20,806 matches
-
a proprietății private fără limite". Ce a urmat? A urmat "spectacolul marii năpârliri" care "nu a încetat nici azi, iar fumul carnetelor arse ne mai înțeapă nările". Cine vorbește aici? Un devot al vechiului regim, un păstrător la icoană al carnetului de partid, un inamic al reformelor, un "nostalgic"? Nicidecum. Vorbește un fost prizonier (de conștiință), "eliberat cu forța de o revoluție pe care nu o mai aștepta", un "supraviețuitor buimac" al unor timpuri în care purtase "povara deziluzionării și scepticismului
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
și drăguțe, ne-a anunțat Începerea tragerii la sorți pentru tombolă. Una dintre femei pescuia câte un bilet dintr-o cutie de carton, Îl desfăcea și-l pasa celeilalte femei. Aceasta, Înainte de a-l pasa animatorului, Își nota Într-un carnet numărul scris pe bilet. Mai departe, animatorul citea numărul la microfon. De la una dintre mese, uneori emițând un chiot de bucurie, sărea În picioare posesorul biletului de intrare cu număr identic. Fericitul se Îndrepta spre animator, Încurajat de un fond
Petrecere cu vin roșu și ciocolată Lindt. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_283]
-
intrare cu număr identic. Fericitul se Îndrepta spre animator, Încurajat de un fond muzical adecvat și de aplauze isterice. Unii, mai rutinați În astfel de evenimente, avansau În pas de dans. Tot atunci, animatorul, pus la curent de femeia cu carnetul, anunța În ce consta premiul. Premiul era Înmânat de una dintre femei, care Îl și săruta pe premiat, dacă acesta era bărbat. Dacă era femeie, sărutul Îl presta animatorul. La masa noastră au existat doi câștigători. Bulgarul Tsvetan a primit
Petrecere cu vin roșu și ciocolată Lindt. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_283]
-
impresia de primă instanță" (pp. 59-60). Pe urmele lui Sartre (ale cărui opțiuni politice nu le împărtășește, dar literatura este, oricum, altceva), Liviu Antonesei consideră că cititorul își pierde "inocența" în momentul în care începe să-și noteze într-un carnet asociațiile de idei rezultate în urma lecturii. Notațiile sale reprezintă rezultatul unei selecții, or, crede eseistul ieșean, în momentul în care operează o selecție, un cititor devine "împotriva voinței sale, probabil și fără a-și da seama - un cititor specializat, profesionist
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
de libertate și de huzur secret când redactorul nu va mai fi preset de acoperirea paginilor de manuscris și de încheierea/închiderea acestui ochi magic. Nici loc destul n-ar mai rămâne pentru toate, așa că voi semnala doar câteva. întâi carnetul plastic Constantin Cerăceanu " profilul unui anonim, semnat Cătălin Davidescu. Apoi, cu atenție mare și respect pagina de poeme a Ioanei Dinulescu, cu un portret din tinerețe, uluitor. între poemele toate tulburătoare, cel mai bun ar trebui să fie Balonul cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
Podoabe mai frumoase sorealui chipeș... Cu gluma și risipa să vă-ntreceți... * Recomandări folositoare în fond și astăzi la intrarea oricărui debutant în orice uniune... P.S. (Excepție făcând modesta mea contribuție, de numele celorlalți traducători nu dispun, din păcate, în carnetul meu vechi de note luate la repezeală.)
Bufnița,fata brutarului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11434_a_12759]
-
Johann Gottlieb Fichte, cu al său Als ob... (Ca și cum). în realitate totul petrecându-se ca și cum ce par să fie ni se pare nouă că este și în care eul uman joacă rolul esențial, existența identificându-se cu el. * În același carnet studențesc, mă cert în privința literaturii, în anul 1952... Trebuie - notez - multă experiență. Cu factura ta livrescă nu vei face nimic. Să experimentezi! O regulă ce pare banală, numai fiindcă e atât de adevărată. Creația înseamnă angajare totală pe toate planurile
Ființa care spune nu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11458_a_12783]
-
deliberată îl oferă intervenția prin care, în 1965, Canetti a reușit să determine Juriul Premiului Nobel să nu acorde distincția scriitorului austriac Heimito von Doderer.Acesta fusese în tinerețe membru al partidului național socialist.Canetti a aflat pînă și numărul carnetului său de partid iar Academia Suedeză nu putea decît să-i fie recunoscătoare pentru evitarea ,unui scandal".Von Doderer intrase în partid pe cînd acesta se afla în ilegalitate iar după anexarea Austriei de către Germania nazistă, el s-a distanțat
Enigma Canetti by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11466_a_12791]
-
potoliți-vă, bă! Paștele mă-sii. Bă, unu ia una, altu' pă cealantă!": Cîtă fericire radia pe chipul lor. Au fost amplasați în dispozitiv la intrarea în facultate, de-o parte și de alta a ușii masive, ca să ne controleze carnetele de studenți. Ce dacă ei nu știau să citescă... și nu se prindeau că le întoarcem și le prezentăm invers... Erau atît de fericiți! Sprijiniți în bîtă, cu pieptul lor frumos și tînăr gol-goluț, țineau la subraț, ca pe un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11488_a_12813]
-
notele la facultate. Și asta n-o făceau numai studenți străini care ieșeau de la examen supărați de cîte un 7 sau 8 și se burzuluiau pe coridoare: "Eu dat la profesor lănțișor de aur și el pus notă mică în carnet.". Unii dintre studenții care și-au luat examenele cu asemenea atenții sînt azi profesori de liceu sau universitari, doctori în spitale, ingineri cu funcții înalte, judecători și procurori cu pretenții. Mergeți, ca observatori, la o întîlnire după 25 de ani
Un circ vechi: bacalaureatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11530_a_12855]
-
putea cere. Păstrate bine, ca podoabele vechi în scrin, sînt în jurnale doar întîmplări pe care cine le-o fi trăit vrea să le și lase mai departe, așa cum s-au petrecut sau oricum altfel. Totuși, dacă ai găsi un carnet de însemnări, de confidențe căzut, undeva, dintr-o tașcă ai putea spune, dacă nu e al unui perfect cabotin, cam ce soi de om l-a ținut ceva timp pe-aproape. Și, omițînd ce e de omis, cum a fost
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
Cartea cu semne, al lui Mihail Sebastian, o contrariază aproape impertinent (a se citi în cheia vremii "eticheta" de tinerețe...). Autorul lui a scris, mai tîrziu, un jurnal de roman. Debutase, însă, cu un roman de jurnal: Fragmente dintr-un carnet găsit, cărticica reeditată de curînd, după ce, din anii '30, n-a mai interesat pe nimeni, în colecția Cartea de pe noptieră a Editurii Humanitas. O "legătură" elegantă, de text garnisit cu fotografiile "traducătorului". Pe-atunci, nu era scriitor, din spița noilor
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
emigratul" se amesteca în lume, își vedea de trai și mai dădea, din cînd în cînd, cîte un semn. Ca acela pe care-l culege, de pe podul Mirabeau, într-o seară de (aproape) iarnă, povestașul din romanul lui Sebastian: "un carnet cu coperți negre, lucioase, de mușama". Îl citește imediat, îi face, din două rînduri, cronica de întîmpinare - "lectură curioasă, obositoare pe alocuri, pasagii obscure, notații ce îmi erau străine, ba chiar absolut opuse" - și-l dă mai departe. Nu pe
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
lor atît de timpuriu rămîne, la a doua tinerețe, față cu o lume mirată ca și ei, zîmbetul lung și grav amenințînd să se întindă, cîteodată, în figura pungită și subțire din Strigătul lui Munch... Mihail Sebastian, Fragmente dintr-un carnet găsit, Humanitas, 2005
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
prăpădit cum e, primăria l-a proptit în niște cârje de fier verzi vopsite, cu crengile groase strânse și ele în vreo cinci-șase chingi zdravene, tot de fier, să nu fie doborâte de vânt. Richard zice: un Dinozaur, închingat. în carnet, notez pe furiș: Balaur! însoțitorul meu udă, șterge de zor cu deștiul praful așternut pe soclul bustului și mă anunță: sculptor I. Mateescu, turnătoria V. Rășcanu. Sub ochii noștri, un strat de Nu-mă-uita și versurile pe care le știu pe
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
te omoară cu metaforele lor; așa că am mai multă încredere în tânărul singuratec, mereu mâhnit, doctor pe deasupra, reparând craniile... Richard stă, se gândește. Pe urmă pronunță sec un singur cuvânt: DURERE... Îmi explic singur cu glas tare, pe când scriu în carnet: Nu durerea vulgară, văicăreață, plângăreață -, ci durerea ailaltă, acceptată, distilată, durerea făcută esență cu tot sacrificiul vieții tale și din care va ieși Poezia, ori Povestea, cu majusculă... P.S. După-amiază, la Medicină, străvechea, umanista Instituție, în care jos se află
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
un narcisist - un om în orice caz izolat și discret. Într-un sens oarecare, un timid, învăluit în politețe socială. De aceea el însuși a simțit, într-un tîrziu, nevoia de a se "explica", scriind "confesiunea involuntară" (1975) - publicată în Carnete europene - și "mica autobiografie intelectuală" (1977) din Prezențe românești și realități europene (acum, în 2004, în ed. II). Cultivîndu-și claustrarea între pereții locuinței-bibliotecă și retras exclusiv între paginile scrierilor sale, el își dădea seama că devenise indescifrabil pentru contemporani. Se
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
scriitori de stînga precum André Gide, Romain Rolland sau André Malraux, comunismul a găsit mult prea puțini adepți în România. Pînă la sfîrșitul celui de-al doilea război mondial, nu au fost mai mult de 1000 de membri posesori ai carnetului de partid. Vladimir Tismăneanu oferă o explicație plauzibilă acestui fenomen: "în loc să profite de această situație și să încerce să caute adevăratele cauze ale nemulțumirii sociale, PCR a tradus cu obediență în fapt tacticile suicidare concepute și impuse de către Comintern. Imitînd
Once upon a time... by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11667_a_12992]
-
a breslei noastre. Totul, - timpul trecând, -- s-a prescris. Ca la tribunal. Ori se îmbogăți, prin cine știe ce dovezi, care, fără a lămuri cât de cât faptele, fac parcă să se mai îndulcească nițel judecata... Așa, de pildă, recent, într-un carnet de note vechi, dau de un citat în franceză, de mână, cu o caligrafie ordonată, de profesor trecând tema lecției pe tablă. Scris ce nu-mi aparține. Fraza mă intrigă: Qui a rejeté ses démons, nous inopportune avec ses anges
Scribul egiptean by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11699_a_13024]
-
însemnarea mea dezordonată, făcând literele să se hâțâne: Henry Michaux - scris de mâna lui Manolescu. Ce căuta ilustrul critic, aici... illo tempore?! Era de demult de tot. De pe vremea când ne mai vizitam. Fraza marelui autor francez, transcrisă cuminte în carnetul meu de însuși N. M., mă făcuse să mă gândesc la... . De fapt, acum îmi aduc aminte de ce. Mă gândisem la el ca la un simbol al scrisului, având sub ochi mărturia exemplară, vrednică de cele cinci milenii de gândire
Scribul egiptean by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11699_a_13024]
-
să mă gândesc la... . De fapt, acum îmi aduc aminte de ce. Mă gândisem la el ca la un simbol al scrisului, având sub ochi mărturia exemplară, vrednică de cele cinci milenii de gândire civilizată. Și... iată, Hazardul strecurând ideea în carnetul meu sub forma lui Manolescu. Va să zică, Scriitorul de 5000 de ani, cu privirea lui fixă, ce m-a fascinat întotdeauna, stând jos cu picioarele încrucișate, gata să noteze ascultător dictarea Faraonului, a puterii sociale absolute... Or, criticul român și cu
Scribul egiptean by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11699_a_13024]
-
Constantin Țoiu La 10 octombrie 2003, notam într-un carnet pierdut, pe când redactam reflexele pariziene la volumul al doilea de memorii, apărut la finele lui 2004, ceva despre mormântul baroc de marmoră roșcată al lui Napoleon, pe care în toții anii trecuți îl evitasem, nu știu de ce, ori de câte ori se nimerea
Găina cea frumoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11793_a_13118]
-
vă tentează? Mă tentează, însă nu cred că e destul, pentru că scriu scrisori și comunic, după cum vedeți, într-un fel de limbă între limbi. Dar sigur că mi-ar plăcea să scriu. Din când în când, mâzgălesc niște lucruri în carnet, dar nu cred că le-aș arăta nimănui, din cauză că legătura mea cu limba română s-a oprit pe la vârsta de 19 ani și cuvintele "adulte" nu le știu. Scriu lucruri copilărești bine, după cum v-am spus. Nu pot face dragoste
Andrei Codrescu "Voi îmi hrăniți spiritul" by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11801_a_13126]
-
lui Alexandru Preda și a investigațiilor lui Marian Ciobanu, dar nu ni se dau nici un fel de detalii despre aceste surse, creditate fără cea mai mică suspiciune. Despre călătoria lui Marin Preda în 1965 în Occident se citează fragmente din carnetele de însemnări ale lui Alexandru Balaci (p. 75-81), fără nici o trimitere bibliografică. Secvența Marin Preda la Paris este o relatare neutră după jurnalul lui Eugen Simion, din care sunt preluate mecanic fragmente anecdotice (p. 82-84). Capitolul Caravanele literare (p. 85-92
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]
-
lui Alexandru Preda și a investigațiilor lui Marian Ciobanu, dar nu ni se dau nici un fel de detalii despre aceste surse, creditate fără cea mai mică suspiciune. Despre călătoria lui Marin Preda în 1965 în Occident se citează fragmente din carnetele de însemnări ale lui Alexandru Balaci (p. 75-81), fără nici o trimitere bibliografică. Secvența Marin Preda la Paris este o relatare neutră după jurnalul lui Eugen Simion, din care sunt preluate mecanic fragmente anecdotice (p. 82-84). Capitolul Caravanele literare (p. 85-92
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]