138 matches
-
alunecară dintre ierburile acvatice pornind în căutarea hranei. - Ar trebui să luăm și noi ceva la ghiozdan, nu? - La ghiozdan, unchiule? - Adică la stomac, soldat! Șoaptele făcură loc curând zgomotelor care însoțeau mestecatul și înghițitul delicioaselor sendvișuri cu salam și castraveciori murați. În pacea blândă a dimineții, mâncarea aluneca bine de tot și copiii se simțiră cu adevărat părtași la cea mai mare aventură a vieții lor. Florin sări la un moment dat în picioare, scăpându-și mâncarea în iarbă. Se
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
eram îngrozit de episodul din deșert. Povestit în felul acela banal, niciodată nu va putea, presimțeam, să se elibereze din închisoarea aceea de cuvinte și de gesturi cotidiene. Intensitatea lui avea să rămână tocită de degetele groase care apucau un castravecior, de du-te-vino-ul mărului lui Adam de la gâtul musafirului nostru, care-și înghițea votca, de țipetele vesele ale copiilor din curte. Era la fel ca și cu brațul omenesc pe care îl văzusem într-o zi, pe autostradă, lângă două mașini
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
astea!) între un restaurant chinezesc și un magazin de delicatese cușer. Dacă uitasem cumva să ne mâncăm sandvișurile de prânz sau, mai curând, dacă le pierdusem pe undeva, ne cumpăram uneori de cincisprezece cenți salam tăiat felii și vreo doi castraveciori murați și mâncam în scaunele de frizerie, până când începeau să cadă firele de păr. Frizerii se numeau Mario și Victor. Poate că au răposat, în anii care au trecut, de o supradoză de usturoi, așa cum mor toți frizerii din New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și ochii ațintiți În gol, consultându-și din vreme În vreme ceasul de buzunar cu lanț de argint, ce indica mereu aceeași oră: 12. Nu refuza borșul de sfeclă, nici păhărelul de horilcă - și Îi plăceau nespus scrumbia afumată și castraveciorii murați. Când clopotele băteau chemând lumea la vecernie, deschidea sipetul și scotea de acolo un ceaslov. Cânta odată cu preotul În greacă și slavonă Crezul și Tatăl nostru, inversând fiecare cuvânt. Și, pe măsură ce cânta, gospodăria Subotinilor prospera. Se Înmulțeau nu numai plantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
servesc, sigur că da. Băutura nu e un lucru tocmai rău. E ca un balsam pentru rănile din suflet... Am să iau, sigur că da, dar până atunci, te-aș ruga, dacă ești bună, Mașenca, să-mi mai aduci un castravecior murat și o bucățică de pâine, că după atâta pălăvrăgeală, iată, m-a apucat foamea din nou. - Femeie proastă, se apucă de cap gospodina casei, m-am luat cu vorba și am uitat de acrituri... Și, lepădându-și În degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
apucă de cap gospodina casei, m-am luat cu vorba și am uitat de acrituri... Și, lepădându-și În degrabă cârpa cu care se apucase să șteargă vitrinele dulapului și luând de pe masă farfuria În care mai erau resturi de castraveciori, Mașa ieși În cerdac, unde avea trei borcane cu murături pregătite pentru iarnă. Nu apucase să le coboare În beci și să le verse În putina mare, unde mai punea și gogonele, și păstăi de toamnă: ultimele ierni fuseseră lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În luna mai, când se topea zăpada, abia dacă reușea să păstreze un săculeț de cartofi pentru sămânță, cât despre murături, se terminau și butoaiele cu varză, și cele cu mere puse la murat, iar cel mai repede se terminau castraveciorii, iar asta din pricină că În sat mai toți beau votcă și, atunci când erau mahmuri, se Înfățișau cu ochi spășiți la poarta ei. Mașa Întâi Îi blagoslovea cum se cuvine, stropșindu-se la ei și făcându-i În toate felurile, apoi inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
poarta ei. Mașa Întâi Îi blagoslovea cum se cuvine, stropșindu-se la ei și făcându-i În toate felurile, apoi inima sa bună se Înmuia și femeia cobora În beci să scoată moare de varză roșie sau cvas și, bineînțeles, castraveciori crocanți. Bețivanii mormăiau „Bogdaproste“ și, desprinzându-se de gard, se Îndreptau spre cârciuma lui Ițco.. Mașa era vestită pentru murăturile pe care le făcea, instinctul o Împingea să aibă o rețetă proprie. Indiferent dacă le punea din vară sau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Bețivanii mormăiau „Bogdaproste“ și, desprinzându-se de gard, se Îndreptau spre cârciuma lui Ițco.. Mașa era vestită pentru murăturile pe care le făcea, instinctul o Împingea să aibă o rețetă proprie. Indiferent dacă le punea din vară sau din toamnă, castraveciorii se păstrau verzi și pătlăgelele aveau o culoare proaspătă. Ele nici nu se chifligeau, nici nu se Îngălbeneau, dimpotrivă, erau fragede, ușor acrișoare și foarte plăcute la gust. Castraveciorii rămâneau crocanți, Îți crănțăneau printre dinți, nu erau nici cine știe ce iuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rețetă proprie. Indiferent dacă le punea din vară sau din toamnă, castraveciorii se păstrau verzi și pătlăgelele aveau o culoare proaspătă. Ele nici nu se chifligeau, nici nu se Îngălbeneau, dimpotrivă, erau fragede, ușor acrișoare și foarte plăcute la gust. Castraveciorii rămâneau crocanți, Îți crănțăneau printre dinți, nu erau nici cine știe ce iuți, nici cine știe ce sărați, ci numai buni de stârnit setea. Mâncai unul și imediat simțeai nevoia să-l stingi cu un păhărel de rachiu. Mașa aduse din cerdac șapte castraveciori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Castraveciorii rămâneau crocanți, Îți crănțăneau printre dinți, nu erau nici cine știe ce iuți, nici cine știe ce sărați, ci numai buni de stârnit setea. Mâncai unul și imediat simțeai nevoia să-l stingi cu un păhărel de rachiu. Mașa aduse din cerdac șapte castraveciori de mărimea degetului mare, intră cu farfuria În bucătărie, luă un cuțit și tăie castraveciorii rotund-rotunjor, În felii mici-micuțe, după care, aruncând o privire În ciobul de oglindă ce se afla agățat În perete și aranjându-și un pic fusta, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ci numai buni de stârnit setea. Mâncai unul și imediat simțeai nevoia să-l stingi cu un păhărel de rachiu. Mașa aduse din cerdac șapte castraveciori de mărimea degetului mare, intră cu farfuria În bucătărie, luă un cuțit și tăie castraveciorii rotund-rotunjor, În felii mici-micuțe, după care, aruncând o privire În ciobul de oglindă ce se afla agățat În perete și aranjându-și un pic fusta, intră În camera unde se afla oaspetele ei venit din alte galaxii. Extraterestrul Își terminase Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Extraterestrul, arătând o coajă de pâine ce se afla lângă carafă. Mașa Însă se scuză din nou și se grăbi să intre În bucătărie. Pe drum, ciorapii săi de nylon, pe care-i trăsese În grabă, În cerdac, după ce scosese castraveciorii din borcan, se atingeau de genunchi și mai sus de genunchi, scoțând un foșnet prelung, metalizat, care se pare că era foarte plăcut urechilor vizitatorului. Privind În urma ei, Extraterestrului Îi luciră ochii, din negri deveniră parcă și mai negri, buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
miros. Ci ar fi luat pur și simplu farfuria, ar fi șters-o cu prosopul de bucătărie agățat În cui deasupra ușii și ar fi așezat frumos farfuria În dulap peste celelalte farfurii. După câteva zile, mirosul de scrumbie și castraveciori s-ar fi evaporat sau s-ar fi amestecat cu celelalte mirosuri din dulap, iar izul lui neplăcut s-ar fi atenuat de la sine. În prezența musafirului venit din altă galaxie, Mașa n-ar fi dorit să apară ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Ippolit din lumea mea, nu despre cel pe care Îl poți Întâlni aici. „Ia te uită că și În altă lume sunt ziariști și tribunale!“, Își spuse Mașa, cercetându-l cu suspiciune pe sub gene. „Nu cumva Încerci mata să vinzi castraveciori la grădinar?“, gândi ea. - Sunt. Și ziariști, și tribunale, replică oaspetele, degustând din scrumbioară. Deci am Întâlnit fel de fel de cazuri. Procesul lui Subotin m-a tulburat profund. Totul s-a petrecut la Cernăuți, pe Don. Subotin lucra la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se părură a fi o adevărată mană cerească pentru mahmureala lui. Ippolit luă cuțitul și-și tăie un felioi zdravăn de salam, pe care-l mâncă dintr-o Înghițitură, fără să mestece, cu tot cu pieliță și ață, făcând un simplu „hmm“... Castraveciori se găseau la discreție, numai că nici unul nu era Întreg. Fiecare din ei purta urmele unor dinți mai mici sau mai mari, puțind a pește și tutun de proastă calitate. Poate că altul s-ar fi ferit să mănânce din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prea puțin Îi păsa cine și cum mâncase din bucatele aflate acum pe masă. E posibil ca, după plecarea salahorilor, din bucatele rămase să se fi Înfruptat șoarecii și șobolanii care mișunau prin antrepozite. Poate că urmele de dinți de pe castraveciori nu erau făcute de hamali, ci de rozătoare. Totuși, dacă șobolanii s-ar fi urcat pe masă, s-ar fi atins mai Întâi de pâine și salam. Or, salamul, În afară de faptul că fusese tăiat la un capăt, rămăsese În mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tăticul tău“, continuă s-o cheme Ippolit, simțind o oareșicare afecțiune pentru această creatură ce apăruse În viața sa. Șobolănița, proptită pe picioarele dindărăt, Începu să lunece spre masă... „Ei, vezi că am prins curaj“, spuse brigadierul, mușcând dintr-un castravecior. Pe măsură ce luneca spre dânsul, „gheișa“ revenea la dimensiunile inițiale, crescând la fiecare pas. „Vasăzică, avem totuși parte de-o halucinație, râse Ippolit, sau ne-nșelăm?“ Auzind acestea, șobolănița scoase un chițcăit, ce se voia a fi un răspuns la Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
marginea primei înghițituri, urmărind în închipuire cum arsura se coboară tot mai mult în corp, împrăștiindu-se în toate ungherele, pentru a se răstigni apoi în grimasa unui „uoaaaaah“, îmblânzită, în buna tradiție a votcarilor rafinați, cu un ronțăit de castravecior murat, o măslinuță sau, în momente faste, cu o ciozvârtă de scrumbioară împănată cu două-trei rondele de ceapă. Simpla evocare a unui astfel de ritual m-a trimis, ca într-un joc al acestor cuvinte care se îndârjesc să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Petrișor, poate unde era singură și așteptându-l pe Roberto al ei, care de pe o zi pe alta ar fi trebuit să apară. Pusese pe masă, dinaintea Mirelei, un castron cu cârnați prăjiți și farfurioare cu tobă, șorici, șuncă și castraveciori murați. Moldovenii ei de la țară tăiaseră porcul și-i trimiseseră pachet, finuțo, la mulți ani, ia de bagă-n fizic, avem di toate, sărbători fericite și pule belite, până vine Roberto am terminat și porcu’... Cum de pusese italianu’ ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ușii de la bucătărie și îl încuraja: așa Gicu! nu te lăsa Gicule! vezi că poți? ți-am spus eu că poți! Ne-am năpustit de-a lungul coridorului și, șontâc, șontâc, ajunserăm în zona frigiderului. Aici am organizat un mini-picnic: castraveciori verzi muiați în miere de albine și apă minerală. După ce am mai prins la inimă, am ridicat tabăra și am străbătut în sens invers coridorul. Expediția se încheie cu încă un tur al mesei din sufragerie. Bolnavul șuieră extaziat: brava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pot eu căsători cu fiica ei, din moment ce aveam deja o nevastă la Botoșani. Am văzut negru în fața ochilor. Mă așteptam ca din clipă în clipă să dea buzna marinarul și coafeza, să-mi înfigă o frigăruie împănată cu șunculiță și castraveciori în piept, să-mi urle: mori, bigamule! ai vrut să o dezonorezi pe prințesa noastră! Mama prințesei însă văzuse multe la viața ei, era conștientă că, dacă Adelina nu se mărită curând, va auzi la știrile de la ora 5 că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și s-a apropiat și el de masa profesorului, chiar și așa, fără haină de chelner. Spune și el pe un ton batjocoritor-servil, imitându-și camaradul: Colegul meu are dreptate. Dacă nu doriți cașcaval cu piper, poate niscaiva gogonele? Sau castraveciori murați? Domnul Panciu se răsucește spre el. Îl privește cu mai multă atenție și pare să recunoască în acest al doilea picolo pe unul din elevii săi. Dar nu, n-a fost decât o impresie: profesorul nu-l recunoaște nici
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Putea încă să facă orice - să depășească momentul râzând, să se maturizeze. Să se controleze. Sau putea să-l afunde și pe el în cel mai groaznic coșmar al lor. O străbătu un fior de amețeală. — Și ea e un castravecior drăgălaș. „Proaspăt.“ Și aia care toarnă apă la fel. Amândouă sunt delicioase. E seara ta norocoasă. Două la preț de una. Nu eram la cumpărături. Încercă să-i susțină privirea, dar lucirea ei bolnavă îl ajunse și pe el. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o Încălzesc În cuptor și prăjituri delicioase. Apoi, În ziua petrecerii, iau platouri aranjate cu artă, pe care se află felii de prosciutto, șuncă de Parma, pui rece și carpaccio, brînză Brie, Camembert, Roquefort și Chèvre, măsline, ardei umpluți și castraveciori de un verde intens. Dan a regresat la vîrsta de douăzeci de ani, cînd era obsedat de muzică și cluburi. Știam de obsesia asta a lui, dar nu o văzusem niciodată pe viu. Adică, niciodată ca acum, cînd l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]