234 matches
-
o anume balegă, a numai cailor acelora (și-n vecii vecilor). Am ieșit În drum. Și am pătruns În lumea marilor: nu pot vedea mai sus decât Înălțimea-mi; nu ajung cu cătarea nici măcar până la șei, necum să ating chipurile cavaleriștilor. Printre femeile care Îl Înconjoară - și de sub streașina aceea - văd boturile cailor, picioarele lor tremurânde, burțile leoarcă. Și balega, de bun-venit. Iar acum văd o cizmă, o scară - o cizmă prăfuită, cu câteva pete mai Întunecate, dar alburii: stropii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și perdelele. Cred că nimănui nu-i dăduse prin cap că perdelele se pot spăla și ele. Toată lumea se gândea, probabil, că aparțin ferestrelor și atât. — Individul nu e normal, afirmau cu toții, catalogându-l ca fiind nazist sau poreclindu-l Cavaleristul. Nu aveam nici măcar o fotografie indecentă pe pereți. Singura noastră poză reprezenta un canal din Amsterdam... Când mi-am lipit și eu un nud pe pereți, tipul a protestat: — Eeee, Watanabe, e-eu nu p-pot s-să s-sup-port așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a fost luat de canalul din Amsterdam, dar cum nu țineam la nud în mod deosebit, n-am făcut scandal. Cei care intrau în camera noastră se mirau când vedeau o asemenea fotografie pe pereți și nu-i înțelegeau rostul. — Cavaleristul se masturbează privind-o, le spuneam eu în glumă. Glumă-glumă, dar lumea a luat-o în serios și încă atât de serios, încât ajunsesem și eu să cred că e adevărat. Toată lumea mă compătimea că îl am pe Cavalerist coleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
rostul. — Cavaleristul se masturbează privind-o, le spuneam eu în glumă. Glumă-glumă, dar lumea a luat-o în serios și încă atât de serios, încât ajunsesem și eu să cred că e adevărat. Toată lumea mă compătimea că îl am pe Cavalerist coleg de cameră, dar mie nu mi se părea chiar atât de îngrozitor. Mă lăsa în pace atâta vreme cât îmi păstram partea mea curată și pentru că stăteam cu el, totul era mult mai simplu. El spăla, el aerisea așternuturile, el arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-mi tai firele de păr din nas. Singurul lucru care mă deranja era faptul că d\dea cu tone de insecticid când apărea un gândac r\t\cit și eu mă vedeam nevoit să mă retrag în mizeria din vecini. Cavaleristul urma secția de geografie a unei facultăți de stat. — Știi, e-eu învăț h-hă-hărți, m-a anunțat el când ne-am cunoscut. — Îți plac hărțile? l-am întrebat. — Îhî. După ce termin facultatea, v-vreau să mă angajez la Institutul Național
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
albă, pantaloni negri, pulover bleumarin. Era înalt, cu pomeți proeminenți, părul scurt. Când mergea la ore, se îmbrăca în uniformă, iar servieta și pantofii erau negri. Arăta ca un student tipic de dreapta și de aceea toți colegii îi spuneau Cavaleristul, dar bietul de el n-avea absolut nici o legătură cu politica. Spunea că poartă mereu uniformă pentru că e complicat să decidă cu ce să se îmbrace în fiecare zi. Singurele lucruri care îl preocupau erau schimbările geologice care se produceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai rapidă cale de a pune capăt calvarului ar fi fost să aștept să plece din cameră și să-i arunc vechitura aceea de radio pe fereastră, dar știam că un asemenea gest ar fi pornit un scandal de nedescris. Cavaleristul era un individ care ținea la lucrurile lui ca la ochii din cap. Mi-a zâmbit când m-a văzut c\ st\tea neputincios pe marginea patului și a încercat să mă consoleze: — Hai, Watanabe! Ce-ar fi să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ar fi să te scoli și tu devreme și să faci gimnastică cu mine? Nu a mai așteptat răspunsul meu și a plecat la cantină. * Naoko s-a prăpădit de râs când a auzit că am făcut gimnastică, dimineața, împreună cu Cavaleristul. Nu încercasem s\ o amuz, dar până la urmă am râs și eu. Chiar nu mai râsesem de mult cu atâta poftă. Am coborât din tren la stația Yotsuya și am luat-o pe digul de lângă gară. Era duminică după-amiază, pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
atunci. Presupun că nimic special. Evitam să vorbim despre trecut și doar foarte rar pronunțam numele lui Kizuki. Puteam să stăm față-n față, la o cofetărie, fără să scoatem o vorbă. Lui Naoko îi plăcea când îi povesteam despre Cavalerist. Odată, acesta a avut întâlnire cu o fată (o colegă de la geografie, bineînțeles), dar s-a întors la cămin devreme și era foarte posac. Era prin iunie. — Ia ascultă, Watanabe, tu ce vorbești cu fe-fetele, în general? Nu-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
posac. Era prin iunie. — Ia ascultă, Watanabe, tu ce vorbești cu fe-fetele, în general? Nu-mi amintesc ce i-am răspuns, dar oricum nu și-a ales bine omul căruia să-i pună o asemenea întrebare. În iulie, în absența Cavaleristului, cineva din cămin a luat de pe perete fotografia ce ilustra canalul din Amsterdam și a lipit, în schimb, una cu podul Golden Gate din San Francisco. Individul a motivat că vrea să știe cum reacționează Cavaleristul la schimbare și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
În iulie, în absența Cavaleristului, cineva din cămin a luat de pe perete fotografia ce ilustra canalul din Amsterdam și a lipit, în schimb, una cu podul Golden Gate din San Francisco. Individul a motivat că vrea să știe cum reacționează Cavaleristul la schimbare și dacă se masturbează și în prezența podului. I-am spus, mai târziu, că i-a plăcut fotografia, ceea ce a determinat pe altcineva să lipească o fotografie care reprezenta un aisberg. De fiecare dată când se schimba poza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dacă se masturbează și în prezența podului. I-am spus, mai târziu, că i-a plăcut fotografia, ceea ce a determinat pe altcineva să lipească o fotografie care reprezenta un aisberg. De fiecare dată când se schimba poza în absența lui, Cavaleristul se enerva. C-ci-cin-cine naiba face așa ceva? a întrebat. — Habar n-am, dar ce contează? Sunt fotografii frumoase. Ar trebui să fii recunoscător. — Da, ai dreptate, dar mă deranjează. Poveștile mele despre Cavalerist o distrau întotdeauna pe Naoko. Râdea rareori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dată când se schimba poza în absența lui, Cavaleristul se enerva. C-ci-cin-cine naiba face așa ceva? a întrebat. — Habar n-am, dar ce contează? Sunt fotografii frumoase. Ar trebui să fii recunoscător. — Da, ai dreptate, dar mă deranjează. Poveștile mele despre Cavalerist o distrau întotdeauna pe Naoko. Râdea rareori și de aceea, ori de câte ori aveam prilejul, îi mai spuneam câte ceva despre colegul meu de cameră, deși trebuie să mărturisesc că nu eram foarte încântat că mă foloseam de el în felul acesta ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
familii nu prea înstărite și mi se părea mult prea serios pentru vârsta lui. În plus, întocmirea hărților era visul mărunt al unei vieți mărunte și nu avea nimeni dreptul să se distreze pe seama lui. Cu toate acestea, „glumele pe seama Cavaleristului“ deveniseră indispensabile pentru locuitorii căminului și nu aveam cum să le desființez eu. În plus, îmi plăcea grozav să o văd pe Naoko zâmbind, așa că am continuat să furnizez tuturor povești noi despre Cavalerist. Naoko m-a întrebat o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lui. Cu toate acestea, „glumele pe seama Cavaleristului“ deveniseră indispensabile pentru locuitorii căminului și nu aveam cum să le desființez eu. În plus, îmi plăcea grozav să o văd pe Naoko zâmbind, așa că am continuat să furnizez tuturor povești noi despre Cavalerist. Naoko m-a întrebat o singură dată dacă nu am vreo iubită. I-am povestit despre cea de care mă despărțisem. — Era drăguță, am zis. Mi-a făcut plăcere să mă culc cu ea și îi duc dorul din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Deoarece cantina de la cămin era închisă de Anul Nou, m-am dus la Naoko. Am prăjit amândoi mochi 1 și am preparat z½ni2. În lunile ianuarie și februarie 1969 s-au petrecut o sumedenie de lucruri. La sfârșitul lunii ianuarie, Cavaleristul a căzut la pat cu febră foarte mare, aproape patruzeci de grade, și de aceea a trebuit să contramandez întâlnirea cu Naoko. Pusesem cu greu mâna pe două bilete gratuite la un concert și o invitasem pe Naoko. Ea abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu greu mâna pe două bilete gratuite la un concert și o invitasem pe Naoko. Ea abia aștepta să meargă la concert, mai cu seamă că se cânta Simfonia a IV-a de Brahms, pe care o iubea nespus. Din pricina Cavaleristului care se perpelea în pat, gata parcă să-și dea sufletul, nu m-am îndurat să plec din cămin și nici n-am găsit alt fraier care să vrea să aibă grijă de el. Am cumpărat gheață și am băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a sărit din pat și s-a apucat de gimnastica lui cretină, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Și-a luat temperatura și avea 36 cu 2. Îmi era greu să cred că e o ființă normală. — Ciudat, spuse Cavaleristul. N-am avut febră în viața mea. Mi s-a adresat pe un ton de parcă eu eram de vină că făcuse febră. Dar ai avut acum, i-am spus eu înfuriat, arătându-i cele două bilete pe care le pierdusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
șapte luni în față, așa că am timp să mă pregătesc sufletește, i-am spus, râzând. — Ce norocos ești! Ai doar nouăsprezece ani, zise Naoko cu oarecare regret în glas. În timpul cinei i-am povestit lui Naoko despre noul pulover al Cavaleristului. Până atunci avusese doar unul bleumarin, de uniformă. Era un mare eveniment că și-a cumpărat pulover nou. Puloverul în sine era frumos, roșu cu negru, cu o căprioară tricotată pe piept, dar pe el arăta ciudat și toată lumea pufnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
simțeam că-mi umplu golul din suflet. Lucram cinci zile pe săptămână la agenția de transport și trei nopți pe săptămână păzeam magazinul de discuri. În serile în care nu lucram, stăteam la mine în cameră, beam whisky si citeam. Cavaleristul nu se atingea de băuturi alcoolice și nici măcar nu suporta mirosul. De câte ori mă vedea trântit pe pat cu sticla în mână, strâmba din nas și se văicărea că nu poate învăța. Mă trimitea întotdeauna să beau afară. Ieși tu! țipam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
televizor în două, cu gândurile hoin\rind, apoi fiecare jumătate iar în două, și îl fracționam tot așa până reușeam să-l cuprind în mână. La ora zece închideam televizorul, mă întorceam în cameră și mă culcam. Pe la sfârșitul lunii, Cavaleristul mi-a adus un borcan de ness, cu găuri în capac, cu câteva firicele de iarbă și un pic de apă. În el se afla un licurici. Pentru că era încă lumină, insecta arăta ca un gândăcel de apă negru, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mi-a adus un borcan de ness, cu găuri în capac, cu câteva firicele de iarbă și un pic de apă. În el se afla un licurici. Pentru că era încă lumină, insecta arăta ca un gândăcel de apă negru, dar Cavaleristul a încercat să mă convingă de faptul că era un licurici autentic. Nu aveam nici un motiv să-l contrazic, așa că l-am lăsat în pace. Licuriciul părea cam adormit, dar cu toate acestea făcea parcă eforturi disperate să se cațere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ai borcanului și cădea mereu înapoi. L-am găsit în curte. — În curtea căminului? am întrebat eu, mirat. — Bineînțeles. Știi hotelul de a-al-alături? Acolo se practică lansarea licuricilor pentru oaspeți. Acesta, bietul de el, s-a rătăcit pe la noi, zise Cavaleristul în timp ce-și îndesa haine și caiete în sacoșa lui neagră, marca Boston. Trecuser\ deja câteva săptămâni de când a început vacanța de vară și în cămin mai eram doar noi doi. Nu aveam chef să mă întorc acasă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
neagră, marca Boston. Trecuser\ deja câteva săptămâni de când a început vacanța de vară și în cămin mai eram doar noi doi. Nu aveam chef să mă întorc acasă, la Kobe și, de fapt, voiam să-mi continui și serviciul, iar Cavaleristul avusese practică. Acum i se terminase practica și pleca acasă, la Yamanashi. — Ai putea să-i dai licuriciul prietenei tale. Sunt convins că o să se bucure, a spus el. — Mulțumesc, i-am răspuns. Era o tăcere mormântală în cămin. Steagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aveam nici un motiv să părăsesc facultatea, așa că am continuat să merg la cursuri, să-mi petrec timpul liber citind în bibliotecă sau studiind diverse lucruri care mă interesau. * Cu toate că era pe sfârșite și cea de a doua săptămână din septembrie, Cavaleristul nu-și făcuse încă apariția. Eram pur și simplu uluit. Nu era el genul de om care să chiulească de la cursuri. Pe biroul și pe radioul lui se așternuse un strat subțire de praf. Ceașca din plastic, periuța de dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]