1,049 matches
-
masă și începu să scoată darurile căpătate. Toni, care rămăsese tot la brânza și salamul de dimineață, la răspândirea miresmelor pe la nasul lui începu să se agite, cerându-și "partea". Petre îi făcu o porție din toate, o puse în castronul lui și urmări cu atenție cum dispare felie după felie. Toni termină rapid și-ar mai fi vrut, dar Petre se gândi că totuși e păcat să dai ce-ai primit de pomană la un câine, fie el și Toni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de teribilă frondă, naturalism pur, cu fiorul de silă adînc încorporat: În dimineața aceea m-am trezit lîngă Maria-Maria/ Pe scîndurile patului pline de păduchi și de sînge/ Și am sorbit nepăsarea ca pe-o otravă -/ Și-am scuipat în castronul cu terci". Și totuși, inegalul și cumva inegalabilul D. Stelaru, "ucenic al alcoolului", un fidel al "zeului Abur", el, veșnicul hămesit ce mănîncă ouăle cu coajă cu tot și-și trece printre fălci, fără să-i simtă, sîmburii măslinelor primite
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
puilor de vulturi harpagornis, păzitorii văzduhului tău, găleata de bronz a tigrului alb qilin, protectorul cuibului tău pur, cutiuțele cu praf dulce, în care își fericesc zilnic boticul furnicile albe, argintia găleată cu lacrimi, din care beau viața petuniile magice, castronul mic de aur, din care se înfruptă zeița chuang mu cu musaca de cărniță de pajiște. apoi speli toate textilele cuibului tău: covorașul de papură albă, salvator la ananghie, pătratul de trifoi cu cinci foi, minunea grădinii tale suspendate, pânza
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
prevăzătoare, ca a ta. șase în al cincilea loc: zeița chuang-mu, care își admiră în fiecare seară forma sa zveltă, multiplicată de lampadarul de bronz al lui goibniu în grădina suspendată a dragostei tale, și care se înfruptă adesea din castronul tău mic de aur, cu musaca de cărniță de pajiște, simte primejdia în care te afli și, suflând din obrajii săi puternici, o dă înapoi pe vrăjitoarea fuamnach cu nu mai puțin de cinci mii de becuteci, mătura acesteia se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
își farda din belșug obrajii cu un ruj strident după o știință numai a ei, alta își arăta spatele total dezgolit. Dintr-o dată, apăru o femeie a cărei vârstă nu putea depăși treizeci de ani, care târa după ea un castron legat cu o sfoară și striga fără încetare: Nu mai lătra Bobi, te-am rugat! Acestea sunt prietenele mele..." și mângâiindu-și cățelul imaginar, după un timp, continua; Așa, vezi ce înțelept poți să fii!". Dacă cineva ar fi studiat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
inspectam toate încăperile, în căutare de fier vechi sau unele scule de trebuință. La bucătărie, cotrobăiam de-ale gurii, iar la plecare, Virgil, care era liderul nostru, își încheia ”vizita”cu un ritual special, acela de a se urina în castronul cu sare de bucătărie. De-a lungul timpului nu s-a auzit de la angajații tatei, că sarea lor de bucate ar fi fost prea sărată! Curtea unchiului Gheorghe Doboș, aflată în fața rampei de descărcare-încărcare a stației CFR Vama, era în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
leacuri la vecini. Îl vizita pe vrăjitor, pe prezicător și pe ghicitorul în cafea, pentru a le cere auguri și a-i consulta în legătură cu mine. În ultima miercuri de anul trecut, ceru pomană de la oameni și se întoarse cu un castron plin de ceapă, orez și unt rânced; îmi declară că toate acestea le cerșise pentru a obține vindecarea mea. Mă făcu să mănânc toate gunoaiele astea fără să mă prevină. Periodic mă forța să înghit poțiunile doctorului, blestematele poțiuni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu siguranță, un criminal, un nebun furios, ocupase locurile astea înaintea mea. Nu numai pereții camerei, ci tot ceea ce vedeam în afară, măcelarul, bătrânul negustor de mărunțișuri, doica mea, târfa, oamenii pe care îi vedeam în mod obișnuit și chiar castronul în care mi se aducea fiertura de orz, hainele pe care le purtam, totul conspira să-mi întrețină aceste reverii morbide. Cu puțin timp în urmă, cursul reflecțiilor mele s-a schimbat. Era într-o seară, la baia publică. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
sângeriu, o picătură din adâncul măruntaielor mele căzu pe oglindă. Am atins-o cu buricul degetului și m-am întors, s-o văd pe doică palidă precum cearșaful, cu părul zbârlit, cu ochii stinși și buimăciți. Ducea în mână un castron cu fiertură de orz, ca data trecută. Mă privea, deconcertată. Mi-am acoperit fața cu mâinile ducâdu-mă să mă ascund după perdeaua din alcov. Am vrut să dorm. Un cerc de foc îmi strângea craniul. Mirosul violent și afrodiziac pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vaselină, a transpirație și a vin acru. Bicicleta pe care nu m-am urcat niciodată stă rezemată de un dulap de fier din garaj și tata o mângâie ca pe un copil. În bucătărie mă simt bine. Mama a umplut castronul alb cu salată de roșii cu ceapă. Mâncăm toți trei salată de roșii cu brânză și bem ceai. Sunt pregătit să fac turul meu zilnic pe străzile din jurul casei. ,,Oligofrenule!,, Îmi strigă o puștoaică obraznică, care duce de zgardă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de treabă, și-mi mai aduce pe furiș câte-un cartof fiert și câte-un boț de mămăliguță fierbinte, când el doarme.... Câinele lui Ben a murit, de Încurcătură de mațe, crede femeia lui Ben: a mâncat cu lăcomie un castron cu tocană de purcel și burta i s-a umflat ca un cimpoi. S-a chinuit o zi și-o noapte cu gemete și schelălăituri. Am săpat cu o lingură, o mică groapă În pământul rece, lângă șandramaua lui Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
asupra mea, ci violența pe care, în fiecare seară, la cină, îmi doream eu s-o comit asupra stârvului său ignorant și barbar. Tare-mi venea să-l trimit urlând pe lumea cealaltă când lua cu furculița mâncare direct din castron sau când leorbăia supa din lingură în loc să aștepte, ca tot omul bine crescut, să se răcească sau când, Doamne ferește, încerca să exprime o părere pe orice temă... Și ce mă înspăimânta cel mai mult în legătură cu această dorință ucigașă era ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Helen. Poartă o haină groasă dintr-o blană în diferite nuanțe de brun, înspicată cu alb. E descheiată și dedesubt se vede un costum albastru-stins. Soarbe ultimele picături de vin și zice: — De pe bar am luat-o. De-acolo, de lângă castronul cu portocale și statueta de alamă. Și Mona își înfige amândouă mâinile în codițele roșii și negre și-și apasă creștetul capului. — Ăla e altarul! zice. Arată cu degetul spre paharul gol și zice: Ai băut ofranda mea pentru Zeiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un mic patio din spatele unui glasvand culisant, acoperite cu o folie groasă de plastic. În urma lor a rămas un salon gol, în care se deschide o cămăruță, unde ar trebui să fie sufrageria. Pereții și covorul de lână sunt bej. Castronul cu potrocale și statueta de alamă reprezentând o chestie hindusă care dansează sunt așezate pe consola șemineului, iar în jurul lor sunt presărate margarete galbene și garoafe roz. Întrerupătoarele de lumină sunt mascate cu bandă adezivă, ca să nu poată fi folosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Să-l opresc pe Nash. Să mărturisesc la poliție. Să-mi accept pedeapsa. Trebuie să mă răzvrătesc împotriva mea. În loc să te urmez în paradisul tău, trebuie să fac lucrul care mă înspăimântă cel mai tare. Capitolul 40 Nash mănâncă un castron de chili. Stă la o masă din fundul barului de pe Third Avenue. Barmanul e prăbușit de-a latul barului, cu mâinile încă legănându-i-se deasupra scaunelor. Doi bărbați și două femei zac într-un separeu cu fața în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să înțeleagă că e un lucru rău să faci sex cu femei moarte. Nash ia în mână lingura și zice: — Păi în Biblioteca Congresului, ce naiba! Ca să știi pe ce ți se duc impozitele. Fir-ar să fie. Înfige lingura în castronul de chili. Bagă lingura în gură și zice: — Și nu-mi mai ține mie lecții despre necrofilie. Tu ești ultimul om, zice, care ar fi îndreptățit să dea lecții în privința asta. Înghite și zice: Încă te caută pentru interogatoriu. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
apleacă peste masă și zice - nu-mi spune că n-a fost cea mai bună partidă de sex de care-ai avut parte. Taci din gură, zic. Nu poți să mă omori, zice Nash. Fărâmă o mână de crutoane în castron și zice: — Noi doi suntem exact la fel. Nu-i același lucru, zic. Era soția mea. — Soție sau nu, zice Nash, mortu-i tot mort. Tot necrofilie se cheamă. Nash amestecă în crutoane și în sosul roșu și zice: — Să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
gras și cenușiu care linge tavanul. Încă se mai aude cum se frige fața individului ăluia. Nash lasă cartonașul dintre degete să cadă pe masă. Ochii i se dau peste cap. Umerii i se ridică și fața îi cade în castronul de chili. Sosul roșu împroașcă peste tot. Corpul mătăhălos, în uniformă albă, saltă și se prăbușește pe podea, lângă mine. Mă țintuiește în ochi. Cu fața mânjită de chili. Coada, micul palmier negru din creștet, i s-a desfăcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mic, mă necăjeau toți... Cred că asta-i una din primele amintiri, sau alta, cînd, ducîndu-mă la Tîrgu Frumos, la o mătușă, cred că tot în vara aceea, am văzut-o cum a băgat în rolă, în camera cea bună, castronul cu cireșe, din care îmi dăduse un pumn, și eu, profitînd de neatenție era duminică și la mătușă-mea era multă lume -, m-am furișat acolo și am început să mănînc. Tata, făcut de rîs cum s-ar zice, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acolo și am început să mănînc. Tata, făcut de rîs cum s-ar zice, a vrut să mă atingă, dar mătușă-mea, care mă iubea foarte mult, i-a făcut un tărăboi, și, de-al naibii, mi-a dat tot castronul. Evident, rîde încet Mihai astea-s amintiri generale, că primele amintiri, ale oricărui om, sînt legate de existența mamei; seara, mai ales vara, pînă să termin de mîncat, adormeam în brațele ei; sîmbăta așteptam ca un cățel în pragul bucătăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Centrul de Sănătate Grove. Într-una din casele aflate pe o stradă adiacentă, Naomi, soția lui Alan Margoulies, pregătea micul-dejun al bebelușului. „Pregătea“ înseamnă că turna apă fiartă și răcită din ceainicul electric în grămăjoara de pudră nutritivă cenușie din castronul de plastic. Însă, din cine știe ce motiv, acest gest banal îi vibra în minte ca sunetul metalic al disperării. Fetița era ancorată în scaunul ei înalt cu niște hamuri speciale, profesioniste, o aglomerație de agrafe metalice în formă de U și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care nu lipsesc carnea, legumele, supa sau ciorba. În loc de pâine, chinezii mănâncă orez (mifan) sau pâine chinezească (mantou). Pentru cei care lucrează în instituții sau fabrici, masa de prânz este mai simplă și se servește de obicei la cantină un castron de orez, un fel sau două de mâncare și supă sau ciorbă. Cina se ia de regulă acasă, cu toată familia și constă în trei, patru feluri de mâncare. În zilele libere (sâmbătă, duminică și la sărbători), sunt preferate fructele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe covor, ea s-a așezat pe pat și am discutat o vreme despre romanul unui rus și despre cât de negru era cerul, m-a întrebat dacă vreau orez cu lapte și i-am răspuns că golisem deja două castroane, apoi mi-a spus, deodată, că o să mai am un frate. Înfrângerea era așa frumoasă! Ca mama. * Așa a fost să fie și nimeni nu e vinovat. Mama a plecat pe la trei să-l alăpteze pe noul Mircea, unchiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
gând „eu nu-s aici, astea nu se întâmplă, nimic din ce auzi nu se întâmplă”. Încerc să-mi domolesc nervii amintindu-mi de mătușa Rozalia, de tânguirile ei pe nas și de salata de vinete amare, așezată într-un castron având pe fund reproducerea Palatului Culturii, în romburi aurii. Care-i legătura? Întotdeauna, de pe la șase ani, mi-am zis că nu mi se poate întâmpla nimic mai rău decât să ingurgitez pasta aia încleiată în gălbenuș de ou și ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
m-am proptit și cu spinarea-n ea, dar pârâie din balamale, nu mai are mult și zboară. Un trosnet, a cedat, cei de-afară împing și eu fug repede-repede pe holul care parcă-i tot mai lung, iau un castron mărișor, verde, cu mujdei și-o măturică și-ncep să-i botez, „să vă întoarceți de unde-ați venit”, cânt popește și-i mai feștelesc, alabala „să vă...”, înc-o dată, fleoșc, dar n-ajută, acum sunt tot mai mulți, se bulucesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]