KorAP: Find »[drukola/base=castelan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...12 >

284 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564

deschizi sonorul: se aude o fanfară; luminezi, oprești muzica: tipii se urcă în mașini negre. De undeva, spre coloană, sunt îndreptate carabine cu lunetă. Te joci cu viitorul Planetei. O Stațiune mai mare. Ce Magistrat ai fi putut să fii!... Castelanul încă nu s-a arătat la față. Între el și restul lumii stă mereu Intendentul, zărit numai de la distanță. Din donjon, veghează, ia măsuri, se adresează nepoftiților printr-un tub acustic ce duce până la poarta Domeniului, îndemnându-i să plece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
un tub acustic ce duce până la poarta Domeniului, îndemnându-i să plece. Uneori, folosește o portavoce: în câteva rânduri, chiar și o pușcă de vânătoare, a descărcat-o în aer... Nici Magistratul nu a izbutit încă să-l vadă pe Castelan; Intendentul i-a comunicat, prin tub, că, poate, nici nu se va întâmpla, vreodată, așa ceva. A explicat că stăpânul său este retras într-o meditație adâncă. Câteodată, luni de zile, nu scoate o vorbă; și ani, alteori; comunică, deja, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
totdeauna, singur, pentru că nu suportă ca umbra vreunui om să-i atingă mâncarea, nici măcar aceea a unei gâze; oricare dintre acestea i-ar încărca hrana cu probleme care nu-i aparțin; cum să primească, așadar, vizitatori? Mai ales că, uneori, Castelanul nici nu vrea să audă: își astupă urechile cu ceară pentru ca nici un zgomot să nu-l tulbure, iar atunci când vrea să coboare și mai adânc în sine, își leagă ochii. Dacă, de undeva, se întinde vreun iz ațâțător sau scârnav

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
iar atunci când vrea să coboare și mai adânc în sine, își leagă ochii. Dacă, de undeva, se întinde vreun iz ațâțător sau scârnav, își prinde nasul cu un clește; răsuflă pe gură printr-un tifon, să nu inspire vreo insectă. Castelanul a atins o stare de spiritualizare greu de închipuit; deranjat, s-ar putea să moară subit. Cam așa a zis Intendentul că stau lucrurile cu stăpânul său. „Insistența dumneavoastră, domnule, e aproape un atentat!” a țipat, în final. Un pumn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
în final. Un pumn vârât pe gâtul Magistratului! A înghițit povestea fără să zică pâs! Tocmai îi ajunsese la urechi - cu o zi înainte - că Domeniul se află sub protecția Coroanei. De la un anonim primise și o epistolă. „...Regele și Castelanul au un strămoș comun...” Caravella. Aurul. Coroana. Răvașul. O serie neagră. Magistratul simte că este ținta unui atac precis. Laborios. Se gândește, totodată, la coincidențe, e un ins logic. Dilema, uneori, este mai greu de suportat decât chiar pericolul... Stațiunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
serie neagră. Magistratul simte că este ținta unui atac precis. Laborios. Se gândește, totodată, la coincidențe, e un ins logic. Dilema, uneori, este mai greu de suportat decât chiar pericolul... Stațiunea, deocamdată, se pregătește să petreacă. Mai sunt câteva zile. Castelanul e ceva abstract, până acum: un fel de stafie care nu sperie pe nimeni. Chiar dacă bătrânii știu că bunicul acestuia, supranumit Profetul, prevăzuse mai toate necazurile ce s-au abătut apoi, vreme de un secol, asupra Stațiunii; fiul său, tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
e ceva abstract, până acum: un fel de stafie care nu sperie pe nimeni. Chiar dacă bătrânii știu că bunicul acestuia, supranumit Profetul, prevăzuse mai toate necazurile ce s-au abătut apoi, vreme de un secol, asupra Stațiunii; fiul său, tatăl Castelanului invizibil, a fost, la rândul lui, un vrăjitor. Aduna ploile, oprea vântul sau îl stârnea, aducea veri răcoroase și ierni blânde; vindeca bolile minții sau le trimitea asupra vrăjmașilor. Îl căutau emisari secreți; erau dintr-un ținut îndepărtat numit Ventali

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Limba edenică, de fapt, vorbită, cândva, de către Adam și Eva, așa lăsa să se înțeleagă; transmisă celor doi de către Creator, nu se pierduse; fiul Profetului știa graiul lui Dumnezeu!!! Poate chiar Cuvântul... Nu e de mirare că un alt urmaș - Castelanul - are stări serafice; se arată doar celor pătrunși de har. Pădurarului, un idiot care încă îl mai vede, noaptea, prin hățișuri, și Intendentului, umblat, mai mult ca sigur, prin Ventali... (CRONICĂ INFAMĂ, fragmentă § Prin Romancier, i-ai atribuit Castelanului obsesii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
urmaș - Castelanul - are stări serafice; se arată doar celor pătrunși de har. Pădurarului, un idiot care încă îl mai vede, noaptea, prin hățișuri, și Intendentului, umblat, mai mult ca sigur, prin Ventali... (CRONICĂ INFAMĂ, fragmentă § Prin Romancier, i-ai atribuit Castelanului obsesii ce-ți aparțin. Când vrei să te retragi în tine, îți astupi ochii și urechile și îți prinzi nasul c-un clește pentru rufe. Închizi ușa, ferestrele; ventilatorul, vara. Pielea nu-ți va fi atinsă de nici o adiere. Încerci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
de un chist oarecare învăluit într-o țesătură de capilare. § Cititorul va fi curios să afle cine e Masca. Nu vei dezvălui. Un fatum. Orice loc are un fatum. Masca e piaza rea a locului. Așa ai hotărât. Poate era Castelanul. Sau dublul Astrologului. Al Eremitului. Cei uciși rătăcesc, uneori... Chestia cu dublul e pentru naivi! Cititorul se va gândi și la Actor, priceput, desigur, în arta deghizării. Ori la Romancier, capabil de orice... Nu te interesează supozițiile, scrii: nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
pana într-o mână și cu sabia în cealaltă. Un ambidextru care să le mânuiască pe amândouă cu aceeași pricepere: cu pana va reteza capetele imbecililor, cu sabia va rescrie istoria. Va pieri asasinat. ROMANCIERUL. Sunt sigur că Masca era Castelanul. Sau Intendentul; pun rămășag că e vorba de una și aceeași persoană. La Domeniu se petrec lucruri ciudate: nimeni nu l-a văzut, încă, pe stăpân - în afara Pădurarului - și nici în fereastra donjonului, noaptea, când înăuntru este aprinsă lumina, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
A stăpânit. E vremea să dispară. Nu de tot; din când în când, mulțimii trebuie să-i arăți pisica. Într-un moment de criză, va fi readus în scaun. Stațiunea îl va primi ca pe un salvator... Cuib de bursuci! Castelanul? Nu va izbuti mare lucru, aici. Arta magiei - dacă într-adevăr o deține - nu poate fi împărtășită unor grobieni. Nu știu pe nimeni, în urbea asta, capabil să sesizeze inefabilul. Poate Actorul, dar e, deja, bătrân. Când se îmbată, are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
exclusă. Chiar dacă în Stațiune au apărut valuri de pelerini. O invazie. Niște neisprăviți. Adevărații vilegiaturiști vin tot mai rar. Străzile au început să pută a căcat, gardurile sunt mereu ude; graiului gutural de aici i s-a adăugat unul vulgar. Castelanul înlocuiește un rău cu altul. Prefer Ordinea Magistratului: îi cunosc slăbiciunile... FILOZOFUL. Bine că s-a terminat Carnavalul! Câinii și-acum dau să rupă lanțul; iepurii încă stau înghesuiți în colțul cuștilor. Neauzite, mai bat, încă, tobe, răzbat prin creier

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
la pat; unii mor. Nici liniștea care s-a lăsat nu-mi place, se va întâmpla ceva. Astrologul nu a venit aici de capul lui. Stațiunea, dacă nu se va prăbuși în vale, în urma unui cutremur, va fi distrusă de către Castelan. Pentru asta s-a întors. Domeniul e o primejdie permanentă. Acolo, mereu au dospit lucruri nefirești. Ascunse. Magistratul e ceva la vedere - altfel vorbind, o funcție. Poate fi ocupată și de către altcineva. Domeniul reprezintă un spațiu privat, nimeni nu are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
ocupată și de către altcineva. Domeniul reprezintă un spațiu privat, nimeni nu are dreptul să-l încalce. Legea posesiunii - actul ce susține, de fapt, Stațiunea - e mai presus decât orice Ordonanță. Magistratul, chiar urât de către toată lumea, este garantul unei anume rânduieli. Castelanul o va distruge. Au apărut, pe ziduri, afișe cu o siglă cvasihieroglifică: un șarpe decapitat și o pasăre captivă, un vultur alb. Dedesubt, ca semnătură, Kikau Khasut. Nimeni nu știe despre ce e vorba, dar înscrisul are destinație precisă. Romancierul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Inspectorul venit din Capitală a stabilit că Șeful Gărzilor Reunite e dator să asigure celor din donjon protecție. Acesta a înțeles supraveghere. Străjile instalate mai mult iscodesc înăuntru decât în afară... Un necunoscut, care s-a recomandat drept mesager al Castelanului, i-a solicitat Magistratului o întrevedere de un sfert de ceas. „E bine că sunt căutat”, și-a zis apărătorul legii. Nu a fost bine. „Castelanul m-a trimis cu un răvaș pe care, după ce îl veți citi, va trebui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
iscodesc înăuntru decât în afară... Un necunoscut, care s-a recomandat drept mesager al Castelanului, i-a solicitat Magistratului o întrevedere de un sfert de ceas. „E bine că sunt căutat”, și-a zis apărătorul legii. Nu a fost bine. „Castelanul m-a trimis cu un răvaș pe care, după ce îl veți citi, va trebui să mi-l înapoiați. Nu încercați să-l rețineți, va fi un gest agravant.” Niciodată nu îi vorbise cineva așa Magistratului, care numai fricos nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
afla că nici nu ai ajuns până aici. Se poate întâmpla orice unui om care trece printr-o pădure.” Sigur pe el - poate pentru că citise răvașul pe drum sau numai pentru că adusese un plic nelipit, dovada unei încrederi deosebite din partea Castelanului -, Mesagerul nu s-a împotrivit: „Dacă doriți să vină Inspectorul...” Magistratul știa bine povestea cu pădurarul ciuruit de către Intendent. Și mai aflase de la egiptologul cu care tot stă de vorbă - un vilegiaturist cu anul - că șarpele fără cap este, probabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
o privire. I se cerea doar să asculte cu atenție spusele Mesagerului. „Permiteți?” Tonul străinului era nițel ridicat. Distins, Magistratul a înclinat ușor din cap. „Domnule, fără să-mi răspundeți în vreun fel acum”, a zis Mesagerul, „vă transmit din partea Castelanului - și nu doar a sa - că vă aflați în scaunul Magistraturii locale pentru că forțe peste înțelegerea dumneavoastră așa au hotărât cândva. În măsura în care continuați să vă depășiți atribuțiunile, veți suporta consecințele. Ați fost preferat altora pentru că sunteți o persoană deosebit de dotată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
sunteți o persoană deosebit de dotată, condiție absolut necesară, în viziunea noastră, dar insuficientă. Megalomania dumneavoastră ne incomodează. Ne-am bucura mult dacă ați cântări cu atenție mesajul și ați proceda în consecință. Data viitoare nu există!” Războiul dintre Magistrat și Castelan părea că se sfârșește înainte de a fi început. Dar noaptea s-a dovedit un sfetnic bun. Magistratul e - azi - senin și zâmbitor. Va renunța la funcție! Hotărârea va surprinde Stațiunea nepregătită. Totul funcționează datorită firelor întinse și trase de el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
cap retezat! Taina nu se transmite prin mijlocitori! Tot nu vei afla mare lucru. Ai cinci simțuri; cel de-al șaselea e o presupunere. Al șaptelea e sacru. ROMANCIERUL. Magistratul nu a renunțat de bunăvoie. E mâna Intendentului la mijloc... Castelanul, cel adevărat, cred că habar nu are de cele ce se petrec aici, dacă mai trăiește... E în insula lui sau dincolo de ocean. A uitat de Domeniu. Sau l-a trimis pe Intendent să vadă cum stau lucrurile în Stațiune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
se petrec aici, dacă mai trăiește... E în insula lui sau dincolo de ocean. A uitat de Domeniu. Sau l-a trimis pe Intendent să vadă cum stau lucrurile în Stațiune, vrea să o cumpere. Da! Asta e bomba! Am găsit: Castelanul vrea să cumpere Stațiunea! Bineînțeles, nu casă cu casă, ci ici-colo. Cazinoul, în primul rând. Cazinoul fără Hipodrom e o treabă neterminată; și Hipodromul, deci; celelalte sunt fleacuri. Până diseară, va afla toată Stațiunea. De unde știu? Nu are importanță, fitilul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
sunt un muritor de rând, am fost dăruit cu har: nu oricine zidește lumi, propunându-le Lumii. Orânduiesc. FILOZOFUL. Cel care a intrat la Magistrat - îndepărtând gărzile doar c-un gest! așa spun martorii oculari - a fost, în mod sigur, Castelanul. Buba coaptă din capul tiranului; trebuie întreținută! Romancierul se pricepe, e cel mai mare născocitor. Eu caut Adevărul, el Himerele. Când nu le găsește, le inventează; îl simt uneltind. Ura mea împotriva Magistratului - nemărginită - nu poate să evite o întrebare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
lungă. Tot mai rece. Peste Domeniu plutește, aproape tot timpul, un fum violet. Se ridică dintr-unul din coșurile donjonului, se îndoaie după vântul ce îl duce, șuvițe, până deasupra Stațiunii. Câțiva bărbați au aflat - de la Romancier - că în donjon, Castelanul plămădește piatra filozofală. Cu ajutorul acesteia, poate să prefacă aproape totul în aur! A făcut, în acest sens, o demonstrație uimitoare în fața unui străin, care - rătăcind drumul peste munte - nimerise, spre miezul nopții, la Domeniu. Încă nedezmeticit, necunoscutul îi povestise, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
aur; un șobolan mort, prins într-o capcană, atins cu aceeași piatră, înviase! Străinul auzise despre alchimiști, era un om cu o oarecare instrucție, chiar citise vreo două cărți despre Ars Magna, dar cele văzute în donjon întreceau orice închipuire! Castelanul - sau cine-o fi fost - îi dăruise o cataramă de aur, o tablă atinsă de rugină, mai înainte. Romancierul văzuse și pipăise; neîncrezător, mersese - împreună cu necunoscutul - la un bijutier, care o încercase cu apă regală și catarama rezistase probei! Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]