221 matches
-
secolele XIV-XV în Franța și Țările de Jos". S-a preocupat, cu predilecție, de istoria mentalităților, fiind interesat de idei, emoții, imagini, sentimente. Descrie evul mediu târziu ca pe o perioadă decadentă și pesimistă. S-a ocupat de ideea de cavalerism, imaginea vieții și morții, stilizarea dragostei, emoția religioasă, imaginația, noțiunile sacre etc.. Henri Berr (1863-1954), filosof și istoric francez, a fost fondator al "Revistei de Sinteză istorică", în 1890, și a condus colecția de lucrări istorice "Evoluția Umanității", unde Lucien
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
în care și-au spus cuvântul: G. Panu, Rădulescu-Niger, Virginia Micle-Gruber (fiica Veronicăi Micle), Dim. Nanu, Gh. Silvan și M. Strajan. Jumătate din ei dispăruți. La 14 Ianuarie 1905, Prasin moare în plină tinerețe și vigoare, victimă a generozității și cavalerismului său. Provocat la duel de ziaristul Scântee, pentru o ripostă, poate cam aspră, totuși meritată, în cursul unei polemici în legătură cu o recentă conferință literară a lui Catulle Mendès la Iași, Prasin acceptă cartelul și întâlnirea avu loc a doua zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
închiderea portului de la Kle[c]k. Nu se poate contesta că împăratul Austriei are o coardă cavalerească în inima sa, pe care, atingînd-o, ești sigur că va întrebuința influența personală, cît-o mai poate avea în vreme constituționalismului, în favoarea echității. Acest cavalerism - și nu interesele raselor domnitoare din Austria - va fi dictat închiderea portului de la Kleck, prin urmare inaugurarea unei echitabile neutralități față cu mâna de viteji cari se luptă peste Dunăre pentru liberarea lor. Liberarea și cosolidarea lor implică un pericol
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
că cavalerii cotului și ai calupului ș-ar fi exercitat mai departe pacinica și mult folositoarea lor meserie, dar nefiind asemenea datorii, ci numai drepturi comode, boieria mică sau mare trebuia să fie un obiect de invidiat, pe lînga acestea cavalerismul devenise ieften în Moldova. În genere toată societatea secolului al XVI și al XVII se poate caracteriza scurt: Datoria se preface în drept. Noi la începutul veacului acestuia am fost încă în veacul al XVII. Datoria de a fi slujbaș
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a lua măsurile cuvenite ca scandaluri ca acela de marți seara să nu se mai repete. Cerem și stăruim cu tot dinadinsul ca autoritatea competentă să ia act de scena petrecută în acea seară, pentru a face ca fanfaronadele și cavalerismul ce unii din d-ni întrebuințează să înceteze atunci măcar când ei singuri își recunosc vina lor, când ei singuri sunt cauza scandalului. [3 septembrie 1876] ANTIHRIST Dr. Hermann Rohling care, după ce fusese profesor de teologie în Munster, a trecut
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cu o statură impunătoare. Și cum suntem prieteni din copiărie, îmi dau seama ce gândești. Ți-aduci aminte cum veneai la noi acasă în fiecare zi? Știu eu ce vrei. O, paidea! O, Rege David! O, Plutarh și Seneca! O, cavalerism, o, Abate Suger! O, Palat Strozzi, o, Weimar! O, Don Giovanni, o, creneluri ale dorinței îndeplinite! O, ființă umană zeiască! Spune-mi, prietene, greșesc prea tare? Nu, nu greșești, am spus. Eram în acest separeu cu lambriuri de lemn din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
industria mineritului storc de la buget sute de milioane de lei anual și, făcând aceste observații, Ladima nu își dă seama că lovește chiar în Nae Gheorghidiu, patronul ziarului "Veacul". Astfel, Don Quijote, scolastic, nu abdică niciun moment de la regulile scrise ale cavalerismului, iar Ladima crede, cu obstinație, în niște principii economice valabile doar în plan teoretic. Doi utopici se întâlnesc în aceleași fapte de esență. Pentru ei, toate femeile trebuie să fie de o frumusețe aparte, tot ce înseamnă urât sau hidos
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de ușor este el doborât de țăranul viclean sau de monștrii întrupați în mori de vânt și cât de greu se ridică de la pământ și, iarăși, cât de ușor glosează apoi pe marginea ideilor de curaj, iubirea pentru aproape și cavalerism! Când plouă, Ladima, în paltonul său greoi și demodat, simte râme pe tot corpul, care îl descompun sufletește, aidoma personajului bacovian. Și totuși, continuă să meargă, în căutarea unui împrumut pentru plinuța, pământeana Emilia. Cât despre Eminescu, acesta trasează o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
știe, și Divina Comedie, dar cu alte implicații). Francesco d’Assisi, până-n vârful unghiilor plin de cultura provensală (era de altfel provensal după mamă), a introdus această poetică în viața religioasă, pe care a transformat-o într-o variantă a cavalerismului rătăcitor și căreia i-a imprimat o viziune oarecum panteistă, la un pas de erezie și de o formă de protestantism. Poate că papa Inocențiu al III-lea, care a ordonat cruciada contra Albigensilor, și-a dat seama că, aprobând
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de „iraționalism medieval” e un nonsens tot așa de grosolan ca și cea despre obiceiul fumatului la strămoșii noștri daci. E bine să mai amintim că între marile creații ale Evului Mediu, pe lângă catedrale, libertăți comunale (în special, în Italia), cavalerism, poezie, fac parte universitățile. Ideea de universitate e o idee medievală. Despre universitățile Evului Mediu, G. Călinescu scria aceste rânduri: „Universitatea era nu numai o universitate de studii, dar și una de sentiment, fiindcă oricine putea fi student oriunde, limba
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
un elogiu lumii curtenești de altădată, ce păstra intacte ceremonialul și curtoazia, noblețea sufletească, onoarea, spiritul justițiar, și care se găsea, la sfârșitul Evului Mediu, într-o degradare a idealurilor sale. Curteanul se transformă într-un intrigant, ideea însăși de cavalerism a dispărut, a decăzut imaginea bărbatului plecat în căutarea iubirii pure, absolute sau a nemuririi. Digresiunea aceasta era necesară pentru a sublinia metamorfozarea unei lumi ce avea nevoie de alte coordonate: vechile simboluri fiind perimate, nu se putea apela decât
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fel de virilitate, pe care, de altfel, o pierduseră, devine singura formă de a mai manifesta o autoritate sau un control asupra spiritelor mai slabe, așa cum și-ar dori, reimplicându-se, după aceste abandonuri, în fapte duplicitare, reprobabile, lipsite de noblețea cavalerismului.718 Societatea patriarhală, așa cum de altfel am mai subliniat, nu acordă valoare principiului feminin, perceput ca irațional, obedient, servil, și insistă pregnant asupra diferenței dintre sexe și asupra puterii masculine ce trebuie să domine. Personajele feminine din cadrul poemului, care se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de realizat, ci și dorința pentru o viață trăită în armonie, în demnitate și în bogăție. Cavalerul însuși devenea exponentul unei civilizații conștiente de propriul apus, nu fără o urmă de regret din partea autorului, ce realizează totuși caracterul desuet al cavalerismului care nu își mai afla loc într-o societate doritoare să se emancipeze. Ironia chauceriană, nelipsită, vine din anacronism, asistăm la un cavalerism căruia îi lipsește însă orice bază creștină, și aici se dezvoltă satira centrală a istorisirii: o poveste
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de propriul apus, nu fără o urmă de regret din partea autorului, ce realizează totuși caracterul desuet al cavalerismului care nu își mai afla loc într-o societate doritoare să se emancipeze. Ironia chauceriană, nelipsită, vine din anacronism, asistăm la un cavalerism căruia îi lipsește însă orice bază creștină, și aici se dezvoltă satira centrală a istorisirii: o poveste de dragoste în maniera literaturii cavalerești este situată în cadrul unei rame epice clasice. Personajele acționează potrivit convențiilor dragostei curtenești, dar peste tot domină
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
eroina din Povestea răzeșului, narator care își cere scuze pentru că, nefiind instruit, nu poate povesti într-o manieră elegantă, așa cum au făcut unii pelerini de-a lungul călătoriei. Istorisirea lui ne conduce în timpul străvechilor briți, adică într-o epocă a cavalerismului, acțiunea desfășurându-se în Armonica (Bretania, regiune din Franța). Avem, încă din incipit, imaginea unui cuplu ideal: cavalerul Arveragus și soția sa, Dorigena. „Kittredge a considerat această povestire o definiție a unei căsnicii ideale, cu care autorul și-a propus
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
-i demonstreze bărbatului sinceritatea femeii în iubire. Asistăm acum la o inversare a rolurilor: nu femeia este cea care supune pretendentul la diferite încercări, pentru a se dovedi merituos de grațiile ce urmează să i le ofere, ca în perioada cavalerismului, ci ea își dovedește măiestria și statornicia sentimentelor față de un bărbat cumpătat, inteligent și prevăzător. Naratorul Panfilio surprinde puterea sentimentului iubirii care le determină pe femei să preia un rol activ, să dețină inițiativa într-o relație amoroasă: „dragostea îi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
la gusturile înalt literare. Dacă, cel puțin la început, rafinamentul nu se putea manifesta în subiectele abordate, numele personajului trădează obsesia de a aparține aristocrației spiritului. Thomas Malory scrisese, în plină resurecție medievală, faimoasa Le Morte d’Arthur, cartea-standard a cavalerismului „fără pată și prihană”. Ciclul legendelor arthuriene a ajuns la noi mai ales în varianta straniului scriitor-pușcăriaș: intrigant politic, hoț, escroc, violator, Thomas Malory a petrecut în închisoare opt ani, scriind, în detenție, texte de-o înălțătoare, incredibilă puritate a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
acestea nu anulează starea de celibat a lui Marlowe: un celibat pe cât de... perpetuu, pe atât de precar. „Domnițele în primejdie” nu sunt, cum spuneam, chiar personajele imaculate, ireproșabile, neajutorate din literatura tradițională. Din acest punct de vedere, romantismul și cavalerismul lui Chandler sunt cât se poate de prost plasate. De aici nu rezultă că aceste trăsături sunt mai puțin reale și că n-ar face parte din profilul său psihologic și moral. Faptul că idealismul sună dogit, că lumea în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care e supus eroul și, nu în ultimul rând, a represaliilor fizice îndurate fără crâcnire, cu un fel de fatalism amuzat de sine. Vânjos, energic, curajos, Philip Marlowe este însă victima unor adversari nemiloși, incapabili să respecte minimele reguli ale cavalerismului. Din acest punct de vedere, el contrazice scenariul romanelor medievale, în care eroul iese învingător de fiecare dată, oricât de dificile ar fi obstacolele ce-i stau în cale. Marlowe nu participă decât la turniruri simbolice, ținta sa fiind eminamente
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu se observe acest lucru. A-l reduce la postura - nobilă, e drept - de cavaler rătăcitor aflat în căutarea adevărului înseamnă a diminua personalitatea detectivului. Marlowe nu poate fi doar un cavaler, pentru că lumea în care trăiește e lipsită de cavalerism. Or, confruntat cu duritatea asasinilor înrăiți, a politicienilor corupți și a polițiștilor pe cât de incapabili, pe atât de cinici, el ar putea apărea, în cel mai bun caz, drept o caricatură. Ceea ce nu este. Ținta lui Raymond Chandler trebuie căutată
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de pom (din debutul cărții din 1939) va rămâne pentru eternitate acolo. Asemenea cavalerului cu armură neagră, Marlowe a încremenit la mijlocul unor gesturi al căror simbolism devenise desuet. După anii petrecuți în deșertul californian, își însușise lecția amară a unui cavalerism ieșit din uzanță, ineficient și steril. Philip Marlowe nu joacă, de fapt, o partitură proprie. El ilustrează variatele faze prin care a trecut nihilismul lui Chandler, de la respingerea valorilor clasei de mijloc până la negarea politicului, a afacerilor și, în general
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Demodat, marginal, disprețuit - banul este forma cea mai frecventă de a-i testa integritatea -, el își duce la capăt misiunea chiar dacă încercările prin care trece îl împiedică să simtă cea mai mică satisfacție în fața victoriei repurtate. Moneda bătută pe valorile cavalerismului are, în roman, o serioasă bază de susținere. Nu doar scena inițială, ci și ultima vizită făcută familiei Sternwood trimite la postura de erou salvator. Revenită la splendoarea inițială, atmosfera naturală acordă o scurtă perioadă de grație personajelor angrenate în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Valente devine Helen Grayle, iar lista se întinde peste aproape toate episoadele aventurilor lui Marlowe. La fel de productivă este tema șantajului - cu mențiunea că adeseori șantajiștii sunt uciși de cei șantajați - ori aceea a mafiotului în personalitatea căruia supraviețuiesc urmele unui cavalerism inexplicabil, așa cum se întâmplă cu Eddie Mars în The Big Sleep și cu Clark Brandon în romanul discutat aici. Ambii sunt capabili, de dragul femeii de care sunt îndrăgostiți, de gesturi de mare generozitate. Deși n-ar părea, nu se dau
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
puritanismul victorian, pe când Amis este heraldul unei lumi complet dezinhibate. Așa se explică iritarea pe care i-o provoacă homofobia lui Chandler (termenul l-ar fi făcut pe părintele lui Marlowe să surâdă), disprețul arătat de acesta abaterilor de la modelul cavalerismului viril ilustrat de Philip Marlowe. Cu astfel de premise, e aproape un miracol că o mare editură precum Vintage are curajul să retipărească, an de an, un roman a cărui filozofie contrazice atât de agresiv concepțiile așa-zis „liberale” profesate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Orice alt nume. Căci avea un nume simplu, direct".) pare a reda distincția dintre "cuvânt semnificativ" și "simplu cuvânt", aflându-se în dezacord cu natura simplă a numelui privit doar în calitatea sa de semnificant, "semn" pur. Departe de conota cavalerismul, numele său îl persiflează, dovadă răsturnarea lui (Roland/ Orlando 564). Numele căutat al celui care îi făcuse lui Adrian dezvăluiri (la telefon) despre "existența plenară, mitică a omului"565 este punctul de plecare al nuvelei. Când Eliade "vedea" începutul "misterios
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]