94 matches
-
sfinților la Cincizecime nu s-a îndepărtat de comunitatea apostolică în procesul compunerii Evangheliilor și epistolelor (prezente de la început în cadrul Liturghiei), nici în răspândirea lor sau în strângerea scripturilor în colecții distincte și selectarea acestora după criteriul adevărului și al catolicității proclamației lui Hristos. Procesul de selecție finală a fost accelerat de numărul crescând al ereziilor care nu făceau decât să schimonosească mozaicul sau icoana regală a lui Hristos. „Metodologia” sau, mai precis, „fenomenologia” acestei dinamici hermeneutice a tradiției nu ne
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
simple curiozități sau vanități livrești: o tușă existențială marchează fiecare cuvânt sau frază. Sensul cuvintelor este consolidat printr-un discret, dar eficace angajament existențial. Roadele dezamăgirii vestesc din nou începutul dezmărginirii. Fântânile cartezienetc "Fântânile carteziene" Ca un bun partizan al catolicității - în sens larg, neconfesionalizat -, Andrew Louth vede umbra modernității în aurora Reformei. Întărind semnificația voluntarismului etic, contabilizând binele exterior, simplificând liturghia, calvinismul, mai cu seamă, încetează să mai înțeleagă sensul misterului în experiența religioasă 1. „Individualismul intramundan”2 condamnă reducția
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
la Trupul mistic al Bisericii. Este concluzia asumată și de autorul Deslușirii Tainei. Într-o admirabilă logică hermeneutică dusă până la capăt, discursul profesorului Andrew Louth a primit confirmarea finală prin asumarea vocației mistagogice a preoției într-o tradiție fidelă deopotrivă catolicității și ortodoxiei. Viguroasa apologie filozofică în favoarea tradiției ecleziale și a recuperării adevărului narativ și liturgic al teologiei se încheia cu o pledoarie sobră în favoarea „trăirii tainei” prin consumarea misterului euharistic al Liturghiei. IVtc "IV" Nașterea sinelui și dilemele corporalitățiitc "Nașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mod sigur, cronica schismelor, a ereziilor, a anatemelor, a persecuțiilor inchizitoriale, a lașităților și a trădărilor nu poate juca rolul unei antiteze. Orice factologie este falsificabilă. Singurul lucru care nu poate fi falsificat este sfințenia în care Biserica își desăvârșește catolicitatea. Biserica - ca arhivă mobilă a unui nou testament - n-a ocultat nici istoricitatea, nici paradoxul atâtor relatări privitoare la lucrarea lui Dumnezeu în creație, de la chemarea lui Avraam la Patima și Învierea lui Hristos. Biserica n-a redus, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
totodată imperfect prezentă în lumea căzută, în curgerea timpului.”4 În spațiul Bisericii, diferența individuală sau culturală nu este cenzurată de un colectivism integrist, dar nici escaladată printr-un individualism segregaționist. Acolo unde sunt „doi sau trei” în numele Domnului, criteriile catolicității sunt deja împlinite. Biserica nu este niciodată o aventură imperială, ci o experiență esențialmente parohială. Comuniunea se întrupează oriunde prin iubirea concretă a aproapelui, un gest de neînțeles pentru cinicii resemnați în dispreț sau detașare. Unitatea Bisericii e dată mai
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
traducătorului Această lucrare istorică a Pr. Dr. Bonaventura Morariu, La missione dei Frati Minori Conventuali in Moldavia e Valacchhia nel suo primo periodo (1623-1650), Roma, 1962, rod al unor cercetări intense din partea autorului, răspunde dorinței celui real interesat de trecutul catolicității pe teritoriul Principatelor române. Din dorința de a evita blocarea cititorului, versat sau mai puțin în cele istorice, în fața unor informații istorice cazuale ori generale de o anumită exigență, am introdus în text - pentru a înlesni lectura - datele cronologice ale
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
adevăratei credințe printre credincioșii de rit latin răspândiți în numeroase centre, mai ales din Moldova. Este meritul incontestabil al misionarilor noștri și acela de a fi stabilit și menținut raporturi și contacte continue între cele două Provincii și Roma, centrul catolicității și locul de origine al neamului românesc: Valachi sunt Romano nomini addictissimi, quod se descendere ab antiquis Romanorum militibus glorientur, după cum putem citi într-un document al vremii. Dacă centrele catolice din Moldova au rămas fidele Romei, expuși precum erau
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
cu care problematizează situațiile de viață, dar mai ales de vocația de moralist și pedagog. Am înțeles de ce misionarii franciscani din Moldova „au fost propovăduitori ai adevărurilor veșnice și pionieri ai adevăratei civilizații” (Iosif Pal), confundându-se cu ideea de catolicitate. „Cuvintele Tale, Doamne, sunt duh și viață; Tu ai cuvintele vieții veșnice”. (In. 6, 64b, 69b) Bunicul meu dinspre mamă, Gh. Bartic (1887-1973), fiu al satului „în care au venit regii” (Carol I la sfințirea bisericii și Monseniorul Ghika, când
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
format de Părinții tradiției Bisericii nu se ghidează în viață după principii abstracte, ci caută mereu concretul personal și comunitar al vieții. Generalitățile îl plictisesc, căci agenda sa de lucru este scrisă „pe tabla de carne a inimii”. Sensul adevăratei catolicități se descoperă, în ortodoxie, prin participarea noastră în infinita dăruire de Sine a Fiului către Tatăl prin Duhul Sfânt. Doar cu această viziune în minte poate institui cineva „sacramentul aproapelui necunoscut”. Teodor Baconsky - ale cărui competență și inteligență au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pare indispensabilă. Pentru creștini, umanitatea are un implacabil destin eshatologic. Gândirea teologică percepe diversitatea experienței fiecărui om ca pe o țesătură imbricată într-o urzeală comună. În final, vom suprapune categoriile de interpretare a istoriei globale cu noțiunea creștină de catolicitate, atât de importantă în experiența spirituală a solidarității cu destinul adamic și eshatologic al lumii. Istorie și universalitatetc "Istorie și universalitate" Mitul este o încercare de totalizare a experienței umane în forma unei narațiuni exemplare, având o valoare etiologică și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al Crucii (1542-1590), Angelus Silesius își declină ascendența spirituală în marea tradiție a spiritualității creștine occidentale. Lăsând pe seama medieviștilor argumentarea cu probe istorico-filologice a filiațiilor existente între reprezentanții apuseni și răsăriteni ai aceluiași univers creștin, ne vom rezuma la sesizarea catolicității conștiinței „călătorului” nostru, descins dintr-o nobilă familie de protestanți din Breslau, la doar o lună după stingerea din viață, la 17 noiembrie, a influentului philosophus teutonicus Jacob Böhme. Tema recuperării asemănării iconice pierdută prin căderea adamică, precum și cea a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
har. Urmașii Înaintemergătorului au îndrăzneala cercetării tainei prezenței lui Dumnezeu. Pentru a câștiga deplina libertate, monahul a învățat să moară „în fiecare zi” pentru a se uni cu toți semenii în Dumnezeu. Trăind în absolut misterul persoanei, călugărul obține experiența catolicității („monahul e un om universal”). Este un adevăr pe care aproape nimeni nu-l mai înțelege fără să-l răstălmăcească ori să-l accepte fără să cârtească. Ca un „izvor pecetluit” (Cântarea Cântărilor 4, 12), el duce o viață singuratică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
marchează contrastul vizibil, „trupesc”, între călugări și cei „rămași” simpli mireni. Fecioria ține nu de pasivitatea unei condiții fizice (sau, mai rău, fiziologice), ci de aspirația inimii la integritate. Fără această aspirație la deplinătatea înțelepciunii (telomudrie, în limba slavonă), experiența catolicității iubirii ar rămâne, ca în familie, la un stadiu incoativ. Același lucru se petrece și cu sărăcia. Este un vot care riscă să rămână, pentru cei mai mulți membri ai mănăstirilor de obște, un act inert și fără miză spirituală. La adăpostul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mărturisire egocentrică, preocupată de grabnica dobândire prin asceză a unor virtuți subiective, însă indiferentă la soarta lumii pentru care Hristos, chip de rob luând, a suferit moarte pe cruce. Îndată ce constituția eclezială a persoanei este prezentă în gesturile oamenilor, revelația catolicității vieții în Hristos este și ea aproape. Pentru cel renăscut de sus, din apă și din Duh, mărturisirea păcatelor devine un mod de participare directă în atributele dumnezeiești ale lui Hristos. Pentru a rămâne la același exemplu, mărturisirea gândurilor este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Caracterul relațional al persoanei salvează apofatismul iconologic al Părinților de riscul agnosticismului. Mobilizată de iubire și purificată prin asceză, cunoașterea comportă acum un profund sens existențial. Cunoașterea singurului Dumnezeu în Iisus Hristos, prin Duhul Sfânt, implică medierea eclezială și experiența catolicității. Participarea sau comuniunea eclezială este probabil cheia teologiei lui Yannaras, Marion și Zizioulas. Pentru aceștia, viața liturgică și euharistică întrupează toate exigențele teologiei trinitare. Economia divină se manifestă și este recapitulată în cadrul Liturghiei într-un act de supremă donație (Euharistia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Biserică. Acceptarea revelației trinitare, care ne oferă în Duhul, prin Fiul, cunoașterea Tatălui, ne obligă să privim iubirea în comuniune ca principiu unic de individuare a persoanei. Răspunsul dat chemării lui Dumnezeu coincide cu realizarea unicității apofatice a persoanei. Revelația catolicității persoanei coincide cu descoperirea unicității „sinelui” în economia restaurării creației. Născută din vocația „iubirilor divine” și replica „iubirilor umane”, dialectica „epectazelor” rescrie mereu gramatica mistică a eshatologiei. Epilog: critica teologică și dezbaterea culturalătc "Epilog \: critica teologică și dezbaterea culturală" There
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pe care o vom regăsi în experiențele contemporane ale ființei colective. Ceea ce am apropiat de "comuniunea sfinților" din teologie. Să ne amintim că, de altfel, vocația tradițională a monahului (monos: singur) este tocmai aceea de a fi unit structural cu catolicitatea, cu lumea în totalitatea ei. Și asemenea imaginii melodiei tânguitoare a cântului gregorian care îl sudează pe monah la comunitatea sa, ritmul sincopat pe care îl regăsim în transele contemporane și în diversele aglomerații are cu siguranță aceeași funcție. Există
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
borders nu doar fizice, ci și mentale și spirituale între diverse grupuri etnice și religioase din zonă. Mešugorje constituie un interesant studiu de caz pentru a cerceta tensiunile dintre „local” versus „național” și „internațional”, mai ales dacă ținem seama de catolicitatea inerentă a întregului (Bringa, 1997 : 241-258). Relațiile dintre clerul local și ordinul religios al franciscanilor, implementați în zonă de secole, nu sunt unele dintre cele mai cordiale, fiind departe de o antantă amiabilă. Controversele existente între ei au contribuit mai
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
popor al lui Dumnezeu", adunare permanentă a clericilor și laicilor, are obiceiul de a se distinge de societățile profane prin patru trăsături sau note distinctive: unitatea, care rezultă din dogme sau disciplină; sanctitatea mijloacelor și scopurilor, care decurge din origini; catolicitatea, care este vocația extinderii în întreaga lume; și apostolicitatea, conferită de respectarea continuă a învățăturii apostolilor fondatori. Vine de la sine faptul că un teolog sau un credincios nu pot admite că există doar o diferență de orientare, și nu una
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
singurul în picioare, pe o estradă sau pe un podeț desenează un cerc al cărui centru este, un noi subordonat unui El. Părintele Bisericii nu este un autor sau un glosator. El este un orator, un tribun, un înalt vorbitor. Catolicitatea se naște audiovizuală (și vedem că audiovizualul are fibră catolică). Autorii de seamă ne spun cîteodată că Iisus a instaurat între om și Dumnezeu un "raport pur individual, pur personal". "Cel ce crede în Hristos mărturisește infinitul transcendenței prin retragerea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fără subînțelesuri. Nu crede să fi făcut destul atunci când a refuzat conviețuirea cu falsul, ci simte continuu și imediat datoria de a se ridica în apărarea Adevărului. Capitolul VIII «Duhul Sfânt și noi am hotărât» — 66. Conciliul de la Ierusalim — 67. Catolicitatea Bisericii — 68. O unitate frântă ce trebuie refăcută — 69. Caracteristicile exclusiviste ale lumii noastre și consecințele ei dezastruoase — 70. Iubirea față de omenire nu o exclude pe cea față de patrie; cele două iubiri formează o unitate — 71. «Război războiului». Strigătul papei
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
nu vă impunem nici o povară în afară de acestea care sunt necesare: să vă feriți de carnea jertfită idolilor, de sânge, de animale sufocate și de desfrânare; dacă vă veți feri de acestea, bine veți face. Cu bine!» (Fap 15,28-29). 67. Catolicitatea Bisericii În acea zi Biserica s-a descătușat de naționalismul iudaic, care-și revendica dreptul de a le impune tuturor credincioșilor Legea lui Moise. Între evreii și păgânii care bat la ușa Bisericii nu mai există nici o deosebire. În fiecare
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
lumii că alături de acea voce există o solidaritate, nu a vorbăriei, ci una reală și faptică a unei armate de preoți și călugări și, prin urmare, a unei forțe neînvinse de conștiințe? De ce nu facem să funcționeze în mod serios catolicitatea noastră, întocmai ca aceea care țâșnea acolo la Ierusalim din acel prim conciliu care, depășind neînțelegerile și ezitările, le deschidea tuturor popoarelor ușile împărăției lui Cristos? Oare lumea nu trebuie să știe și să audă că începând de atunci funcționează
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
anunțăm mulțimilor acel «Duhul Sfânt și noi am hotărât»: Duhul Sfânt vrea și Biserica împreună cu El, să vă recunoașteți frați în Sângele Domnului. 72. Chiar și problema fraților separați trebuie să fie înfruntată cu un spirit de iubire Vorbind despre catolicitate, cum să nu ne ducem cu gândul la frații noștri despărțiți, atât la ortodocși cât și la protestanți? În ultima vreme, s-a observat printre ortodocși și mai ales printre protestanți o mare neliniște de spirit, o căutare de puncte
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
le ridice în afara Bisericii Catolice, ce folos ar aduce siguranței și păcii sufletelor lor, chiar și lumii, revenirea în sânul ei“. Dar pentru asta, trebuie să ne despoiem de orice egoism meschin și să trăim mai profund ca niciodată, semnificația catolicității plămădite de iubire adevărată și evanghelică. „Dar, uneori - continuă pr. Manna în cartea sa „I fratelli separati e noi“ -, suntem tentați cu toții să simțim o adevărată plăcere în a constata aberațiile tot mai ciudate ale protestanților, falimentul eforturilor lor de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]