172 matches
-
după reguli precise. Întreaga tradiție istorică a Bisericii e și ea permanent difuzată în fața comunității sub forma lecturilor din "Viețile" marilor sfinți și mistici ai Bisericii. Predica își are și ea locul fix în cultul sacramental: la origini, în Liturghia catehumenilor îndată după lectura Evangheliei, astăzi de cele mai multe ori într‑un alt loc de regulă după Cuminecare. Liturghia cuvântului și Liturghia Sacramentală sunt organic sudate între ele, astfel că separația lor totală ca în creștinismul reformat al Occidentului, nu a putut
ORIGINALITATEA, FIDELITATEA ŞI FRUMUSEŢEA ORTODOXIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350709_a_352038]
-
Sfânta Liturghie. Împărăția anunțată la începutul Sfintei Liturghii este aceeași cu Împărăția a cărei dimineață este vestită de „îngerul Domnului” prin cuvintele: „pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția Cerurilor” (Matei III, 2). Liturghia Cuvântului și Liturghia Euharistică ori Liturghia catehumenilor și a credincioșilor continuă cultic unitatea interioară dintre Cuvânt și Taină. Cina pregătită pentru noi în cadrul Sfintei Liturghii este atât a Cuvântului lui Dumnezeu, cât și a Trupului Domnului. După Slăvita Sa Înviere, Mântuitorul, mergând spre Emaus cu ucenicii Săi
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
prin Botez, s-a înființat prima comunitate creștină. Unitatea lăuntrică și ontologică între Cuvânt și Taină, se extinde și crește în sinaxa liturgică. Împreună locuind, Cuvântul și Taina trag comunitatea liturgică spre împreună locuire cu Iisus Hristos Cel Înviat. Liturghia catehumenilor sau a Cuvântului și Liturghia credincioșilor ori Euharistică, sunt, așadar, în lumina celor spuse mai sus, într-un raport de reciprocitate și într-o relație de interdependență, de întrepătrundere, fără a uita că Liturghia Euharistică realizează plenar, prin împărtășirea cu
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
-l pe Sfântul Apostol Pavel care spune: "Hristos, Paștile noastre, pentru noi S-a jertfit" (1 Cor. 5, 7). Așa încât, ori de câte ori te apropii cu conștiința curată, săvârșești Paștile, nu atunci când postești, ci atunci când te împărtășești de această Jertfă. Prin urmare, catehumenul nu săvârșește nicicând Paștile, chiar dacă postește în fiecare an, fiindcă nu se cuminecă din Ofrandă; așa cum, dacă se apropie cu conștiința curată, cel ce nu postește săvârșește Paștile și azi și mâine, ori de câte ori se împărtașește de Sfintele și Dumnezeieștile Taine
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]
-
Acest post se ținea cu strictețe în Egipt și el începea după încheierea sărbătorii Botezului, urmând ordinea cronologică a istorisirii Evanghelistului Marcu, Apostolul Egiptului (Marcu 1, 9-13) și a lui Matei (4, 1-11). De asemenea, întrucât în primele secole creștine catehumenii se pregăteau prin post pentru primirea Botezului la Paști, exista și un post ținut de această categorie. În secolul al IV-lea, odată cu uniformizarea datei Paștilor, prin hotărârea primului Sinod Ecumenic (Niceea, 325), s-a trecut la organizarea unitară a
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
un post ținut de această categorie. În secolul al IV-lea, odată cu uniformizarea datei Paștilor, prin hotărârea primului Sinod Ecumenic (Niceea, 325), s-a trecut la organizarea unitară a acestor perioade de post prepascal (postul celor 40 de zile, postul catehumenilor și postul Săptămânii Patimilor), ajungându-se la actualul Post al Paștilor, de șapte săptămâni. La Ierusalim, în preajma anului 380, pelerina Egeria amintește chiar de opt săptămâni de post. Tot Ierusalimul este spațiul în care apare și o perioadă de pregătire
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
prezintă celui ostenit de nevoință ca un popas răcoritor și dătător de noi puteri sufletești. Începând cu săptămâna a IV-a, se adaugă la Liturghie ecteniile pentru cei spre luminare, fapt ce vădește vechea practică a pregătirii pentru Botez a catehumenilor. Duminicile a IV-a (a Sfântului Ioan Scărarul) și a V-a (a Cuvioasei Maria Egipteanca) ne pun înainte pilda de nevoință a acestor doi Sfinți, pomeniți în această perioadă (Sfântul Ioan la 30 martie, iar Cuvioasa Maria pe 1
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
Decembrie în 432, pentru ca în veacul VII să se alinieze și Biserica din Ierusalim. Doar Biserica armeană sărbătorește nedespărțit Nașterea și Boboteaza pe 6 Ianuarie. În primele veacuri ale Creștinismului în Ajunul Crăciunului, la Paști și la Rusalii se botezau catehumenii (cei de religie politeistă). Din vremea Împăratului Constantin cel Mare, în Bizanț prin participarea Augustului Suveran la actul liturgic se introduc Ceasurile împărătești. Anul 598 se remarcă deosebit prin botezarea în Ziua de Crăciun a 10.000 de englezi convertiți
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
Sfânta Liturghie. Împărăția anunțată la începutul Sfintei Liturghii este aceeași cu Împărăția a cărei dimineață este vestită de „îngerul Domnului” prin cuvintele: „pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția Cerurilor” (Matei III, 2). Liturghia Cuvântului și Liturghia Euharistică ori Liturghia catehumenilor și a credincioșilor continuă cultic unitatea interioară dintre Cuvânt și Taină. Cina pregătită pentru noi în cadrul Sfintei Liturghii este atât a Cuvântului lui Dumnezeu, cât și a Trupului Domnului. După Slăvita Sa Înviere, Mântuitorul, mergând spre Emaus cu ucenicii Săi
DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI SACRALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372271_a_373600]
-
și prin Botez, s-a înființat prima comunitate creștină. Unitatea lăuntrică și ontologică între Cuvânt și Taină, se extinde și crește în sinaxa liturgică. Împreună locuind, Cuvântul și Taina trag comunitatea liturgică spre împreună locuire cu Hristos Cel Înviat. Liturghia catehumenilor sau a Cuvântului și Liturghia credincioșilor ori Euharistică, sunt, așadar, în lumina celor spuse mai sus, într-un raport de reciprocitate și într-o relație de interdependență, de întrepătrundere, fără a uita că Liturghia Euharistică realizează plenar, prin împărtășirea cu
DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI SACRALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372271_a_373600]
-
roagă lui Dumnezeu, zicând "... împacă-l și-l unește (din nou) pe dânsul cu Sfânta Ta Biserică ... "Spovedania deci ne repune în starea de har sau de membri ai Bisericii. În vechime, cei opriți de la Sfânta Împărtășanie părăseau biserica odată cu catehumenii, la ectenia "cei chemați ieșiți ... "Mulțumim lui Dumnezeu că foarte mulți din credincioșii noștri, în primul rând copiii și cei în vârstă, nu trăiesc în păcate de moarte. Aceștia ar trebui încurajați de preoții duhovnici să se împărtășească cât mai
2011... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372739_a_374068]
-
Liturghia euharistică Biserica Ortodoxă a păstrat doar două Liturghii euharistice, pe cea a Sf. Ioan Gură de Aur și pe cea a Sf. Vasile cel Mare (sec. IV), care sunt foarte asemănătoare. Ambele Liturghii se compun din două părți: Liturghia catehumenilor (adică a celor care se pregătesc pentru primirea botezului, la care însă iau parte și cei botezați), ceea ce în Tradiția occidentală corespunde cu Liturghia Cuvântului, și Liturghia credincioșilor care cuprinde canonul euharistic cu epicleza (invocarea Duhului Sfânt pentru sfințirea darurilor
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
pregătesc pentru primirea botezului, la care însă iau parte și cei botezați), ceea ce în Tradiția occidentală corespunde cu Liturghia Cuvântului, și Liturghia credincioșilor care cuprinde canonul euharistic cu epicleza (invocarea Duhului Sfânt pentru sfințirea darurilor) și împărtășirea credincioșilor. Din Liturghia catehumenilor fac parte citirile biblice (Apostol și Evanghelie) și predica, precum și rugăciuni sub formă de ectenii pentru credincioși și pentru catehumeni. Liturghia este precedată de pregătirea darurilor de pâine și vin aduse de credincioși, în cadrul unui ritual pe care preotul îl
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
și Liturghia credincioșilor care cuprinde canonul euharistic cu epicleza (invocarea Duhului Sfânt pentru sfințirea darurilor) și împărtășirea credincioșilor. Din Liturghia catehumenilor fac parte citirile biblice (Apostol și Evanghelie) și predica, precum și rugăciuni sub formă de ectenii pentru credincioși și pentru catehumeni. Liturghia este precedată de pregătirea darurilor de pâine și vin aduse de credincioși, în cadrul unui ritual pe care preotul îl săvârșește în taină, înainte de începerea Liturghiei propriu-zise. Ritualul Liturghiei euharistice este foarte bogat și plin de simboluri, iar cântarea este
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
împărtășească”[42]. Pentru creștinii din primul mileniu nu exista alternativa de a se împărtăși sau nu; pentru că toți cei ce participau la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie se împărtășeau, iar cei ce nu se împărtășeau ieșeau afară din Sfântul locaș odată cu catehumenii[43]. Numai un păcat care crea starea de penitent îi împiedica pe creștini a se împărtăși. Disciplina canonică însăși ne spune că un creștin care participă la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie are datoria de de împărtăși[44], bineînțeles cu pregătirea
DUMNEZEIASCA EUHARISTIE – CENTRUL VIEŢII LITURGICE ŞI DUHOVNICEŞTI A CREŞTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344980_a_346309]
-
prefacem În axiomă acea cugetare pe care am rostit-o de mii de ori de-a lungul vieții: XII Nimic nu seamănă mai puțin cu omul decât un om! Prin urmare, reluă el, după ce am consfințit principiul favorabil care lasă catehumenilor vieții elegante speranța de a ajunge la grație pe calea deprinderii, să recunoaștem că există și excepții și să Încercăm să le formulăm cu toată buna-credință. După nesfârșite eforturi, după dezbaterea savantă a nenumăratelor observații care s-au ridicat, până la
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
descendente, categorii care relaționează și intervin mereu unele pe lîngă altele. Există Fecioara Maria, Sfîntul Duh, apostolii, sfinții și martirii, Părinții Bisericii, înțelepții, preafericiții, episcopii, preoții și diaconii etc., pînă la cel ce ajută la săvîrșirea slujbei și la ultimul catehumen. Geniul creștinismului este cel al intermediarilor. Ei sînt cei care l-au făcut pe dumnezeul iudaic să iasă dintre metereze și din crispare. Ei au reușit să dezintelectualizeze Absolutul, înduioșîndu-l ca să-l dinamizeze. Să determine funcționarea pe orizontală a neliniștitoarei
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mai degrabă s-a deplasat ca "loc de viață" și "comunitate educativă" către noile mistici ale videosferei (productivitate, proximitate, randament). Este un serviciu public, precum metroul și EDF-ul, cu clienții săi, nemulțumiți sau exigenți, dar nu cu discipoli sau catehumeni. Există mult mai multe biblioteci publice în videosferă decît în grafosferă, dar vechiul "atelier al spiritului uman" (abatele Grégoire) tinde să devină loc comun și simplu instrument de informare. Schimbare de statut, schimbare de nume. Astăzi vorbim de "mediatecă", iar
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
îndreptat către secta maniheienilor care, deși condamnată deja de autoritățile civile de un secol, exista încă la Cartagina, ca în întreg Imperiul Roman; în această sectă, el nu a ocupat un loc important, a fost doar „auditor” (ceva asemănător cu catehumenul creștin) timp de nouă ani. Această hotărâre a dus la ruperea raporturilor cu mama sa. În același timp, s-a dedicat profesiei de maestru de retorică la Cartagina, unde și-a câștigat o anume notorietate, dar cu siguranță s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a spus, ar fi fost alcătuite după aceeași schemă catehetică pe care Augustin, cam tot atunci, ar fi propus-o în tratatul Despre modul cum trebuie catehizați cei simpli (De catechizandis rudibus), și care presupune întâi mărturisirea păcatelor proprii, de către catehumen, apoi inițierea în doctrina creștină, ce trebuie să înceapă tocmai cu Facerea. În orice caz, rămâne de explicat prezența cărții a zecea, pentru că aceasta nu mai este autobiografică în sens strict, ci vrea să arate cititorului încheierea evoluției spirituale a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
catehizați cei simpli (De catechizandis rudibus) - simpli, chiar dacă instruiți sub anumite aspecte, așadar persoane de diferite extracții sociale. E interesant să observăm că în această operă scriitorul nu se limitează la rolul de maestru, ci recurge frecvent la îndemnuri adresate catehumenului de aceea în mod just Pincherle a subliniat „că Augustin nu prea știe să disocieze complet cateheza de formele tradiționale ale retoricii”, care „rămâne în fundal ca o osatură invizibilă”; într-adevăr, opera se adresează și persoanelor cultivate, adică acelor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cf. p. ???). Aceasta se întâmplă în timpul pontificatului lui Leon cel Mare. Quodvultdeus moare la Napoli în 454. Unele predici atribuite în mod eronat lui Augustin îi aparțin lui Quodvultdeus. Trei vorbesc Despre simbolurile credinței (De symbolo) și sunt menite instruirii catehumenilor; o altă predică se intitulează Noua cântare (De cantico novo) și aici oratorul explică în ce constă reînnoirea omului prin creștinism; una vorbește Despre ultima și cea de-a patra sărbătoare și e scrisă pentru miercurea sfântă din 439; alta
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prea multe aprofundări. Omiliile cu conținut dogmatic sunt puține: ele se referă mai ales la problema încarnării sau combat în mod generic ereziile. În unele este explicat simbolul apostolic, în altele Pater noster; acestea au fost rostite cu ocazia consacrațiunii catehumenilor. Altele sunt rostite când sunt sărbătoriți anumiți sfinți. Adesea, Petru își construiește predica sub forma unui dialog, a unei serii de întrebări și răspunsuri schimbate între predicatorul însuși și ascultător. Petru și-a câștigat faima de predicator datorită folosirii neîncetate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care purta acest nume; Despre credință, sau despre regula adevăratei credințe, lui Petru, într-o carte (De fide seu de regula verae fidei ad Petrum liber unus) care e o expunere a fundamentelor credinței catolice sub forma unui manual pentru catehumeni. Nu se știe când a fost scrisă și a fost trimisă unui laic, Petru, care urma să plece în pelerinaj la locurile sfinte și voia să aibă cu el un instrument cu ajutorul căruia să facă față eventualelor obiecții ale ereticilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
hiereis), care iluminează și purifică; și din ajutoare (leitourgoi) care purifică. Al doilea grad, cel al inițiatorilor, se compune din servitori (therapeutai), adică din călugări; din iluminați, adică poporul sfânt, capabil să mediteze asupra anumitor taine; din purificați, adică din catehumenii și din botezații care au păcătuit din nou. Ultimul capitol, în care continuă explicarea riturilor ecleziastice, e consacrat riturilor funerare. Cele zece scrisori care completează corpusul reiau în general temele din tratate cum sunt raportul de identitate dintre cunoașterea și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]