215 matches
-
copt, întind mâinile spre cerul albastru îmi caut soarele, vreau să-l prind, vreau să-l cuprind. Mă macină grijurile, trăiesc în timid sunt curios de viață, ... Citește mai mult AM DREPTUL LA VIAȚĂMĂ macină grijurile,unele sunt negrepline de catran,altele sunt greleaducând în ele plumbul vremii.Mă macină grijurile,gândurile-mi sunt răvășitee un frig artic,mă strâng oasele din încheieturistau zămislit și răpus.Mă macină grijurile,sper încă la viață,tânjesc după-o vară fierbinteși lan de grâu
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
sunt dușmanul Stațiunii și al său, după care le-a aruncat pe toate trei în cămin. S-au aprins dintr-odată. Limbi de foc - albastre - căutau spre masă, spre ferestre, totul într-un nor de fum, de parcă azvârlise în jar catran și pucioasă. Încercasem un pact cu Diavolul pentru a supraviețui; îi oferisem truda mea, dar nu și sufletul. Pentru că, înainte de prăpăd, printr-o scrisoare-ordonanță, mi se ceruse să rescriu totul, or, eu refuzasem să schimb fie și o virgulă. „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Stațiunii; Carnavalul cu licurici era un moft. Vitrinele de pe Corso au fost făcute zob și flăcările au mistuit încă vreo zece case. Viciul s-a dovedit inflamabil: Pensiunea s-a aprins de la o scânteie. Fațada Teatrului a fost unsă cu catran, iar pe zidul bisericii cineva a scris 666, ca o semnătură. Garnizoana nu a intervenit. Era, de fapt, cu excepția unor santinele, plecată într-un exercițiu. Asediat, Lazaretul și-a deschis porțile; Romancierul a nimerit direct în mâinile mulțimii: a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
care te recunosc, În care te recunoști. Acolo În orașul de jos, dincolo de Cibin, zidurile greoaie cu contraforți ale cazărmii vechi zidite de Maria Thereza și-n față piața, unde În asfințit Își desfăceau zlătarii șatra; căruțe cu iz de catran și gaz ca pletele fetelor, Împletite cu zdrențe roșii și bănuți de aramă, cîntecul deochiat al băiatului care cositorea cazane amuțind la apariția domnișoarei cu umbreluță roz, pentru că și țiganul are obraz, o finețe veche În degetele subțiri, În coapsele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nisipul, cu gleznele Într-o spumă caldă și În urma noastră trei perechi de tălpi de dimensiuni diferite sînt șterse de valul următor pentru că nisipul refuză amintirea, nisipul nu vrea să Îmbătrînească. Iată și barca aceea neagră de pescari unsă cu catran, legată cu un otgon de un par putrezit. O femeie rotundă, rotundă și rumenită ca un purceluș la tavă, pe care cineva din joacă l-a Îmbrăcat cu slip roz și sutien. Are și o coamă blondă, numai zulufi căzîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
oprindu-se În arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum lacrimile În găvanele străvezii ale ochilor, ca apoi să fie zăgăzuite de genele ochilor hieratici. Dar ei tot nu se trezeau. Surzi, cu auzul pecetluit de plumbul somnului și de catranul beznei, zăceau neclintiți, privind În bezna lăuntrică, În bezna vremii veșnice care le Împietrise inimile adormite, care le oprise respirația și contracția plămînilor, care le Înghețase susurul sîngelui În vene. Numai că, dăinuind În jilăveala grotei și În tihneala trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se Însuflețise, dar și pîntecele avea să se Însuflețească, apoi plămînii și chiar ochii ferecați de plumbul somnului, ca și mădularul său adormit și rece, Înstrăinat precum se Înstrăinase păcatul de el. Apoi reveni cu cugetul În inima peșterii, În catranul vîrtos al beznei, deslușind clepsidra veșniciei timpului, pentru că vroia să-și strămute vremelnicia pămînteană În timp, să-și statornicească trupul și cugetul În miezul timpului, ca să se Întoarcă În vremea dinaintea somnului și a peșterii. Mai Întîi Își aminti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
numit „Pârlita”, - Pârlituri, evident, nume de batjocură, dat de locuitorii răzeși la care lucrau sau vindeau produsele muncii lor: linguri de lemn, căușe, coveți, alte obiecte, inclusiv bidinele care erau confecționate pe loc, în curtea omului, la focul care topea catranul (smoala), în care, se punea păr de porc înfășurat cu o cârpă pe un băț. Dobreana Toponimul Dobreana este specificat în documentul de danie dat de domnitorii șării Moldovei, Ilie și Ștefan, lui Mihail Oțel, în 1438, în legătură cu stabilirea hotarelor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
toacă! Antrenată de milenii cu cel puțin trei sfârșituri de lume pe an, spune că își bagă picioarele. Câtă inconștiență! *** Strehaia ... Capitala imperială a Europei se pregătește de nuntă ... În marea sală a tronului majestatea sa, împăratul Haralambe al-C-lea, zis Catran, se dă de ceasul morții să îmbrace marea ținută de ceremonie. Este destul de dificil dat fiind că înălțimea sa, mai bine spus rotunjimea sa, are aproape două sute de kile, foarte zgârcit dispuse pe verticală. Oricum, până la urmă, reușește să-și
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
băga deștele-n ochi de unu’ singur! N-am chef să umblu prin stufăriș după fundu’ tău! Bărbații se strecurară unul după altul prin ierburile înalte, cu undițele ridicate ca niște baionete în fața lor. Păreau două stafii pe fundalul de catran al nopții îngreunate de norii groși, apropiați amenințător de malurile Mureșului. O înjurătură înfundată se pierdu de-a lungul apei cu sclipiri uleioase. -- Ce-ai mă? -- Mi-am agățat cârligu’ de nădragi! -- În față sau în spate? Ai grijă la
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
Cu coapse lungi ca de sitari, Iubita mea din Herăstrău Cu sfârcuri moț de zurgălău, Iubita mea din Cișmigiu Cu tatuaj ombilichiu, Iubita mea din Kiseleff Cu fese zvelte-n relief, Iubita mea din Popa Nan Cu părul negru de catran, Iubita mea din Iancului Cu mers ca-n vârful acului, Iubita mea din Moșilor Cu glezne fine de fuior, Iubita mea din Rahova, Cu gură dulce de halva, Iubita mea din Grozăvești, Te amăgești, mă amăgești Și toate, voi, din
IUBITA MEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363392_a_364721]
-
o mână ascunsă, cu ea binecuvântează șoarecii. Picioarele priveau jalnic scările inaccesibile, inamovibile. Freamătă orhideele carnivore, orori, aurore. O, cara mia, cară-mi cărămida în casă. Bourbonii lucrau câte 18 ore pe an. De asta vinul este negru ca un catran. În depărtare un lup lătra la strămoși, îi răspundeau obraznic doi caltaboși. Se trezeau morții, ce-i gălăgia asta? Întreabă pe Popeasca. Valul ușor al unui discurs apatic, duios aspazia trecea prin anastasia. Vorbind cu nasul, riști să pierzi parastasul
POPESCU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364139_a_365468]
-
Victorița Duțu ne invită la nașterea din nou a tot ceea ce este humă, a lutului, la puritatea ce triumfă asupra păcatului, la lumina ce domină întunericul, la raiul ce înfrânge iadul, la echilibrul ce biruie tentația. „Stau/ În întunericul de catran/ Al încăperii mele/ Și aștept/ Răsăritul soarelui./ Văd cum întunericul/ Se luminează încet,/ Dar sigur./ Semnalul cocoșului/ Anunță sosirea zorilor,/ Ca o trâmbiță puternică/ De lumină/ În întunericul ce-și revarsă/ Chipul în/ Oglinda/ Din odaia mea.” („Culori”) Confesiunea lirică
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
mai mult pe gât. De fapt și la școală aveam să învățăm mai târziu Katiușa pe rusește, Mândru cazac și răutăcios iar Serile de lângă Moscova nu au mai avut șansă să mă prindă elev. Altădată curățam fosforul d la chibrite, catranul, în intzeriorul unei chei de șifonier pe care o legam cu ață, îndesam acolo un cui și el legat de celălalt capăt al aței și când stăteau de vorbă două saumai muulte cumetre, veneam ca mielușeii pe la spatele ,lopr și
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
din China, melcișori fusilli (Italia), o cutie de Whiskas, pe care scrie în românește, în sîrbește, în bulgărește, în polonă, în turcește, în slovenă, în macedoneană, probabil produs fabricat pentru amărăștenii din Est. De cînd mănîncă Whiskas, motanul meu Anghel Catran nu mai face „miau”, ci „mao”, de aceea mă gîndesc că „bombonelele” or fi chinezești. Îmi vine chef de-o mămăligă. Pentru asta am la dispoziție mălaiul extra produs în Ungaria.Na! frați români! Al nostru este numai tiocul de
O DIMINEAŢĂ COSMOPOLITĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348217_a_349546]
-
am uitat parola, Mormane de tristețe mă strâng ca un lasou, Și chiar de sunt străină de foamea din Angola, Flămând e al meu suflet în propriul său cavou. Trăiesc pentru iubire, dar mă înec în ură Din cupa de catranuri ce mă absoarbe-obscur, Sub vălurile nopții, m-arunc în aventură, Pătrunsă de-ntuneric, n-am chef nici să înjur. M-am învățat cu răul, tovarăș chiar îmi este, Din clipele-i vasale, corolă și-a făcut. Sub draperia sorții, renunț
SCENARIU ABSURD de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366307_a_367636]
-
domnul profesor a trecut la canabis, deși văd pe masă pachetul de „patriotice“ și chibritul, dar parcă poți să știi? Ca să facă impresie, domnul profesor dă voinicește peste cap matrafoxul care dizolvă pereții paharului unsuros. Este convins că a înghițit catran lichid. Cască spasmodic gura, iar ochii i se umplu de lacrimi. Prompt, chelnerul, crezând că e vorba de o nouă comandă, mai aduce un pahar, la fel cu primul. Domnul profesor se liniștește cu greu și privește în jur. Consumatori
DOMNUL PROFESOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366468_a_367797]
-
domnul profesor a trecut la canabis, deși văd pe masă pachetul de „patriotice“ și chibritul, dar parcă poți să știi? Ca să facă impresie, domnul profesor dă voinicește peste cap matrafoxul care dizolvă pereții paharului unsuros. Este convins că a înghițit catran lichid. Cască spasmodic gura, iar ochii i se umplu de lacrimi. Prompt, chelnerul, crezând că e vorba de o nouă comandă, mai aduce un pahar, la fel cu primul. Domnul profesor se liniștește cu greu și privește în jur. Consumatori
DOMNUL PROFESOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366468_a_367797]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 769 din 07 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Urmează Partea a VII-a o oală cu catran încins peste care a pus boabe de tămâie și l-a gonit pe ucigă-l toaca. S-a mai auzit că "maioru" mușca de ureche câte-un ied (în miez de noapte) care behăia de făceau pe ei în pantaloni
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
să scapi făr' a plăti, pus la cazna a mai grea, Doar că pân' atuncea, vai! Limba ți se va scurta, Ca, rămas fără de grai, să nu poți, de chin, urla, Vei fi ars și-apoi prăjit în cazanul cu catran, (Înălțând la cruci, smerit, rotind ochii prin tavan) Os cu os, de la picior pân' la cap, va fi zdrelit, Pentru fiece vapor și tot ce s-a șterpelit, Iar în clipe de răgaz, a' lui Boc hidos strigoi, O să-ți
DEMOCRAŢIE CREŞTINEASCĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352267_a_353596]
-
toacă! Antrenată de milenii cu cel puțin trei sfârșituri de lume pe an, spune că își bagă picioarele. Câtă inconștiență! *** Strehaia... Capitala imperială a Europei se pregătește de nuntă... În marea sală a tronului majestatea sa, împăratul Haralambe al-CC-lea, zis Catran, se dă de ceasul morții încercând să îmbrace marea ținută de ceremonie. Este destul de dificil dat fiind că înălțimea sa, mai bine spus rotunjimea sa, are aproape două sute de kile, foarte zgârcit dispuse pe verticală. Oricum, până la urmă, reușește să
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352337_a_353666]
-
tăcut prea devreme, Mulți pentru glorie s-au bătut, Triumful urcă precum un vierme, Raiul a fost ridicat din lut. Munții rumegă norii, sublimul, Leul a fost cândva șobolan, Doamne, nu-mi oferi doar prea-plinul, Lasă-mi o porție de catran. Tobele bat, trompetele sună, Mergem voioși la carnaval, Moartea are culoare brună, Viața-i ascunsă-n recif de corali. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Există? / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 351, Anul I, 17 decembrie 2011. Drepturi de
EXISTĂ? de BORIS MEHR în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351017_a_352346]
-
nici apa tulbure a timpului filtrată prin tifon. Ca un jurnal de bord cu furtuni și senin, dar neîntinat de venin Poezia - ecoul vibrațiilor lucrurilor, distinctul însemn uman, nu o existență de noapte fără transfigurarea de Lună, întunecată ca de catran. Metaforele să subjuge, să cucerească și sufletele uscate de iască. Sonoritățile și armonia lui Orfeu să însuflețească versul meu, caldele adieri de alizeu. Referință Bibliografică: Enigmă dinastică de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 268
ENIGMĂ DINASTICĂ DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355815_a_357144]
-
au tăiat Și te-au smuls din rădăcini Să te vândă la străini... Românie gem și gemi De durere și blestem Pe păcatul hramului Și blestemul neamului... Românie rai ciuntit, Ți-au mânjit și țe-au pocit Chipul mândru românesc Cu catranul țigănesc... Românie duc și duci Greu suspin pe două cruci În trupul cristoșilor Celor două țări surori... Românie trist pământ, Ți-au luat ce ai mai sfânt: Copiii de la părinți Și credința sfântă-n sfinți! Referință Bibliografică: Românie plâng și
ROMÂNIE PLÂNG ŞI PLÂNGI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355135_a_356464]
-
Vichy 1. E borfaș moșneagul Timpul ăsta hîtru Care m-amageste Cu vise la litru Ieri săreai pe strada Și aveai codite Azi ești domnișoara Floare cu fustițe Cîte sticle oare Am golit în van ? Cîte de plăcere Cîte cu catran ? Și în timp ce floarea Farmecu-si sporește Băutură asta Mă îmbătrînește Dar ce bucurie Să te văd crescînd Eu o să plec poate ... Nu știu, în curînd Și-acum ia aminte Trăiește intens Fiecare clipă Este un eres Astăzi poate ploua Mîine va
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]