204 matches
-
a fost adoptat programul și s-au votat statutele sale. Din comitetul de conducere au făcut parte 23 de membre, printre care personalități remarcabile ale feminismului românesc: Maria Baiulescu, Elena Meissner, Ella Negruzzi (directoare), Eleonora Statilescu (secretară), Maria C. Buțureanu (casieră), Elena Alestari, Calypso C. Botez, Cornelia Emilian, Ana Conta - Kernbach, Sofia Nădejde, Izabela Sadoveanu, Vera Miller, Tereza Statilescu, Maria Moruzzi ș.a. Programul Asociației cuprindea obiective bine precizate în vederea antrenării femeilor: 1.în viața politică prin: 2. în viața socială prin
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
ce stadiu se afla istoria... Cine mai era deci, la noi, femeie? A, da, casierița... Doamna Munteanu... Care doamnă Munteanu?! Plecase... Predase casa și... Mă ridicai, deschisei ușa de alături, unde se afla casieria, și mă uitai îndelung la noua casieră, o figură învăluită în nedefinit, cu trăsături ascunse de părul care îi acoperea curgând pe umeri obrazul... din pricina părului astfel pieptănat, adică mai degrabă nepieptănat, părea să aibă un chip alungit... Stătea la birou și lucra... Venise la noi de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
săptămâni, dar luminozitatea lumii în care trăiam după moartea mamei făcea parcă să dispară umbrele când mă uitam în jurul meu și vedeam lucruri și oameni, animale și străzi forfotind de mișcarea neîncetată a vieții... Schimbasem cuvinte de serviciu cu noua casieră, dar nu mă uitasem la ea, adică mă uitasem fără s-o văd, sau o văzusem fără să mă uit, vreau să spun că nimic din ea nu-mi atrăsese atenția, nu era nici frumoasă, nici urâtă, nu era nici
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întorc..." " Da' cine e?" repetai, de astă dată curios, mai ales că mi se dădeau cu un glas nu lipsit de o vagă afecțiune detalii asupra întoarcerii, ca și când asta m-ar fi privit cât de cât... Își spuse numele. Era casiera. "Mulțumesc, domnișoară, zisei, vă urez și eu vacanță plăcută." Și mă pregătii să închid. Dar ea continuă: "Parcă sînteți supărat de ziua dumneavoastră." "Da, zisei, sânt cam supărat..." " S-a întîmplat ceva?" "Asta n-are treabă", gândii, totuși îi spusei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și au eșuat și în direcția asta (un fel de mândrie, de priviri de sus, îmi sugerau gândirea lor neexprimată), când auzii o șoaptă lângă umăr: Nu le mai răspundeți". Și ea tăcu mai departe, fiindcă ea era, tăcuta, acum, casieră și o văzui cum se îndreaptă încet spre ușă, cu aceiași pași ciudați care reeditau "evenimentul" întoarcerii ei de la mare, când se retrăsese de la mine din birou cu mapa pe care o ținea strâns la subsuoară... Plăcută șoaptă, gândii după ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
n-o să ai niciodată atâția bani ca să cumperi ceva din aceste vitrine, și chiar dacă nu gândeai ca Socrate ("ce de lucruri de care n-am nici o trebuință") sentimentul de detașare era același... Ia te uită cum seamănă fata aceea cu casiera noastră... La primul colț... Reapăru în față... Hm! Cum să semene, e chiar ea, taiorul ei verde... Nu se dusese deci acasă?... Dispăru... Ușa batantă a braseriei se puse apoi în mișcare... o mișcare lentă, parcă a unui copil care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aici din dreptul porții mari (de intrare a mașinilor?), alee care se oprea undeva în fața unei case ale cărei ferestre mari reflectau soarele acelei ore a zilei ca niște oglinzi astronomice. Apăru o femeie și ne deschise. Se poate? zise casiera. E cineva?" Da, poftiți, spuse femeia cu un fel de nepăsare care nu ne era adresată numai nouă, ci așa, în general, oricui, chiar și naturii înconjurătoare. Poftiți, repetă, nu e nimeni." Și parcă adăugă: și chiar dacă ar fi, n-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și merserăm îndelung uneori urcând până ajunserăm la intrare. Aici casa își mări considerabil proporțiile, începînd cu peronul din care aleea cu pietriș își continua șerpuitul undeva printre brazi, în spate, trecând pe lângă o piscină naturală... "Sînt pești, păstrăvi, zise casiera, vreți să vedeți?" În timp ce femeia care ne primise dispăruse undeva, zise ea, să aducă cheile.) Da, erau pești, se vedeau înotînd în adâncurile limpezi ale apei. Dinspre deal cobora susurând printre micuțe stânci un pârâu, intra pe sub un pod alb
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă bucuram totuși mai puțin, deși aveam o bănuială, sau mai bine zis o explicație. În ziua aceea se simțise bine, mâncase iarăși seara cu același apetit, dormise neîntrerupt până a doua zi (îl anunțasem eu pe director de ce lipsea - casiera noastră era bolnavă), o găsii la ora trei și jumătate în pat, căscând ca de obicei cu mare poftă și... flămândă, o ghicii după ochi, după privirea insistentă și elocventă cu care mă primi. "Ți-e foame!" zisei. Confirmă cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Kövesdi István a mai montat acest text în urmă cu șapte ani, pe scena Teatrului Maghiar din Cluj-Napoca. Ca și atunci, muzica spectacolului este semnată Darvas Ferenc. Acțiunea piesei se petrece în gara unei localități imaginare, iar rolul principal, al casierei care fuge de realitate formulându-și ambiții scriitoricești, i-a fost încredințat actriței Tokai Andrea. Din distribuție mai fac parte Molnos András, Dukász Péter, Magyari Etelka, Balázs Attila, Fall Ilona, Demeter András, Bandi András, Mátyas Zsólt, Lászlá Péter ș.a. Decorul
Agenda2005-08-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283402_a_284731]
-
în pace. Cu nici cinci minute în urmă, mă împăcasem cu ideea că-l pierdusem. Și-acum ce trebuia să fac cu el? Să mă bucur de compania lui? Ați înnebunit? —Iartă-mă că a durat atât, a zis el. Casiera a făcut o criză și... hei!... Unde pleci? Părea foarte surprins. După care am văzut că s-a supărat. — Îmi pare rău, am îngăimat venindu-mi să mor de rușine. Dacă până atunci Adam avusese vreun motiv să mă considere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de încredere. —OK, a zis el râzând (nici un fel de lacrimi nu se vedeau la orizont). Dar mă crezi când îți spun că vreau să te văd pe tine, nu pe Helen? Da, am răspuns solemn. Te cred. — Și atunci când casiera o să se certe cu cineva din cauza restului, apoi o să facă o criză și-o să dispară, așa încât eu o să fiu obligat să aștept ore întregi ca să-mi plătesc cafeaua, n-o să mai crezi c-am șters-o pe ieșirea din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
E bună de ceva? Laura a ridicat din umeri. —E prea devreme ca să mă pronunț. Dar măcar mai am pe cineva cu care să vorbesc: asistentele de-acolo. Crede-mă. Am nevoie de asta. Am ajuns să mă tutuiesc cu casierele de la supermarket și mă bucur când primesc telefoane oficiale de la firmele de televiziune prin cablu. Laura și-a șters nasul cu un șervețel de hârtie și i-a zâmbit lui Hugo. Dintr-odată, starea de spirit i se schimbase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
către capătul culoarului, înspre case. Alice era la coada destinată exclusiv coșurilor. Stătea lângă un festival al recoltei compus dintr-un morman de legume așezate pe banda rulantă și-și pipăia buzunarele panicată. Conform obiceiului breslei în astfel de ocazii, casiera se uita la ea cu o privire care nu exprima nimic, în afară de lipsa sentimentului de milă. — Cred, a strigat Hugo apropiindu-se, c-o să ai nevoie de asta. A ridicat portofelul - rugându-se din tot sufletul să fie al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ca Hugo să poată răspunde, a simțit cum cineva îl trage ușor de mâna întinsă. Alice își luase portofelul. Ba mai mult: îl privea fericită, cu lacrimi în ochi. —O, Doamne, mulțumesc, a răsuflat ea vizibil ușurată, în timp ce-i întindea casierei cardul de credit. Mi-ai salvat viața. — Plăcerea a fost de partea mea, i-a zâmbit Hugo. Arăți de parcă ai suferit un mic șoc. Ești sigură că tot nu vrei să bei o cafea? Pe fața lui Alice a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
exista și poate că și-acolo la țară, în satul nenorocit de munte unde ți-ai fi primit repartiția, cineva ți-ar fi spus: „Să trăiți dom’ profesor!“, și nu „Băi boule, asta-i meserie? Păi un zidar sau o casieră de la «Distrigaz» câștigă de două ori mai mult ca tine!“ Despre cum se terminau zilele, în cârciumă, la lumina lumănărilor, nu-și mai amintește nimeni. Picoteam pe mese, înfofoliți în paltoane sau canadiene, cu căciulile rusești pe cap, legate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de dispoziția lor de moment. Noaptea furtunoasă arăta ca o invitație la suicid, populată de regizorii sadici cu probe complexe și capcane ingenioase: la „Odeon“, Marian Râlea aluneca de pe scenă direct în brațele spectatorilor din primul rând (mă avertizase direct casiera: „Nu vă recomand rândul întâi. Se cade în actul doi direct pe locurile 6-9. Dacă aveți vreun prieten, trimiteți-l la noi, să-i dăm bilete acolo.“) Și mai era ceva. Oamenii veneau la teatru ca la telenovelă. Încărcau sălile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
greșeala acestuia cântărește de două ori mai mult. Picătura care a umplut paharul, pe lângă aerul condiționat care îmi paraliza gâtul, bipăitul continuu pe care-l auzeam și noaptea în somn. Când mă gândesc că lucrau în aceeași tură cu mine casiere de origine portugheză sau franceză cu până la 30 de ani de serviciu! 26 iunie 2001 Ascult cu multă plăcere albumul Play al DJ-ului din New York, Moby. Îmi răstoarnă toate părerile pe care mi le formasem asupra muzicii de club
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aducă săptămânal câteva sticle cu vin bun și o votcă sau rom jamaican, de care magazinele alimentare nu duceau lipsă. În privința banilor, Corinei îi plăcea să fie vistiernică supremă. La fiecare plată lunară, la chenzină sau la lichidare, îi poruncea casierei, energică și autoritară, să-i dea ei și numai ei, ambele sume cuvenite, adică cea de impiegat și cea de șef al secției. Apoi, lui Bițu îi da o sumă de cheltuială, de buzunar, cum se zice; iar restul după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
foile de drum, ne-a dat bilet de eliberare, ne-a suit iară Într-o mașină și ne-a dus la Chiscani, la Brăila. La Brăila ne-a dat bani pentru transport, și când m-am dus să iau biletu’, casiera n-a vrut să-mi dea bilet, pentru că un leu din banii care-i aveam era puțin rupt Într-un colț. Să Îi dau alți bani. „Păi, doamnă, dumneavoastră nu vedeți de une’ vin eu? De un’ să am io
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nume potrivit unei fete drăguțe. În sfârșit se gândi că era potrivit și pentru ea. De la Blockbusterul din strada Barberini Împrumutară Regele Leu. Șase mii de lire. — Trebuie să Înapoiați caseta până luni dimineață, altfel plătiți În plus, Îl avertiză casiera. — OK, spuse Antonio. Îmi voi aminti. Urcară dealul Încet. De-a lungul străzii simbolurile companiilor aeriene desenau jocuri de lumini colorate. Air Algerie. Air Gabon. — Gabonul e În Africa, unde este Simba, babuinul șaman Rafiki, mistrețul Pumba și hienele cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mă da la câini, sunt nevinovat. Observă mulțumit că Emma se străduia să zâmbească. Ieșiră În bulevardul Rinascimento. Întrebară taximetriștii opriți În stație, apoi gardienii care făceau de pază la Palazzo Madama. Întrebară chiar și la casieria cinematografului Augustus. Nu, casiera era convinsă că nu vânduse bilete unui bărbat cu doi copii. Se Întoarseră din nou la mașină, dar aceasta era tot acolo unde o lăsase Antonio. De ce nu venea să o ia? Unde s-au dus? A treia oară, Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prea Înfocat În afacerea cu surogatele și luase parte la ea numai pentru că-l plăcea și pentru că el o forțase să intre În joc. Ultimul lucru pe care-l știa Ruby despre ea, era că-și ispășea păcatele lucrând drept casieră la Wal-mart. Chiar dacă Tom Hardacre fusese dat afară, Ruby nu putea să-și alunge gândul că scăpase mult prea ușor. Cariera lui medicală era terminată, ce-i drept, dar, spre deosebire de Jill, el Încă mai rămânea cu „câștigurile imorale“ drept plasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
vînzători], îmbrățișîndu-se și pleacă cumpărînd o carte poștală. Nr. 21, un cuplu în vîrstă, împreună cu o fetiță, intră și fac un tur complet al magazinului de la intrarea sa în magazin bărbatul este exasperat și oftează. Ies imediat spunînd la revedere casierei". Această clasă de evenimente se regăsește într-o mare parte din observațiile mele. Ele caracterizează deci atît lumea socială a magazinelor, cît și activitatea de vînzare-cumpărare. Atunci am scris textul următor, rezumînd acest ansamblu de note: "Din fluxul de persoane
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
ban. Gesturi ca acestea de mare filantropie făcea Costică Tănase mai ales la Vaslui, orașul său de baștină, dar și peste tot pe unde trecea cu trupa, spre disperarea mută dar blândă a coanei Virginica, soția sa, care era și casiera trupei și care vedea cum, din toate încasările de la spectacole, nu se alegea aproape cu nimic. Dar Costică Tănase, era Costică Tănase! A doua zi, în cursul dimineții, vagoanele trupei, atașate la trenul de Iași, ajungeau la Vaslui, unde altă
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]