138 matches
-
are un deznodământ aproape previzibil: Valer este detașat la „gura Iadului” (o mină de uraniu radioactivă) de la Surulești, celălalt este internat cu forța în infernulospiciu din Gaicea de Jos. O adevărată surpriză finală ne oferă povestea Norei Părăluță. Nevasta maistrului, casieriță la un cinematograf, pare la început o Nora ibseniană, superioară bărbatului ei, și o doamnă Bovary, cuibărită în lectura romanelor de dragoste, depresivă din cauza unei căsnicii anoste, fără probleme, dar și fără pasiune. Ea suferă și de o boală ciudată
Dragoste în vremea holerei roșii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4963_a_6288]
-
Copilul plângea mai tare, dând din mâini și din picioare. Ajunși la casă, bărbatul zice: - Încearcă să nu mai fii supărat, Adrian. O să ajungem acasă curând. Totul va fi bine, Adrian! Copilul zbiară din toți rărunchii, aruncând produsele din cărucior. Casierița, impresionată, îi spune: - Domnule, este extraordinar cât de blând și calm îi vorbiți băiețelului dumneavoastră, Adrian! - Pe băiețelul meu îl cheamă David, eu sunt Adrian... Vezi și: Bancul Zilei: Regula de bază pentru sex în timpul iernii
Bancul Zilei: Tatăl merge cu fiul isteric și plângăcios la cumpărături by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63003_a_64328]
-
războiul l-au dezmorțit și i-au șters sfiala.” Precizarea e importantă, în măsura în care cariera militară și cea sentimentală nu numai că se suprapun, dar se pun în valoare reciproc: la doar trei zile după ce îmbrăca uniforma, Apostol și cucerea o casieriță sentimentală, „jurându-i credință veșnică și uitând-o pe urmă în brațele altuia”. Pe unde îl ducea soarta, „iubirile trecătoare îl întâmpinau și i se ofereau”, iar el le culegea fără alegere, „aproape grăbit, ca și când ar fi vrut să se
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
în ce privește suplimentele nutritive, deși cred că normal ar fi să se vândă prin farmacii, constat că suntem doar una dintre căile utilizate, în rând cu drogheriile, cu distribuitorii direcți și, mai nou, cu magazinele alimentare. Deși ce indicație poate da casierița de la alimentară, dacă e nevoie de un sfat”? Legislație nouă Domeniul extraordinar de vast al suplimentelor a intrat, în cele din urmă, și în România în atenția legiuitorilor, cu istorii stranii pe alocuri. De pildă, Ministerul Sănătății a încercat, în
Agenda2003-8-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280729_a_282058]
-
își consulta mereu ceasul, preocupat, gândindu-se că, poate, fata de la casierie îl urmărește cu privirile și se întreabă când va pleca la petrecere. După o oră, se ridică de la monitor și se îmbrăcă să plece. O salută amical pe casieriță și ea îi zâmbi complice, urându-i petrecere frumoasă și oftând cu melancolie. Ajunse acasă pe o ploaie măruntă și deasă, pătrunzătoare. Se scutură înfrigurat înainte de a intra în garsoniera mare și întunecată. Cred că, totuși, va trebui să fac
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
surpriză, nu pentru că era vineri. Dacă vor pocni sticlele de șampanie și vor zbura baloane colorate prin încăpere? Dacă se va porni o muzică veselă de discotecă, trezind tot blocul din adormire? Dacă va petrece toată noaptea, așa cum îi spusese casieriței de la Internet café? Se trezi mahmur, aproape de prânz. Băuse singur, toată noaptea, o sticlă de vin roșu, în fața televizorului, trecând de pe un canal pe altul. în cele din urmă, vizionase cu un interes crescând un film în alb și negru
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
lozinci incendiare, cum încep mai toate revoluțiile, de la un cuvânt, două, trei, bine legate între ele, deși acum se rostea un singur cuvânt, și-acela o cifră. Un paznic, probabil înarmat, deși nu se vedea, apăruse chemat din spate de casieriță, și asistă, nemișcat, la lunga, obositoarea numărătoare a banilor." Ca prozator, Constantin Țoiu face față și în prezent, la cei șaptezeci și șapte de ani ai săi, oricărei concurențe. Constantin Țoiu, Barbarius, București, Ed. Allfa, col. "Romanul românesc contemporan", 1999
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
știu." Îl citise oare Aleko Konstantinov pe Grigore Alexandrescu? Românește, oricum, știa. Bai Ganiu al său se fălește a fi cutreierat prin Giurgiu, Turnu Măgurele, Ploiești, Pitești, Brăila, București, Galați, iar la o baie publică din Viena i se adresează casieriței într-o românească aproximativă: "- Ce fromoza eș domneta! Știi rumunești?" Capitolul respectiv, Bai Ganiu la baie, începe de-a dreptul caragialian: "Eram adîncit în lectura unui articol foarte interesant, în care se lămurea felul în care Constituția poate fi simțitor
Malurile Dunării by Ștefan Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/10415_a_11740]
-
care e plasat Apostrof -ul și în care se juca Nego în copilărie... Nu mă așez pe nici o bancă și detest prăvăliile. În afară de alimentarele din apropierea casei mele, unde fac gafe de pomină - de pildă, am vrut să-i dau unei casierițe castane. Castane sălbatice. Aveam geanta plină de castane lucioase, culese de lîngă Catedrala Ortodoxă. Am crezut c-o să-i placă. S-a uitat la mine ca la un nebun - de librării și de anticariate, nu prea știu mare lucru. Noroc
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
serviciu în pauza de masă și, grăbit, dă o fugă până la bancă să plătească o factură. Ajunge la bancă, intră și vede fericit că nu mai e nimeni. Se apropie de ghișeu: - Bună ziua! Am de plătit o factură, vă rog! Casierița: - Vă rog să vă întoarceți la coadă și să vă așteptați rândul, ca toată lumea ... Omul nostru, nedumerit, se uită în jur, iese din bancă, apoi intră din nou. Din nou, pustiu ... Așteaptă puțin, după care merge la casierie: - Bună ziua, am
Bancul Zilei: Un tip are probleme cu o casieriță la bancă by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/62422_a_63747]
-
coadă și să vă așteptați rândul, ca toată lumea ... Omul nostru, nedumerit, se uită în jur, iese din bancă, apoi intră din nou. Din nou, pustiu ... Așteaptă puțin, după care merge la casierie: - Bună ziua, am de plătit o factură, vă rog! Casierița îl invită iar să aștepte la coadă până îi vine rândul, la care omul nostru se întinde peste ghișeu și-i arde o palmă sănătoasă! Casierița, zbuciumată: - Cine-a dat? Omul nostru răspunde: - Nu știu, nu vezi ce aglomerație e
Bancul Zilei: Un tip are probleme cu o casieriță la bancă by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/62422_a_63747]
-
puțin, după care merge la casierie: - Bună ziua, am de plătit o factură, vă rog! Casierița îl invită iar să aștepte la coadă până îi vine rândul, la care omul nostru se întinde peste ghișeu și-i arde o palmă sănătoasă! Casierița, zbuciumată: - Cine-a dat? Omul nostru răspunde: - Nu știu, nu vezi ce aglomerație e aici? Vezi și: Bancul Zilei: Accident rutier grav, iar soțul e beat mangă
Bancul Zilei: Un tip are probleme cu o casieriță la bancă by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/62422_a_63747]
-
întrebi ceva, clienții erau lăsați de capul lor. îmi găsesc cartea, după ce mi-am pierdut o grămadă de timp, dar era singura pe raft și avea o supracopertă ușor deteriorată. Cum era vorba de un cadou, m-am dus la casieriță - la cine altcineva - și am întrebat-o dacă nu există și alt exemplar, că supracoperta... Fără o vorbă, a scos supracoperta și, înainte să apuc să fac vreun gest, a mototolit-o și a aruncat-o la gunoi. Uitați, are
Actualitatea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15574_a_16899]
-
vreun gest, a mototolit-o și a aruncat-o la gunoi. Uitați, are o copertă destul de drăguță, m-a consolat ea. Chemat la insistențele mele, șeful librăriei - deși eu cred că era un impostor, poate șeful bodyguarzilor - i-a dat casieriței perfectă dreptate. într-o papetărie Mi-am cumpărat acum cîteva zile o duzină de plicuri, de la papetăria de lîngă cinematograful Studio. Pentru mine a lucra într-o papetărie e o ocupație minunată și rivalizează chiar cu lucratul într-o librărie
Actualitatea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15574_a_16899]
-
Bratu Iulian Două fetițe se străduiau din răsputeri să facă un om de zăpadă. La un moment dat, una dintre ele, entuziasmată, strigă: - Acum e gata, acum e gata! Bancul Zilei: Un tip are probleme cu o casieriță la bancă
Bancul Zilei: Două fetițe fac un om de zăpadă by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/40587_a_41912]
-
pe ceferista cu ochi verzi, despre care avea să-mi spună numai vorbe frumoase, cavalerești, precum și faptul că avansase cu ea destul, - deși spusese acest lucru în termenii cei mai cuviincioși, referindu-se la relația lor veche de la călător la casieriță... Călătoria alături de poet în această parte atît de civilizată a țării este pentru mine un prilej de noi și surprinzătoare întîlniri... Așa l-am cunoscut de exemplu pe Ion Capătă, vizitiul cu șapcă de piele, - șapca pe care i-o
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
seama. Mai știi?... Urmează în însemnarea făcută pe ziua de 27 decembrie 1978, a treia zi de Crăciun... după însemnarea din 25 dec., prima zi, despre care am mai scris și în care arătam cum nimerisem într-un restaurant unde casierița, citind absorbită un roman polițist Patimă și sânge, în timp ce mânuia aparatul, consemnase toată comanda prânzului bogat, curcan, tort, prăjituri, șampanie și celelalte, onorându-ne, după care casierița ne refuzase banii... No money... no money...băgând de seamă că pe chitanță
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
am mai scris și în care arătam cum nimerisem într-un restaurant unde casierița, citind absorbită un roman polițist Patimă și sânge, în timp ce mânuia aparatul, consemnase toată comanda prânzului bogat, curcan, tort, prăjituri, șampanie și celelalte, onorându-ne, după care casierița ne refuzase banii... No money... no money...băgând de seamă că pe chitanță scria o felicitare precum și mențiunea că totul era gratis având în vedere Crăciunul... Abia luând loc în sală, observasem că toți clienții erau ori ciungi, ori șchiopi
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
Marea sa problemă a fost, "dintotdeauna", "Cum să nu mai sufăr?" Caietele și scrisorile lui Cioran (mai ales acelea către fratele său) înregistrează, adesea în treacăt, diverse cure terapeutice, urmate, cel mai probabil, la indicația unor medici. După cum îl chestiona casierița de la clinica de pe strada Assas , dacă "acum" lucrează sau e șomer, rezultă că filosoful era pacient vechi la această clinică, unde se duce la un moment dat să-și desfunde o ureche. La fel, el a făcut repetate cure de
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
au produs nou-venitului Cornel un soi de melancolie vecină cu depresia, exprimată prin acordurile sfâșietoare ale acordeonului, devenit veritabil balsam pentru suflet. "În schimb românii pe care îi întâlnise - mai toți cu capul la cutie. Odată citise pe ecusonul unei casierițe numele ei românesc: Popescu. ŤAaa, suneți din România!ť exclamase el, dar femeia îl ignoră brutal. ŤNext!ť anunță ea. Era clar că n-avea nici cea mai mică intenție să-și declare identitatea în public, fie că n-avea
Ruleta vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6887_a_8212]
-
Cristian Teodorescu S-a speriat Sandra casierița cînd la cinci dimineața - nici nu se luminase de ziuă! - dl Ion i-a ieșit înainte în hainele lui negre, pe treptele peronului care dădea în gară. A trecut în fugă pe lîngă el și nu s-a oprit decît
Ochi fumurii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7168_a_8493]
-
Mai era o jumătate de oră pînă să intre în casierie. Sandra îl vede din nou pe chelner, pe geam, și-l întreabă pe dl Tudorică cine era. După ce-o lămurește șeful că dl Ion, așa și așa, iese casierița din birou și-i spune chelnerului că-l luase drept ce nu era. Ionică, altfel priceput în asemenea dialoguri, bate înapoi. Domnișoara trebuia să-l scuze... nu mai știe ce să zică și se retrage. Chelnerului îi plăceau atît de
Ochi fumurii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7168_a_8493]
-
nu voia decît s-o vadă și el pe fata lui Ioanidis despre care se spunea că n-o mai recunoșteai, așa de bine arăta în taiorul de ceferistă. În lumina gălbuie a becurilor de pe peron, Ionică nu-i văzuse casieriței decît ochii de un albastru fumuriu și părul nici blond nici castaniu și simțise că i se taie răsuflarea. De această dată însă nu se retrăsese strategic. Dacă n-ar fi făcut-o ar fi început să scîncească pe lîngă
Ochi fumurii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7168_a_8493]
-
seama că trebuia să se întoarcă. După ce ea a deschis casieria, s-a dus la ghișeu. I-a cerut un bilet pînă la Constanța, la clasa I și a întrebat-o dacă trenul avea întîrziere, așteptînd să-i întîlnească privirea. Casierița nu se uita însă decît după biletul pe care îl băga în mașina de marcat, iar apoi la banii pe care îi primise de la el prin deschizătura ghișeului. Nu l-a privit nici cînd i-a întins biletul și el
Ochi fumurii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7168_a_8493]
-
prăvălia lui Ioanidis, de unde pînă atunci restaurantul gării nu-și încărca sifoanele decît la Constanța.Grecul, obraznic: Cum domnul Ionică, suntu mai ieftine sifoanele la mine? Nu erau mai ieftine, i-a tăiat-o chelnerul, dar dacă fiica dvs e casieriță la gară, unde e restaurantul nostru, poate că puteau face afaceri împreună. Pînă să umple Ioanidis toate sifoanele, fata lui s-a întors de la gară și a intrat în prăvălie să-l ia acasă. Cînd a dat cu ochii de
Ochi fumurii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7168_a_8493]