293 matches
-
lichide răpăie pe teritoriul nimănui, e clar că uscatul pierde teren, că zvârcolirile lui se vor permuta dincolo de orizont În cețuri străvezii, el Însuși, din ce În ce mai slab și mai Împuținat, În curând va simți În ceafă aburul dens venit din nările cavalcadei urmăritoare, iar atunci ultima mână de praf se va transforma În mâzgă. „Vii odată?“ Deschid geamul și ploaia mă pălmuiește violent. Un șuvoi pătrunde În cameră, iar frigul Îmi Înfige În minte un gând: balena care-mi poartă numele și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se ridică din pat abia la amiază. Dispozitivul pe care intenționa să-l folosească era unul foarte simplu. În limbajul inițiaților se numește caltrop. E un fel de țepușă multiplă, cu patru brațe, folosită Încă din vechime pentru a opri cavalcadele cavaleriei inamice. Fiindcă, oricum ar fi fost aruncate pe cîmpul de bătălie, una din cele patru țepușe rămînea cu vîrful În sus, distrugînd carele de luptă sau Înfigîndu-se În picioarele cailor. Nici nu era nevoie de mai mult. Atîta doar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Că era un mare și tare tunar!“ Zi pe care-l vrei și, dacă-i întru proslăvirea Stelelor și Dungilor, îl știu de la cap la coadă! Da, doctore, sunt un copil al exercițiilor de alarmă antiaeriană, țin minte Corregidorul și „Cavalcada Americii“, și drapelul ce flutura pe catarg în timp ce era înălțat în unghiul acela sfâșietor deasupra însângeratei Iwo Jima. Colin Kelly s-a prăbușit în flăcări când aveam eu opt ani, iar de Hiroshima și Nagasaki s-a ales praful și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dispărut pentru totdeauna. Și mă copleșea o tristețe cît se poate de adevărată - și nu una Închipuită. De fapt, adunam În mine o adevărată furtună emoțională, cînd, pe neașteptate, Însoțită de zumzetul proiectorului - un sunet ce devenise la fel de angoasant precum Cavalcada Valkiriilor a lui Wagner -, apărea din nou pe ecran, Înviată din morți, goală și ridicată la ceruri, zvîrcolindu-se pe un covor. Era ceva magic. Jinduiam să mă apropii de ea ca un adorator servil, cu floarea unui trandafir În palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
obsedant de-a lungul întregului film, era foarte bine realizată, te tulbura. În sală perechile de îndrăgostiți se sărutau, aici își mutaseră sălașul de când frigul îi gonise din parcuri. Unii vizionau cu răbdare. Câțiva băietani dornici de acțiune și de cavalcade picante începură să fluiere. Puțini înțelegeau ceva, cu adevărat din filmul acela. Au ieșit din cinematograf fără să scoată o vorbă. Ei, cum a fost? a întrebat-o într-un târziu bărbatul mai mult ca să rupă tăcerea care părea nefirească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai adânc, Satelitu ara în granit, săreau așchii încinse, încrâncenate să cucerească fiecare părticică de moleculă, fiecare rotație învolburată din tornada nebună a atomilor care tindeau spre o cosmică rânduială, contrazisă de eroismul egoistei vitejii de erou neînfrânt, neîngenuncheat de cavalcada cailor hrăniți cu jar, din copite săreau scântei de soare, însuși soarele își dăruise fierbințeala nucleului atomic orbital, postulat și paradox echidistant al vieții și al morții, algoritm și paradigmă, nebunie, hotărâre, străbatere, învingere, ascensiune, amețeală, rotire, descifrabilul care scapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
într-adevăr, o prezență vulcanică, dar în sensul peiorativ al cuvântului... Modul său de a scrie este exploziv-interjecțional, generând un fel de chiote, nu poezie. Cele mai avântate și hilare sunt declarațiile de dragoste: ‹ „Sunt o mare de flăcări, / O cavalcadă de vreri, / Ochii ei / Prevestitori de furtună / Și totuși / Vibrante emoții / Mă cheamă / Nopțile...“ (Stare) „Tu ești nemărginirea / Minunato! / Fiorii tăi mi-aduc / Șoapte de vecernii... Tu ești presimțirea / Eleganto!“ (În vineții zori) „Tu țipai în noapte / Un hohot ancestral
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ca acela. Pe când noi dormeam cu un ochi Închis și altul deschis și ne temeam până și de umbra noastră, Madridul duduia de serbările În cinstea venirii prințului de Wales, eveniment care era de-acum oficial. Au urmat zile de cavalcade, serate la Palatul regal, banchete, recepții, baluri mascate și o petrecere cu coridă și cu Întreceri cavalerești de aruncat bețe lungi și ascuțite (cañas) Închipuind sulițe - joc practicat și de turci sub numele de „geret“ sau „gerid“ -, În Piața Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
bronz, de piatră, de oțel și, la rigoare, chiar de ciment. Organizații, comitete, fundații, asociații, parohii, prieteni, neamuri etc., dar, nota bene, majoritatea provenind din structuri militare, au pornit galopul apocaliptic al ridicării de monumente. Ce a ieșit din această cavalcadă, e foarte ușor de văzut și astăzi. Nu există colțișor în biata noastră țărișoară, în care să nu se ițească vreun bust de erou civilizator cu bătaie județeană, dacă nu cumva chiar comunală, vreun cavaler, vreo cruce - impozantă ca dimensiuni
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
scrise. Căci, deși obnubilat de ceața vedeniilor vindicative, Nietzsche scrie formidabil. Și astfel ajungi să admiri balerinul din el, ignorîn-du-i cu totul semnificația mișcărilor. Nu te mai preocupă veridicitatea reflexiilor, ci forma lor de sclipire retorică. Un clinchet de vertiginoasă cavalcadă care a fost iscat de corzile unui suflet sfărîmat - acesta e sunetul cărții de față. Aidoma unei marionete căreia mecanismul interior, uzat pînă la gripare, îi imprimă gesturilor aparența sacadată a unor mișcări fără coordonare, scrisul lui Nietzsche curge gîlgîitor
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
ingredientele unei rețete îndelung folosite și care nu mai lasă loc surprizei. Una din scenele de o poezie vizuală exuberantă, stricată din punctul meu de vedere de replicile pilduitoare care însoțeasc examenul de conștiință al personajului, este cumva similară cu cavalcada Enților din Stăpînul inelelor. Prințul Nuada eliberează o forță a naturii distructivă și fertilă în același timp, un zeu al pădurii care dintr-un bob, o mirabilă sămînță se dezvoltă gigantic în mijlocul orașului, măturînd totul în jur cu tentaculele sale
Tauromahiile lui del Toro by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7962_a_9287]
-
serios. Nu mai este vorba de lăieții, de acei văicăreți aliați de ocazie... Putem zice, o baladă în lege, nu epopee eroi-comică, - balada lui Argineanu. Epica ei merită a fi desfășurată, - și o vom face strângând-o în chingi, urmărind cavalcada vorbelor: Viteazul se repede în turci, sare, surpă, calcă, aleargă, străpunge, taie, rupe, zbiară, înjură, sfarmă, iar sfârtecă, scapă de ei, gonește, îi lasă în urmă de izbeliște, calul nu-și mai întețește, se oprește, privește... ...De pulbere și de
Balada lui Argineanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7295_a_8620]
-
să își aleagă dintr-o listă cu cinci nume pe cel al viitorului soț. Departe de ideea măritișului, fără un interes deosebit pentru modă și mondenități (aspecte asupra cărora scriitoarea a zăbovit nu doar cu plăcerea documentaristului), ci doar pentru cavalcade solitare, fetei i-a lipsit curajul - nu și dorința - de a se împotrivi. Victimă a educației care o privase, ca pe toți de rangul ei, de naturalețe, s-a supus; femeile din familie nu încetau să repete și să arate
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
nu au avut alt rost decît să-i pregătească lui apariția. Dar ce uimește la Onfray e coabitarea unui talent indubitabil (oricine deschide măcar una din cele peste 20 de cărți pe care le-a scris într-un ritm de cavalcadă spăimoasă simte că autorul are darul limbii) cu o stupefiantă dezinhibare morală. E un cinic voios, gîngurind de satisfacție la contemplarea declinului Europei, declin căruia îi îmblînzește urmările prin facile rețete ale fericirii generale. Drama lui Onfray stă în premisele
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
Tudor Vianu îl avea printre asistenții și emulii săi apropiați și iubiți. Pentru tînărul adolescent care era atunci Ion Vianu, prezent, uneori, la discuțiile dintre cei doi, Papu își lua un avînt extraordinar, iar plimbarea sa prin cultură era „o cavalcadă romantică prin pădurea teutoburgică" (p. 165) - în timp ce T. „oferea ascultătorului un peisaj perfect controlat". Edgar Papu mai avea un merit: fiind un prieten de familie, „în seara de Crăciun, aprindea lumînarea din vîrful pomului" (p. 166). Și mai avea o
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
la rece privind lucrurile, destinul lui Cârlova e mai puțin complicat decât acela al lui Hrisoverghi. N-a dat naștere unor legende de asemenea amploare. Ipoteza că ar fi fost ftizic și moartea i-ar fi fost grăbită de o cavalcadă într-o noapte de iarnă putând părea, prin comparație, de-a dreptul cuminte.) Să reluăm: toate aceste amănunte îi sunt mai mult decât familiare profesorului Mihai Zamfir. În imaginarul colectiv, Hrisoverghi ar fi avut, într-o logică a firescului, un
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
Versul lung, alexandrinul românesc, prezent în pasajele descriptive, alternează cu un vers expresiv și neobișnuit, cu alexandrinul clasic sub forma lui dactilică, săltăreț și cadențat. Cele mai spectaculoase înfruntări din epopee adoptă ritmul și măsura din Mihnea și baba, episodul cavalcadei; spontaneitatea vitală a scriiturii poetice se manifestă în construirea deliberată de imagini grandioase; uneori prețul este sacrificarea exactității prozodiei, așa cum va face și Eminescu în marile poeme postume. Descriind Dacia de vis ca pe un paradis terestru, descriind lumea cerului
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
amalgam de exhibiționisme și travestiuri îți vine mai greu să înțelegi de ce se zbat și dansează protagoniștii, iar faptul că este vorba de perspectiva declanșării unui război mondial devine aproape un fapt trivial al comedioarei, un pretext de agitație și cavalcadă histrionică. Pe unde trece, bal, teatru sau spital, Holmes provoacă o harababură totală, dându-se, de fapt, în spectacol. Interesant cu adevărat în film este profesorul Moriarty, Jarred Harris a reușit să-i dea acea scânteie de nebunie amestecată cu
La circ cu Sherlock Holmes by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5006_a_6331]
-
pentru efectul pe care îl poate avea asupra lumii. E un claustru de spirit în pielea acestui om, o carantină la care sufletul se supune din nevoia de a-și digera amărăciunile, numai că în afară nu răzbate decît o cavalcadă de expresii fastuoase, care irită prin redundanța lor emfatică. Deși n-are accente patetice sau exaltate, Petru Pătulescu este un incurabil adept al enumerărilor interminabile, eroarea autorului fiind de a crede că, înșirînd adjective mustoase, scrisul său devine mai expresiv
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
pagini din corespondența mateină. O partitură kafkiană e exersată în Periferia imperiului, cu risipă de detalii de atmosferă zwischeneuropeană. Povestirea care dă titlul volumului e demonstrație de virtuoz al născocirilor. Orice detaliu poate fi relansator al poveștilor imbricate, într-o cavalcadă demnă de un Münchausen în vizită la Frații Grimm. Anul Woland improvizează pe corzi bulgakoviene, la cererea Ruxandrei Cesereanu. Și așa mai departe. Coperta (semnată Alexandru Pecican) spune multe despre nenumăratele orologii care își bat fiecare ora proprie, într-o
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
deferlanta valurilor. Prin analogie, obiectul impersonal, constituind, și în cazul artei, suportul aventurii, se lasă echivalat în chip semnificativ: shaper, după termenul comun denumind, în engleză, artizanul ce fabrică, pentru surf, planșa plată menită a răzbate viteaz, unealta instabilă a cavalcadei marine. Desigur, a întreprinde o instalație totală, cum se voiește această expoziție, urmînd a-l reprezenta pe autor pînă departe, la Golful Persic și în India, include mostre de travaliu care nu încap în limitele unui exercițiu satisfăcut de sine
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
tulburare romanțioasă în ochii lui Vasile Morar, o neliniște uimită de inadaptat superior. Pare un intelectual a cărui minte stă spînzurată de dîra unor himere voluptuoase, privitorului nearătîndu-se decît crusta himerelor: fața luminoasă a unui fantast prins sub freamătul unor cavalcade interioare. Oriunde îl întîlnești, impresia e aceeași: îl simți făcîndu-și tabietul savurării fantasmatice, ruminațiile visătoare împrumutîndu-i aerul unui îndrăgostit întîrziat. Nu știi dacă se roagă, dacă deapănă literele unei maxime sau dacă retrăiește bucuriile prezenței unei femei, dar îi simți
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
soi de wishful thinking al cititorului, sunt gigantești, hiperbolice, deci tot o forțare a norocului. Și nu doar norocul e pus la încercare, ci toate limitele timpului și ale spațiului, în întrupările lor cele mai concrete: anotimpurile, natura. Iată o cavalcadă demnă de vremuri mitice, când omul era, de-adevăratelea, gospodarul creației: „până-ai să te-arăți, femeie, /vor pleca și animalele celelalte,/ lăsându-mi nerăbdarea împodobită cu plante...// Poate am să par subțire ca licărirea,/ și-n spatele meu, frenetic
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
evoca șirul de episoade ce au dus la descoperirea materiei întunecate, sarcină de care s-a achitat cum a putut: rezultatul e un documentar în foileton, fără coerență narativă, ca un colaj de fragmente separate prin rînduri albe, într-o cavalcadă de detalii fără nici o relevanță pentru tema cosmologică. Cititorul e silit să-i urmărească pe cei trei fizicieni în cele mai anodine situații: cum vorbesc la telefon, cum schimbă mailuri în seri caniculare, cum merg cu avionul, cum privesc prin
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
la ruminații interminabile, calități care, amintind de timbrul interior al femeii, îl fac dezagrabil în ochii muzicologului. De aici încolo începe infernul sufletesc al unui efeb care nu acceptă ca Mihai Rădulescu să se culce cu alții, jurnalul fiind o cavalcadă de gelozii, certuri, scene, domolite de perioade de acalmie, cînd amorezii sînt copleșiți de dezgust. Ce definește homosexualul e că, respingînd criteriile unei etici care îl exclude din lume, mută tribulațiile personale în plan speculativ, așa explicîndu-se impulsul lui Sirin
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]