94 matches
-
har. Urmașii Înaintemergătorului au îndrăzneala cercetării tainei prezenței lui Dumnezeu. Pentru a câștiga deplina libertate, monahul a învățat să moară „în fiecare zi” pentru a se uni cu toți semenii în Dumnezeu. Trăind în absolut misterul persoanei, călugărul obține experiența catolicității („monahul e un om universal”). Este un adevăr pe care aproape nimeni nu-l mai înțelege fără să-l răstălmăcească ori să-l accepte fără să cârtească. Ca un „izvor pecetluit” (Cântarea Cântărilor 4, 12), el duce o viață singuratică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
marchează contrastul vizibil, „trupesc”, între călugări și cei „rămași” simpli mireni. Fecioria ține nu de pasivitatea unei condiții fizice (sau, mai rău, fiziologice), ci de aspirația inimii la integritate. Fără această aspirație la deplinătatea înțelepciunii (telomudrie, în limba slavonă), experiența catolicității iubirii ar rămâne, ca în familie, la un stadiu incoativ. Același lucru se petrece și cu sărăcia. Este un vot care riscă să rămână, pentru cei mai mulți membri ai mănăstirilor de obște, un act inert și fără miză spirituală. La adăpostul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mărturisire egocentrică, preocupată de grabnica dobândire prin asceză a unor virtuți subiective, însă indiferentă la soarta lumii pentru care Hristos, chip de rob luând, a suferit moarte pe cruce. Îndată ce constituția eclezială a persoanei este prezentă în gesturile oamenilor, revelația catolicității vieții în Hristos este și ea aproape. Pentru cel renăscut de sus, din apă și din Duh, mărturisirea păcatelor devine un mod de participare directă în atributele dumnezeiești ale lui Hristos. Pentru a rămâne la același exemplu, mărturisirea gândurilor este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Caracterul relațional al persoanei salvează apofatismul iconologic al Părinților de riscul agnosticismului. Mobilizată de iubire și purificată prin asceză, cunoașterea comportă acum un profund sens existențial. Cunoașterea singurului Dumnezeu în Iisus Hristos, prin Duhul Sfânt, implică medierea eclezială și experiența catolicității. Participarea sau comuniunea eclezială este probabil cheia teologiei lui Yannaras, Marion și Zizioulas. Pentru aceștia, viața liturgică și euharistică întrupează toate exigențele teologiei trinitare. Economia divină se manifestă și este recapitulată în cadrul Liturghiei într-un act de supremă donație (Euharistia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Biserică. Acceptarea revelației trinitare, care ne oferă în Duhul, prin Fiul, cunoașterea Tatălui, ne obligă să privim iubirea în comuniune ca principiu unic de individuare a persoanei. Răspunsul dat chemării lui Dumnezeu coincide cu realizarea unicității apofatice a persoanei. Revelația catolicității persoanei coincide cu descoperirea unicității „sinelui” în economia restaurării creației. Născută din vocația „iubirilor divine” și replica „iubirilor umane”, dialectica „epectazelor” rescrie mereu gramatica mistică a eshatologiei. Epilog: critica teologică și dezbaterea culturalătc "Epilog \: critica teologică și dezbaterea culturală" There
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
aceste ample citate: 1) caracterul universal și comunitar („sobornicesc”, am spune, cu un arhaism românesc) al mântuirii: mântuirea nu valorează nimic dacă nu privește Întreaga omenire; 2) faptul că mântuirea se realizează În istorie, loc al Întrupării Cuvântului. Tema universalității/catolicității Bisericii, a unei Biserici contemporane cu momentul Creației, deschisă tuturor și prin care Întreg neamul omenesc e chemat să se mântuiască (nu doar „aleșii”/„credincioșii”/„orthodocșii”), va deveni una din temele majore ale constituției Lumen gentium. În ce privește a doua temă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
pe care o vom regăsi în experiențele contemporane ale ființei colective. Ceea ce am apropiat de "comuniunea sfinților" din teologie. Să ne amintim că, de altfel, vocația tradițională a monahului (monos: singur) este tocmai aceea de a fi unit structural cu catolicitatea, cu lumea în totalitatea ei. Și asemenea imaginii melodiei tânguitoare a cântului gregorian care îl sudează pe monah la comunitatea sa, ritmul sincopat pe care îl regăsim în transele contemporane și în diversele aglomerații are cu siguranță aceeași funcție. Există
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și aceasta se întâmplă atunci când Biserica este interesată de mântuirea omului în totalitate și a întregii umanități; este clar că acesta este un aspect al radicalității și al consecvențialității Întrupării și este, într-un anumit mod, și o implicare a catolicității Bisericii, care merge întotdeauna, unde și când există omul pentru a-l mântui. Acesta este sensul a ceea ce vom putea numi axioma magisterială cea mai cunoscută a învățăturii lui Ioan Paul II: „Omul este calea Bisericii”. Pe Biserică o interesează
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
preotul nu poate să ia parte activă în partidele politice sau în conducerea asociațiilor sindicale” (n. 33, § 1). Dar afirmația, de natură clar disciplinară, este teologic motivată, începând cu o rațiune ecleziologică: „Preotul, slujitor al Bisericii care prin universalitatea și catolicitatea sa nu se poate lega de nici o contingență istorică, va sta deasupra oricăror partide politice” (n. 33, § 1). Într-adevăr, preotul participă la catolicitatea Bisericii, în afară de inserarea baptismală, și prin ordinațiunea sacerdotală, întrucât aceasta îl leagă de episcop, membru al
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
este teologic motivată, începând cu o rațiune ecleziologică: „Preotul, slujitor al Bisericii care prin universalitatea și catolicitatea sa nu se poate lega de nici o contingență istorică, va sta deasupra oricăror partide politice” (n. 33, § 1). Într-adevăr, preotul participă la catolicitatea Bisericii, în afară de inserarea baptismală, și prin ordinațiunea sacerdotală, întrucât aceasta îl leagă de episcop, membru al unui organism de natură universală, cum este Colegiul episcopal. Apoi, «Directoriul» justifică această interdicție printr-o motivație cristologică, care evident este cea mai autoritară
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
sfinților la Cincizecime nu s-a îndepărtat de comunitatea apostolică în procesul compunerii Evangheliilor și epistolelor (prezente de la început în cadrul Liturghiei), nici în răspândirea lor sau în strângerea scripturilor în colecții distincte și selectarea acestora după criteriul adevărului și al catolicității proclamației lui Hristos. Procesul de selecție finală a fost accelerat de numărul crescând al ereziilor care nu făceau decât să schimonosească mozaicul sau icoana regală a lui Hristos. „Metodologia” sau, mai precis, „fenomenologia” acestei dinamici hermeneutice a tradiției nu ne
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
simple curiozități sau vanități livrești: o tușă existențială marchează fiecare cuvânt sau frază. Sensul cuvintelor este consolidat printr-un discret, dar eficace angajament existențial. Roadele dezamăgirii vestesc din nou începutul dezmărginirii. Fântânile cartezienetc "Fântânile carteziene" Ca un bun partizan al catolicității - în sens larg, neconfesionalizat -, Andrew Louth vede umbra modernității în aurora Reformei. Întărind semnificația voluntarismului etic, contabilizând binele exterior, simplificând liturghia, calvinismul, mai cu seamă, încetează să mai înțeleagă sensul misterului în experiența religioasă 1. „Individualismul intramundan”2 condamnă reducția
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
la Trupul mistic al Bisericii. Este concluzia asumată și de autorul Deslușirii Tainei. Într-o admirabilă logică hermeneutică dusă până la capăt, discursul profesorului Andrew Louth a primit confirmarea finală prin asumarea vocației mistagogice a preoției într-o tradiție fidelă deopotrivă catolicității și ortodoxiei. Viguroasa apologie filozofică în favoarea tradiției ecleziale și a recuperării adevărului narativ și liturgic al teologiei se încheia cu o pledoarie sobră în favoarea „trăirii tainei” prin consumarea misterului euharistic al Liturghiei. IVtc "IV" Nașterea sinelui și dilemele corporalitățiitc "Nașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mod sigur, cronica schismelor, a ereziilor, a anatemelor, a persecuțiilor inchizitoriale, a lașităților și a trădărilor nu poate juca rolul unei antiteze. Orice factologie este falsificabilă. Singurul lucru care nu poate fi falsificat este sfințenia în care Biserica își desăvârșește catolicitatea. Biserica - ca arhivă mobilă a unui nou testament - n-a ocultat nici istoricitatea, nici paradoxul atâtor relatări privitoare la lucrarea lui Dumnezeu în creație, de la chemarea lui Avraam la Patima și Învierea lui Hristos. Biserica n-a redus, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
totodată imperfect prezentă în lumea căzută, în curgerea timpului.”4 În spațiul Bisericii, diferența individuală sau culturală nu este cenzurată de un colectivism integrist, dar nici escaladată printr-un individualism segregaționist. Acolo unde sunt „doi sau trei” în numele Domnului, criteriile catolicității sunt deja împlinite. Biserica nu este niciodată o aventură imperială, ci o experiență esențialmente parohială. Comuniunea se întrupează oriunde prin iubirea concretă a aproapelui, un gest de neînțeles pentru cinicii resemnați în dispreț sau detașare. Unitatea Bisericii e dată mai
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
timp au adâncit și îmbogățit sensul termenului oikumene, propovăduind credința creștină în spațiul geografic cunoscut atunci și apărând-o în fața atacurilor venite din partea unor erezii, schisme și filosofii necreștine. În opera teologică apărută în acest timp, termenii de ecumenicitate și catolicitate erau uneori sinonimi, fără să fie identici; ecumenicitatea fiind înscrisă întotdeauna în definiția catolicității. De exemplu, Sfântul Chiril al Ierusalimului (†386) preciza că: „Biserica se numește catolică pentru că este în toată lumea, până la marginile pământului, pentru că învață desăvârșit toate dogmele necesare
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cunoscut atunci și apărând-o în fața atacurilor venite din partea unor erezii, schisme și filosofii necreștine. În opera teologică apărută în acest timp, termenii de ecumenicitate și catolicitate erau uneori sinonimi, fără să fie identici; ecumenicitatea fiind înscrisă întotdeauna în definiția catolicității. De exemplu, Sfântul Chiril al Ierusalimului (†386) preciza că: „Biserica se numește catolică pentru că este în toată lumea, până la marginile pământului, pentru că învață desăvârșit toate dogmele necesare cunoștinței oamenilor despre lucrurile văzute și nevăzute, cerești și pământești..., pentru că îngrijește și vindecă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
singură Biserică „fiindcă au fost sfințiți într-o singură credință, au fost chemați într-un singur Duh Sfânt, au format un singur trup al cărui cap este Hristos”. Unitatea Bisericii este strâns legată de sfințenia ei și mai ales de catolicitate sau sobornicitate. De altfel, aceste însușiri sunt strâns legate între ele, alcătuind un întreg, în cadrul ecumenicității Bisericii. După ce a explicat, pe scurt, învățătura despre Biserică, Sfântul Niceta precizează: „Să știi că această Biserică, una, sfântă, sobornicească a fost așezată pe
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a changing world, London, Sage Publications, 1991. Leymarie, Michel, Sirinelli, Jean-François, L'histoire des intellectuels aujourd'hui, Paris, PUF, 2003. Maclean, Ian, Montefiore, Alan, Winch, Peter, The political responsability of intellectuals, Cambridge, Cambridge University Press, 1990. Meyendorff, John, Ortodoxie și catolicitate, București, Sofia, 2003. Mezdrea, Dora, Nae Ionescu. Biografia (I-IV), București, Universal Dalsi (vol. I), 2001; București, Editura Acvila (vol. II), 2002; Muzeul Brăilei-Editura Istros (vol. III-IV), 2003; 2005. Mezdrea, Dora (dir.), Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, Sibiu, Deisis
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
istoriei și a Bisericii în fața ei". 14 Mircea Vulcănescu, Deosebirile dintre Luther și catolici, text reprodus în Mircea Vulcănescu, Posibilitățile filosofiei creștine, ediție îngrijită de Dora Mezdrea, București, Anastasia, p. 113. 15 Ibidem, p. 115. 16 John Meyendorff, Ortodoxie și catolicitate, București, Sofia, 2003, p. 7: Problema istoriei mântuirii, abordată de Cullman și în operele anterioare, a fost discutată în cadrul dialogului ecleziologic - între teologia provenită din Reformă și teologia catolică (n.n. C.M.) -, sub toate aspectele, și în special sub acela esențial
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
dau la această întrebare despre rolul Tradiției, al succesiunii apostolice, al Tainelor". 17 Ibidem, p. 9. 18 Mircea Vulcănescu, op. cit., p. 116. 19 Ibidem. 20 Pentru mai multe detalii privind primatul roman în tradiția catolică, vezi Jean Meyendorff, Ortodoxie și catolicitate, București, Sofia, 2003, pp. 61-95. 21 Mircea Vulcănescu, op. cit., p. 117. 1 George Racoveanu, Cuvânt de lămurire, în "Predania". Revistă de critică teologică, anul I, nr. 1, 15 februarie 1937, p. 1, text reprodus în Predania și un Îndreptar ortodox
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
traducătorului Această lucrare istorică a Pr. Dr. Bonaventura Morariu, La missione dei Frati Minori Conventuali in Moldavia e Valacchhia nel suo primo periodo (1623-1650), Roma, 1962, rod al unor cercetări intense din partea autorului, răspunde dorinței celui real interesat de trecutul catolicității pe teritoriul Principatelor române. Din dorința de a evita blocarea cititorului, versat sau mai puțin în cele istorice, în fața unor informații istorice cazuale ori generale de o anumită exigență, am introdus în text - pentru a înlesni lectura - datele cronologice ale
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
adevăratei credințe printre credincioșii de rit latin răspândiți în numeroase centre, mai ales din Moldova. Este meritul incontestabil al misionarilor noștri și acela de a fi stabilit și menținut raporturi și contacte continue între cele două Provincii și Roma, centrul catolicității și locul de origine al neamului românesc: Valachi sunt Romano nomini addictissimi, quod se descendere ab antiquis Romanorum militibus glorientur, după cum putem citi într-un document al vremii. Dacă centrele catolice din Moldova au rămas fidele Romei, expuși precum erau
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
borders nu doar fizice, ci și mentale și spirituale între diverse grupuri etnice și religioase din zonă. Mešugorje constituie un interesant studiu de caz pentru a cerceta tensiunile dintre „local” versus „național” și „internațional”, mai ales dacă ținem seama de catolicitatea inerentă a întregului (Bringa, 1997 : 241-258). Relațiile dintre clerul local și ordinul religios al franciscanilor, implementați în zonă de secole, nu sunt unele dintre cele mai cordiale, fiind departe de o antantă amiabilă. Controversele existente între ei au contribuit mai
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a changing world, London, Sage Publications, 1991. Leymarie, Michel, Sirinelli, Jean-François, L'histoire des intellectuels aujourd'hui, Paris, PUF, 2003. Maclean, Ian, Montefiore, Alan, Winch, Peter, The political responsability of intellectuals, Cambridge, Cambridge University Press, 1990. Meyendorff, John, Ortodoxie și catolicitate, București, Sofia, 2003. Mezdrea, Dora, Nae Ionescu. Biografia (I-IV), București, Universal Dalsi (vol. I), 2001; București, Editura Acvila (vol. II), 2002; Muzeul Brăilei-Editura Istros (vol. III-IV), 2003; 2005. Mezdrea, Dora (dir.), Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, Sibiu, Deisis
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]