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am dat seama că nu mai era nimic de făcut, mi-am dat jos bluza, mi-am șters machiajul și am Încercat să-mi calmez nervii. Un pic mai târziu am luat cartea de telefoane de pe raftul din hol de sub carnețelul cu adrese al Dorei și am format numărul celei mai apropiate secții de poliție. Am auzit semnalele scăpărând În depărtare, dar sergentul de serviciu a răspuns abia Înainte să trântesc receptorul. Cam greu, dar mi-am dat seama de gravitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
băi, numai că într-un alt loc. (Ce-i drept, nici acolo nu mă simt acasă!) Dar ce să mai zic despre foițele de staniol pe care le adunam? Despre ziarele pe care le căram cu căruciorul la școală! Despre carnețelul meu cu timbre emise de Fondul de Apărare, lipite grijuliu rânduri-rânduri, întru zdrobirea Axei! Aeromodelele mele - Piper Cub, Hawker Hurricane, Spitfire! Cum poate să pățească așa ceva puștiul de treabă care am fost eu; eu, care iubeam atât de tare Royal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și tinerețea și prima lui iubire, la colțul zidului viaductului. Aceasta a fost clipa În care dr. Czinner a dat cu ochii de domnul Opie, care stătea singur Într-un compartiment de clasa a doua și scria ceva Într-un carnețel. Îl urmări cu un fel de lăcomie rușinată, pentru că era pe cale să cedeze unei credințe pe care se mândrise c-o ținea la distanță. Dar dacă Îmi aduce liniștea, protestă el și, Încă Înainte de a-și clarifica obscurele asociații ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
privești totul în gros-plan. Calea cea mai la îndemână ca să închizi toate ușile în urma ta e să te adâncești în cele mai mici detalii. În fapte. Partea cea mai bună a meseriei de reporter este că te poți ascunde în spatele carnețelului. Totul este, întotdeauna, doar pură investigație. La biblioteca locală, în secțiunea dedicată copiilor, cartea a ajuns înapoi pe raft și așteaptă. Versuri și poezii din lumea-ntreagă. La pagina 27 e o poezie. O poezie tradițională africană, după cum scrie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
soția. Mi-am omorât copilașul. Eu sunt Waltraud Wagner, Îngerul Morții. Omorâți-mă, ca să pot fi cu Helen din nou. Si dom’ sergent zice: — Trebuie să ne grăbim. Se duce la dulăpiorul de oțel. Scrie ceva cu pixul pe un carnețel. Rupe foaia și mi-o dă mie. Mâna zbârcită i-e pătată de negi și acoperită de peri cenușii. Are unghii groase și galbene. „Vă rog să mă iertați că mi-am pus capăt zilelor“, zice hârtia. „Acum sunt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Rob privea nervos prin restaurant. Indiferent cu ce îi dădea peste nas femeii aceleia, nimic nu o atingea. Și după aia prelua ce spusese el și includea în vorbăria asta a ei. Niște chestii pe care ea le scria în carnețel, întrerupându-se din mâncat. Juniper fusese dezamăgită de Razza Rob, însă nici pe departe atât de dezamăgită cum era el de ea. Felix Brownlow, agentul lui Razza, îl sfătuise: — Spune-le și mai multe glume cu pizde. Mai ales dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la câțiva pași în spatele lui, ei tot dădeau din cap și ziceau dom’ inginer așa și dom’ inginer pe dincolo, iar el descria cu mâna dreaptă linii și cercuri imaginare, romburi și ovaluri, vorbea cu înfrigurare, nota ceva într-un carnețel, râdea, făcea schițe, mic de statură, dominator și foarte bine dispus. Când mama l-a întrebat seara „ce rău ți-au făcut, Aurele, oamenii ăștia?“, el a oftat apăsat, ca un motan atoateștiutor și i-a răspuns „ai răbdare“. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Nu scotea o vorbă: era limpede că nu voia să mai vorbească decît În prezența unui martor. În cele din urmă apăru un individ mătăhălos, Într-un costum de gata, care se așeză pe al treilea scaun și scoase un carnețel și un creion. Avea niște urechi enorme și blegi și părea rușinat, ca un taur care și-ar da seama că a intrat Într-un magazin de porțelanuri. În mîinile lui stîngace, atît creionul cît și carnețelul păreau că suferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și scoase un carnețel și un creion. Avea niște urechi enorme și blegi și părea rușinat, ca un taur care și-ar da seama că a intrat Într-un magazin de porțelanuri. În mîinile lui stîngace, atît creionul cît și carnețelul păreau că suferă, iar uriașul dîndu-și seama de asta, suferea la rîndu-i. Va să zică așa, domnule Rowe, Începu grăsunul și oftă, În timp ce-și vîrÎ degetele sub coapse, pentru a-și proteja unghiile. Ai venit aici de bunăvoie, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de Londra. În timp ce avansam poticnit, apăru în depărtare blocul în care locuiam. Deasupra balustradelor balconului de la camera de zi o puteam chiar vedea pe Catherine prinsă într-o operațiune complexă, dând două sau trei telefoane și notând ceva într-un carnețel. Într-un fel neașteptat, părea să joace rolul meu - știam deja că mă voi întoarce la apartament în momentul plecării ei, adoptându-mi poziția de convalescent pe balconul acela descoperit. Pentru prima dată mi-am dat seama că, șezând acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la dreapta, cea care ducea către Drayton Park. Ca un sicriu de sticlă ridicat pe verticală, blocul cu apartamente se înălță spre cer deasupra mea când am intrat înapoi în garajul subteran. În apartament, m-am plimbat fără astâmpăr, căutând carnețelul pe care-și înregistrase Catherine telefoanele. Dorința mea de a-i intercepta mesajele de la amanți era dictată nu de gelozia sexuală, ci de conștientizarea faptului că relațiile sale amoroase aveau să intervină în chip irelevant în proiectele pe care Vaughan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cultura cimeriană nu au mai evoluat.“ Ești nerăbdător să dai de urma Cititoarei, s-o întrebi dacă și exemplarul ei e la fel cu al tău, să-i comunici rezultatele ipotezelor tale, informațiile pe care le-ai cules... Cauți în carnețel numărul notat în dreptul numelui ei, atunci când v-ați cunoscut — Alo, Ludmila? Ai văzut că romanul e cu totul altul; dar și acesta, cel puțin exemplarul meu... Vocea de la capătul firului e dură, ușor ironică. - Nu, știți, nu sunt Ludmila. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cât te plătesc ăia? Te-ai înrolat, ți-au dat și-un loc călduț printre kaghebiștii tăi... Nu ți-a fost greu să te vinzi... Kaghebist la kaghebist trage. Te-am văzut cu ochii mei cum scrii întotdeauna într-un carnețel, notezi tot, să transmiți mai departe, am văzut cum îmi urmărești fiecare pas, fiecare vorbă! Nu mai scapă lumea de voi! Vrei să mă și omori, nu? Dar eu nu mă las omorâtă așa ușor de radiațiile voastre... Mi-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cuscru mic, of, of, of, Costăchel, Costăchel, arde inima-n mine... Încep să fiu furat de ritm. - Tu din partea cui ești? se interesează un soi de contabil cu ochelari mari, cu multe dioptrii, în costum negru de mire. Are un carnețel într-o mână și-o batistă cu lumânare în cealaltă. - Din partea lui, Dumnezeu să-l ierte, a lui Costache, nepot de văr... iau lumânarea. - Aha, e bine! Ești avocatul? - Nu, profesorul. De ce? - Ai pus ceva bani pentru lumină și capelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Katherine a pomenit de celălalt pacient, m-am întrebat dacă nu l-am văzut cumva pe-acolo, avocatul ei, magicianul ăla simpatic și nostim. — N-am spus că e simpatic, zise ea. Sora Katherine zise: — E încă puțin timid. În carnețel, am scris: Încă? — De când cu ghinionu’ ăla mic, zise ea și zâmbi cu sprâncenele arcuite și bărbiile duble îndesate una într-alta. Nu purta centura de siguranță. Ea zise: — Mașina s-a rostogolit chiar peste el. Ea zise: — De-asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
trebui să-ncep să fac planuri. Știi tu, zice el, să faci niște cursuri. Să-mi iau diploma. Șade lângă patul meu și ține pozele între noi, așa că nu reușesc să le văd nici pe ele, nici pe el. În carnețel, cu creionul, îi cer lui Manus în scris să mi le arate. — Când eram mic, creșteam pui de doberman, zise din spatele pozelor. Iar când un pui are cam șase luni, i se taie urechile și coada. Așa se face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și coada. Așa se face cu câinii ăștia. Te duci la un motel, și e un om care călătorește dintr-un stat în altul ca să taie urechi și cozi la mii de pui de doberman sau boxeri sau bull-terrieri. În carnețel, cu creionul, scriu: Și ce-i cu asta? Și-l agit spre el. — Vreau să zic că oricine ar fi ăla de-ți taie urechile, o să-l urăști tot restul vieții, zice. Nu vrei ca treaba să fie făcută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să locuiesc singură cu mine însămi. Și zice: — Ți-am mutat deja lucrurile în dormitorul de oaspeți. Tot către poșetă, Evie zice: — Mă duc la o ședință foto. N-ai din întâmplare niște bonuri de agenție să-mi împrumuți? În carnețel, cu creionul, scriu: Ăla de pe tine-i puloverul meu? Și-i flutur carnețelul în față. — Mda, zice ea, dar știu că nu te deranjează. Scriu: Dar e mărimea 40. Scriu: Iar tu poți 44. — Ascultă, zice Evie. Trebuie să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în dormitorul de oaspeți. Tot către poșetă, Evie zice: — Mă duc la o ședință foto. N-ai din întâmplare niște bonuri de agenție să-mi împrumuți? În carnețel, cu creionul, scriu: Ăla de pe tine-i puloverul meu? Și-i flutur carnețelul în față. — Mda, zice ea, dar știu că nu te deranjează. Scriu: Dar e mărimea 40. Scriu: Iar tu poți 44. — Ascultă, zice Evie. Trebuie să fiu acolo la două. Ce-ar fi să mai trec pe-aici când ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lăcrimează. Ăsta-i cuvântul lui. Încă nu pot să vorbesc. Nu mai am carieră. Pot să mănânc doar mâncare de bebeluși. Nimeni n-o să se mai uite vreodată la mine ca și când aș fi câștigat un premiu important. nimic, scriu în carnețel. nu-i nimic. — N-ai jelit încă, zise sora Katherine. Trebuie să plângi o dată bine și-apoi să-ți vezi de viață. Ești prea calmă în privința asta. Scriu: nu mă face să râd. fața, scriu, doctorul zice c-o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
aflată în parcarea spitalului, au intrat prin geamul spart. Coțofenele au mâncat tot ceea ce detectivul numește dovezi de țesut moale. Oasele probabil că le-au dus cu ele. Știți, domniță, zice el, ca să le spargă de stânci. Pentru măduvă. În carnețel, cu creionul, scriu: ha, ha, ha. Sari cu puțin înainte să-mi fie date jos bandajele, când o logopedă zice că ar trebui să cad în genunchi și să-i mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a lăsat limba-n gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ceasul de la mână. — Digri vrior gmjgi g giel, zic. — Vei avea nevoie de mult exercițiu, dar toate la timpul lor, zice. Acum, hai să încercăm iar. Zic: — Jrogier fi fkgoewir mfofeinf fcfd. Zice: — Bine! Minunat! Vezi ce ușor e? În carnețel, cu creionul, scriu: să te fut. Sari la ziua când mi-au tăiat bandajele. Nu știi la ce să te aștepți, dar fiecare doctor și infirmieră și internist și om de serviciu, îngrijitor și bucătar din spital s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Singura mea iubire adevărată. Făt-Frumosul meu deformat sau mutilat sau bolnav. Al meu „și trăiră nefericiți până la adânci bătrâneți“. Viitorul meu oribil. Restul monstruos al vieții mele. Trântesc ușa biroului și mă-ncui înăuntru cu Brandy Alexander. Pe masă e carnețelul logopedei, și-l înșfac. salvează-mă, scriu, și i-l flutur lui Brandy în față. Scriu: te rog. Sari la mâinile lui Brandy Alexander. Întotdeauna se începe cu mâinile ei. Brandy Alexander întinde o mână, una dintre mâinile alea păroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]