232 matches
-
implacabilă făcea din acesta un material sensibil în fabricarea mâhnirilor și a suferințelor. Nu încape îndoială că sofistul, retor iscusit, înzestrat cu știința folosirii cuvântului, își mobiliza toată arta pentru a dezamorsa potențialul negativ al visului dându-i o interpretare cathartică... Pentru că, după spusele lui, divinația se rezumă la prezumțiile unui om înzestrat cu bun-simț. Inventator al psihanalizei, el este și inventatorul modelului lacanian - să spunem mai degrabă al analistului care recurge la humor sau la ironie în caz de necesitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
calmează sufletul și trupul, alină și procură plăcere și satisfacție, are valoare prin efectele produse - validitatea artei rezidă în utilitatea ei, în faptul că reușește să producă niște efecte, în speță, că dă satisfacție. Plecând de la această dublă preocupare - utilitatea cathartică, eficacitatea hedonistă -, Epicur inventează un fel de prudență față de lume, de realitate, față de alții și de sine. Nici vorbă să nu reflectezi, să te supui pornirilor, să fii jucăria pulsiunilor. Filosoful, înțeleptul meditează, reflectează, gândesc, calculează: dietetica dorințelor și aritmetica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
orgasmului, în care o intonație aproape „primitivă”, țipătul, cuvântul tabu se reinvestesc de sacralitate, odată cu acea alunecare în moarte sau în neant, care va domoli, de obicei, cu fiorul său glacial, crescendoul excitației. Orgasmul este plăcerea supremă, starea de fericire cathartică - sincopă a conștiinței, experiență a vidului și invazie, ulterioară, de împlinire și gratitudine. Fructul oprit este, în cele din urmă, cel mai savuros fruct, așa că îi putem înțelege pe zei când apar cuprinși de frenezie erotică. În tablourile inspirate din
CUPLU ŞI SPECTATOR de DAN CARAGEA în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364422_a_365751]
-
adevăr, o carte de mărturisiri, făcute cu sinceritate/onestitate de Duh liminară, dusă, uneori, până în preajma brutalității - nici măcar o clipă, însă, neatingând hotarele vulgarității. Ba chiar cu bucuria mistică a mărturisirii Durerii și Nedreptului Îndurat, întru redescoperirea și împlinirea funcției cathartice și soteriologice a Poeziei: „o piatră străbate/umbrele lor/și mă lovește în piept.// Doamne,/cu câtă bucurie/o ridic!...” - cf. Cu câtă bucurie...!, p. 16. Sunt 10 poeme cu titlul Strigăt - ceea ce sugerează obsesia, aproape „pipăirea” dureroasă a presentimentului
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
poemele IOANEI VOICILĂ DOBRE, “Acrobație” : “Am clădit un vis, / drum suspendat / și merg pe el, / pe vârfuri, / temătoare”. De asemenea se remarcă paradigma întoarcerii către sine ca element al germenului creativ în poezia lui IULICĂ ȚENEA “suflet pribeag” unde elementul cathartic al zborului descătușat devine elementul ce conferă idealul “Sunt un porumbel alb / și-mi scutur aripa deasupra lumii, sunt un mac roșu/ și mă aprind pe câmp ca o torță”. În locul unui final aș dori să prezint și poezia celei
EXPRESIA IDEII de LIA LUNGU în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351791_a_353120]
-
gândului și a rațiunii pure, nepervertite ce taie geometric versul, construind imaginea de o limpezime ce amintește forma cristalului șlefuit. Dintre cele patru elemente presocratice, poetul acceptă pământul în măsura în care acesta ilustrează condiția primară a umanului, dar aspiră spre văpăile focului cathartic „De-ar ști să vadă omul/ tot Pământul de gânduri/ alunecând prin duminica/ limpede/ lumina ar arde lumina/...” Sensul oricărei desprinderi de această stare presupune acccederea către un plan ontologic superior: „să mă vindec/ de mine/ ars la suflet/ din
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
a tentației îmbrățișării chemării muzelor poezicești Euterpe și Erato, întrucât, la aceeași editură, cu doar câteva luni înainte, profesorul-poet a publicat volumul Philemon și Baucis. Dacă acesta părea să fie un accident în biografia operei sale pe ansamblu, o exteriorizare cathartică a unui sentiment de disperare și neputință în fața destinului, un trist cântec de lebădă născut din biograficul marcat dureros spre insuportabil de pierderea celeilalte jumătăți a ființei sale, volumul de față vorbește deja despre un poet autentic în curs de
VASILE BURLUI-UN POET REMARCABIL de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350981_a_352310]
-
a tentației îmbrățișării chemării muzelor poezicești Euterpe și Erato, întrucât, la aceeași editură, cu doar câteva luni înainte, profesorul-poet a publicat volumul Philemon și Baucis. Dacă acesta părea să fie un accident în biografia operei sale pe ansamblu, o exteriorizare cathartică a unui sentiment de disperare și neputință în fața destinului, un trist cântec de lebădă născut din biograficul marcat dureros spre insuportabil de pierderea celeilalte jumătăți a ființei sale, volumul de față vorbește deja despre un poet autentic în curs de
CE SPUN CRITICII DESPRE POEZIA LUI VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354929_a_356258]
-
de energie spirituală, ținută de multe ori în umbra unor nume, așa-zise ”ilustre”, dar care nu au puterea de a sesiza lumina care se ridică din spatele lor, ”ilustrându-i”. O lectură mai mult decât agreabilă, desprinsă parcă din esențele cathartice ale scrierilor lui Valery Larbaud. (GHEORGHE A. STROIA) * * * 9. MAGIC: CONSTANȚA CORNILĂ* Focșani, Vrancea - POEZII PENTRU COPII (poezie) Dorul de copilărie, de vârsta inocenței - când cerul și pământul erau totuna, când visul se prelungea în realitate, când ura, invidia, răutatea
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]
-
aruncă, ca și până acum, în prăpastia intoleranței. Nu știu, de aceea, dacă mult invocata întrebare privind destinul secolului XXI - dacă va fi un secol religios sau nu va exista deloc - nu ar trebui să cedeze alteia: cum să eliberăm cathartic energiile credințelor în absolut pentru a clădi, pe cât posibil neînstrăinant și nici iluzoriu, o lume a concordiei universale! Domnule profesor Viorel Roman, vă doresc o primăvară frumoasă, cu deosebite realizări și sănătate! Cu prețuire, Ioan HUMĂ 1 de Mărțișor 2015
COMENTARII ASUPRA ARTICOLULUI „CREŞTINISM ŞI CAPITALISM” DE PROF. VIOREL ROMAN de ION HUMĂ în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370240_a_371569]
-
întâlnire cu fertilitatea primordială, cu regenerarea ciclică și subtilitatea sintezei purificatoare. E o adevărată religie în basmul tău. Îți dă speranțe, creează subterfugiile vieții plină de spaime și curge ca pârâiașele de vin pe gâtlejurile însetate, necesitând imensitate și lirism cathartic.” Lectorul acestui roman nu regăsește acțiune susținută, aventură sau personaje clasice, bune sau rele, nimic dintr-o proză tipizată, Șarpele de aramă fiind, în opinia mea, o lucrare modernă de detaliu descriptiv al unui destin ratat, o lucrare complexă și
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
gândului și a rațiunii pure, nepervertite ce taie geometric versul, construind imaginea de o limpezime ce amintește forma cristalului șlefuit. Dintre cele patru elemente presocratice, poetul acceptă pământul în măsura în care acesta ilustrează condiția primară a umanului, dar aspiră spre văpăile focului cathartic „De-ar ști să vadă omul/ tot Pământul de gânduri/ alunecând prin duminica/ limpede/ lumina ar arde lumina/...” Sensul oricărei desprinderi de această stare presupune accederea către un plan ontologic superior: „să mă vindec/ de mine/ ars la suflet/ din
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]
-
personaje din producția hollywoodiană The Robe devenind chei de înțelegere postmodernă a fragmentelor Bughi mambo rag din Jurnalul fericirii) și teatru (O scrisoare pierdută și jocul actoricesc blând, temperat, „creștin", la Teatrul Național din anii ‘20 fiind sursă de plâns cathartic și de interpretare inedită în Secretul „Scrisorii pierdute"). Volumul publicat în anul 1983, la Editura Dacia din Cluj-Napoca, numit Critică la persoana întâi, este ilustrativ pentru mobilitatea și lipsa de rigoare sistematică a lui Nicolae Steinhardt. Cuprinsul volumului relevă impunerea
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
Olguța Luncașu Trifan plusează prin Cuvântul autorului, simțind nevoia unor lămuriri asupra operelor sale, date cu generozitate virtualului cititor. Personal, am perceput acest prim cuvânt ca pe un poem de natură confesivă, în care valențele poeziei sunt multiplicate prin prismă cathartică, cognitivă, terapeutică, psihologică. Nu știu dacă, la începutul fiecăruia dintre cele douăsprezece cicluri poetice, mai erau necesare alte „lămuriri” (rezumări a ceea ce urmează), deoarece consider că rolul unui artist e nu să-și explice opera, ci s-o creeze. Artistul
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
va veni-napoi” („Azi vine o tăcere”). Viața omului stă sub semnul pericolului. Nu riscul bolovanului, al primejdiei fizice este cel ce reprezintă cea mai mare amenințare. Marea încercare o constituie fățărnicia. Ea mimează credință, bunătatea, onestitatea și curajul. Demersul cathartic de curățare prin evocarea ipocriziei se fundamentează pe o conștiință a vinovăției. Luciditatea celui care își asumă fățărnicia în numele tuturor este de domeniul evidentei. Spiritul este apăsat de duplicitate. Cu toate acestea nu vrea să se elibereze de ea decât
Liviu-Florian Jianu: Imnuri împotriva duplicitătii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339601_a_340930]
-
actor măcinat de pasiunea pentru meseria lui. “Un spectacol de forma "one-man-show" rămâne întotdeauna o provocare atât pentru actor cât și pentru spectactor. Cere o abandonare totală în jocul trăirilor astfel încât totul se reduce la o profundă respirație emoțională și cathartica. Nu-i ușor!” a spus Radu Botar actor și regizor Prețul biletelor este de 15 lei întreg, 10 lei pentru studenți, pensionari, elevi sau copii. La spectacolele pentru copii grupurile mai mari de 5 copii primesc 50% reducere la bilete
Stagiunea teatrală Become continuă cu spectacole şi concerte [Corola-blog/BlogPost/100385_a_101677]
-
de energie spirituală, ținută de multe ori în umbra unor nume, așa-zise ”ilustre”, dar care nu au puterea de a sesiza lumina care se ridică din spatele lor, ”ilustrându-i”. O lectură mai mult decât agreabilă, desprinsă parcă din esențele cathartice ale scrierilor lui Valery Larbaud... (Gheorghe A. STROIA) ***2. TOMA BARBĂROȘIE* Focșani, Vrancea: AȘTEPTÂND MIȘCAREA APELOR (versuri, A5, 148 pagini) Toma Barbăroșie este, în același timp, un poet al exploziilor spontane și un îndelung căutător prin marile tradiții culturale ale
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 26 MAI 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343363_a_344692]
-
și viață, deopotrivă [...]” // Absența// Un adevărat ritual și ideal al renunțării mișcă sensul simbolisticii poetice în expresii de o rară puritate metaforică și polifonie simfonică a versurilor. Un filtru de purificare a tot ceea ce ține de o existență trecătoare funcționează cathartic la nivelul fluxului poetic. Purificarea se realizează prin suferință, iar acela care suferă este acela rămas pe pământ, în această lume „hâdă”, „de mucava”, ajuns să soarbă durerea unei vieți : „Cu câtă sete beau acest venin/ Sinteză rea între extaz
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Civilizatie > ESEU LUCIFERIAN - DESPRE HISTRIONISM ȘI EFECTUL CATHARTIC REVIGORATOR Autor: Eugen Evu Publicat în: Ediția nr. 1238 din 22 mai 2014 Toate Articolele Autorului Onor. Acad. Eugen Simion „ MADAM BOVARY C'est MOI!” (Victor Hugo) „MASCA SUNT EU” ( Nicolae Breban) Așa cum înțelegem și Viața altora, creația virtuală, arta
DESPRE HISTRIONISM ŞI EFECTUL CATHARTIC REVIGORATOR de EUGEN EVU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346887_a_348216]
-
se aseamănă cu nimfele din mitologia greacă și cu viliile și rusalkiile din mitologia slavă. Vă salut, generație în Viu, fii și fiice, nepoți și strănepoți! ---------------------- Eugen EVU Hunedoara 20 Mai 2014 Referință Bibliografică: ESEU LUCIFERIAN - DESPRE HISTRIONISM ȘI EFECTUL CATHARTIC REVIGORATOR / Eugen Evu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1238, Anul IV, 22 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Eugen Evu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
DESPRE HISTRIONISM ŞI EFECTUL CATHARTIC REVIGORATOR de EUGEN EVU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346887_a_348216]
-
valoare: ,,dați fiecărui om cate o carte și toți vor invăța să zboare!” (p. 23) Totodată, este reliefată aici valoarea relaxantă a scrisului, prin echivalarea sa cu ascultatul mării. El are astfel, pe lângă dimensiunea ludică și cea creatoare, și una cathartică, dar și un aspect relaxant: ,,cand n-am chef de scris, iau scoica de pe birou și ascult marea”(p. 44) Ritmul vieții, parcurs cronologic și responsabil în slove poetice continuă apoi cu ,,Adolescența”. Surprinzând melancolia, și stările de euforie și
ION UNTARU-POEME CU OCHII ÎNGUŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346388_a_347717]
-
personaje din producția hollywoodiană The Robe devenind chei de înțelegere postmodernă a fragmentelor Bughi mambo rag din Jurnalul fericirii) și teatru (O scrisoare pierdută și jocul actoricesc blând, temperat, „creștin", la Teatrul Național din anii ‘20 fiind sursă de plâns cathartic și de interpretare inedită în Secretul „Scrisorii pierdute"). Volumul publicat în anul 1983, la Editura Dacia din Cluj-Napoca, numit Critică la persoana întâi, este ilustrativ pentru mobilitatea și lipsa de rigoare sistematică a lui Nicolae Steinhardt. Cuprinsul volumului relevă impunerea
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
teoretice privind violența TV Abordările teoretice asupra violenței TV nu sunt unitare și în consonanță unele cu celelalte, ci sunt diverse și conflictuale. Astfel, după cum arată Ioan Drăgan (1996), se conturează trei mari teze privind violența TV: 1. teza efectului cathartic; 2. teza efectelor de întărire; 3. teza stimulării (efective) a violenței reale de către cea mediatică. Toate aceste teze abordează violența TV din perspectiva potențialelor efecte ale acesteia asupra receptorilor. Prima teză, cea a catharsis-ului, de inspirație aristotelică, vizează un
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
stimulării violenței reale de către violența mediatică, presupune generarea unor acte de violență și a unor atitudini specifice față de violență de către televiziune. Cele trei teze pot fi tratate complementar, fiind aplicabile, de la caz la caz, în funcție de situație: uneori efectele pot fi cathartice, alteori pot genera comportamente violente sau pot doar actualiza tendințe violente preexistente. Cele mai importante potențiale efecte nocive ale violenței televizuale sunt: apariția și potențarea agresivității reale (stimularea actelor de violență comise efectiv); generarea și amplificarea temerilor legate de violența
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
sugestii din simboliști) se înscrie de data aceasta într-o viziune clasică a lumii, ca încercare de cucerire și instituire a armoniei, fie pur estetice, fie moral-filosofice - timp de întoarcere acasă, de rechemare a principiului identității. Puritatea e răsplata suferinței cathartice și a durerii îndurate stoic: „Spălat de lacrimi ca o piatră de pe-un mormânt, revin acum / în mine, pur ca după o moarte posibilă. Și-a prins să-mi placă / acest eu însumi fără pată, suav și curățat de
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]