241 matches
-
încălca astfel dreptul medieval al primului născut, rivalitatea aceasta fiind transferată în mod oficial în cadrul cruciadei. În 1284, o armată franceză sub conducerea lui Filip și Charles a intrat în Roussillon. Această armată era compusă din cam 16.000 de cavaleriști, 17.000 de arcași, în jur de 100.000 de pedestrași și 100 de corăbii cu echipajele lor în porturile din sudul Franței. În ciuda sprijinului de care se bucura această armată din partea lui James, populația locală s-a răsculat împotriva
Cruciada Aragoneză () [Corola-website/Science/306830_a_308159]
-
un marș secret către nord-vest, virând spre sud pentru a trece râurile Rappahannock și Rapidan, apoi către est, lovindu-l pe Lee din spate. Restul corpurilor avea să-l atace frontal pe Lee prin Fredericksburg. Între timp, circa 7.500 cavaleriști ai generalului George Stoneman urmau să efectueze un raid în adâncime, către ariergarda confederată, distrugând depozitele de provizii de-a lungul căii ferate dintre capitala confederată Richmond și Fredericksburg, ceea ce ar fi tăiat liniile de aprovizionare și comunicație ale lui
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
contraatac, care încă avea șanse de izbândă din cauza avantajului numeric. El a ieșit pe drum noaptea călare să determine dacă este fezabil un atac nocturn la lumina lunii pline și, la întoarcere, el și soldații săi au fost confundați cu cavaleriști ai Uniunii de soldații Regimentului 18 Infanterie Carolina de Nord, care l-a atacat și l-a rănit. Rana însăși nu era foarte gravă, dar Jackson a contractat pneumonie după ce i s-a amputat brațul, și a murit la 10
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
pătrundă adânc în liniile Axei, forțâdu-i pe germani să-și adapteze propriile palnuri operaționale din mers pentru a face față amenințărilor iminente. Raidurile precedente fusesere atacuri de mai mică amploare și cu o forță de lovire mai mică, executate de cavaleriști sau de parașutiști în cooperare cu partizanii, rezultatele fiind succese limitate. Comnadanții și planificatorii sovietici au tras toate învățămintele necesare din acest raid și se pare că succesul de la Taținskaia a fost imboldul principal în crearea armatelor de tancuri independente
Raidul de la Taținskaia () [Corola-website/Science/307702_a_309031]
-
înainte sub comanda maiorului George W. Hockley. Ele erau susținute de patru companii de infanterie conduse de căpitanul Henry Wax Karnes. Regimentul de soldați texani al colonelului Henry Millard alcătuiau flancul drept. În flancul drept extrem se aflau 61 de cavaleriști texani conduși de proaspăt promovatul colonel Mirabeau B. Lamar ce plănuiau să încercuiască flancul stâng mexican. Cu o zi înainte, Lamar era simplu soldat în cavalerie dar, datorită curajului și inteligenței de care a dat dovadă într-o mică ciocnire
Bătălia de la San Jacinto () [Corola-website/Science/321352_a_322681]
-
în principal din soldați profesioniști, dar care fuseseră pregătiți să lupte în formații, schimbând salve cu inamicul. Mexicanii erau prost pregătiți și prost înarmați la momentul atacului. Majoritatea dormeau cu soldaderas (soțiile și femeile-soldat), unii plecaseră să adune lemne, iar cavaleriștii erau pe cai fără șa, cărând apă. Generalul Manuel Fernández Castrillón a încercat cu disperare să improvizeze o rezistență mai organizată, dar a fost și el ucis. Soldații săi au fugit panicați, iar linia defensivă a lui Santa Anna s-
Bătălia de la San Jacinto () [Corola-website/Science/321352_a_322681]
-
râului unde s-au înecat. Texanii i-au urmărit pe inamicii care fugeau, strigându-le „take prisoners like the Meskins do!” („luați prizonieri ca [mexicanii]!”), cu referire la arderea cadavrelor după Alamo și de uciderea prizonierilor la Goliad. Unii dintre cavaleriștii mexicani s-au aruncat în pârâul revărsat de pe podul lui Vince dar au fost împușcați în apă. Houston a încercat să-și calmeze oamenii, dar a fost ignorat. Generalul Juan Almonte, comandând ce mai rămăsese din rezistența organizată a mexicanilor
Bătălia de la San Jacinto () [Corola-website/Science/321352_a_322681]
-
Călărași, mai demult "Călărași-Târg", este un oraș din raionul omonim din Republica Moldova. Aici se află "Călărași-Divin", o întreprindere importantă de coniac. Călărași are sensul de soldat din cavalerie, cavalerist. Călărașii constituiau unul dintre elementele principale ale vechii armate ale Țării Moldovei. În Moldova călărașii asigurau paza hotarului contra tătarilor și altor invadatori. Tot ei erau însărcinați să ducă corespondența la domn și de la domn. Orașul Călărași se așterne pe
Călărași, Moldova () [Corola-website/Science/297486_a_298815]
-
Oștenii domnului Moldovei ademiniți de natura Codrilor din preajmă și frapați de farmecul peisajului podgorean, au descălecat și au rămas aici pentru totdeauna împreună cu căpeteniile lor. Ostașii - călăreți se numeau pe atunci călărași. Etimologia toponimului Călărași: Călărași - soldat din cavalerie, cavalerist. Călărașii constituiau unul dintre elementele principale ale vechii armate moldovenești. Ei se recrutau din boieri și din slujitorime, aceasta din urmă făcând parte din clasa răzeșilor, cărora domnitorul le acordase anumite privilegii, pentru ca să slujească în armată fără leafă. Acest fenomen
Călărași, Moldova () [Corola-website/Science/297486_a_298815]
-
spre cursul Dunării de mijloc corpul cavaleriei de gardă, urmată de un regiment de infanterie. Rușii au făcut un transfer de trupe: infanteriștii nou veniți au înlocuit militarii staționați la Silistra, care au fost la rândul lor trimiși la Șumla. Cavaleriștii de gardă s-au deplasat la Varna. Între timp, la jumătatea lui august, rușii au trimis în regiunea Dunării de jos Regimentul de Gardă, și la scurtă vreme Regimentul al 2-lea de infanterie. Infanteriștii urmau să înlocuiască unitățile de la
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
care a ținut-o până la 4 decembrie, când divizia s-a repliat spre Pimen Cerni. A luat parte la "Operațiunea Wintergewitter" - încercarea de despresurare a Armatei 6 germane; încercarea a eșuat, iar de pe 26 decembrie 1942 a început retragerea generală, cavaleriștii români fiind încontinuu hărțuiți de tancurile sovietice. Pe 7 ianuarie a trecut Donul și și-a continuat drumul spre țară, unde a ajuns pe 4 aprilie 1943. Pentru modul în care a comandat Divizia 8 Cavalerie în momentele grele din
Radu Korne () [Corola-website/Science/307425_a_308754]
-
din regiunea Sasun, oferind arme populației locale pentru a se autoapăra împotriva epurărilor din timpul domniei lui Abdul-Hamid al II-lea. În iunie 1896, Partidul Liberal Democrat Armean (Armenakan) a organizat apărarea orașului Van, pe care soldații trupelor neregulate „hamidiye” (cavaleriști kurzi, turci, turkmeni și iuruci) se pregăteau să îl atace. Armenakan și aliații lor Hunchakian, (care erau cu toții membri ai FRA), au trimis în zonă toți luptătorii înarmați pe care i-au putut mobiliza, pentru a-i apăra pe civili
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
să atace patrulele militare și de poliție, ucigându-i pe cei care se predau. Circa o sută de baricade au fost construite pe parcursul următoarelor câtorva zile. În zona străzii Wschodnia, muncitorii au deschis focul asupra unei companii de soldați și cavaleriști, iar în strada Południowa, o unitate de jandarmi a fost înconjurată. În oraș au izbucnit mai multe incendii, muncitorii aprinzând prăvăliile de băuturi alcoolice, iar forțele guvernamentale au atacat primele baricade, la început fără prea mult succes. Reprezentanții țariști au
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
Mihai I al României). Absența regelui Ferdinand a fost justificată prin faptul că acesta era grav bolnav, el urmând să moară la 20 iulie 1927. După inaugurarea acestui monument, delegația regală a participat la ora 11,30 la dezvelirea Statuii Cavaleristului în atac. La inaugurarea monumentului, au existat și opinii care l-au considerat o lucrare nereușită. Cităm din presa vremii: "„... o lucrare culinară de frișcă. Se cunoaște mâna unei femei. Reprezintă grupul celor cinci dosuri...”" În anul 1947, Comisia de
Monumentul Unirii din Iași () [Corola-website/Science/307916_a_309245]
-
comasate sub numele de Oituz, nume luat și de satul de reședință (Grozești). Alte două sate apărute între timp, Hatmani și Pistioaia, au fost atunci desființate și comasate cu satele Oituz, respectiv Hârja. În comuna Oituz se află "Monumentul eroilor cavaleriști din Primul Război Mondial", monument memorial sau funerar de interes național, opera lui Vasile Ionescu-Varo, ridicat în 1924 pe dealul Coșna de lângă satul Oituz.
Comuna Oituz, Bacău () [Corola-website/Science/300687_a_302016]
-
din a doua linie au fost plasați perpendicular față de linia întâi, joncțiunea dintre cele două având loc în dreptul turnului. Această a doua linie era compusă în principal din batalioanele lui Nordmann, greu încercate cu o zi în urmă. Pe câmpie, cavaleriștii lui Nostitz, atacați de dragonii lui Grouchy și Pully, s-au retras pe platou, spre extrema stângă a trupelor austriece. Cele trei divizii ale Corpului IV trebuiau să păzească platoul dintre turn și aripa stângă a Corpului lui Hohenzollern. Rosenberg
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
franceză nu profită de ocazie pentru a lansa o contrașarjă. Desfășurați prea în spate conform ordinelor comandantului lor, pentru a fi protejați de mitralia inamică, oamenii lui Nansouty răspund prea târziu apelului lui MacDonald iar călăreții din Gardă ai experimentatului cavalerist Walther nu intră deloc în acțiune, comandantul răspunzând că „Garda nu acționează decât la comanda Împăratului însuși sau a comandantului nostru, Mareșalul Bessières”. Însă Împăratul se afla departe de această acțiune, iar Bessières fusese rănit și se afla în spatele liniilor
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
până la plajă, dar numai când se considera că distrugătoarele opriseră focul inamic. Ploaia reducea vizibilitatea și oferea acoperire. Ultimul distrugător a fost descărcat la 12:50. Marina pierduse doi morți și trei răniți. Pentru moment, era mai sigur la țărm. Cavaleriștii au cucerit aerodromul. Opoziția sporadică le-a permis să instaleze mitralierele antiaeriene pe plajă, să descarce proviziile și să trimită patrule spre interior. Doi soldați au murit și trei au fost răniți. La 16:00, generalul MacArthur și amiralul Kinkaid
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
peste rampa de bușteni a băștinașilor. Escadrila a 2-a din Regimentul 5 s-a retras în interiorul liniei pentru a o înlocui. În vreme ce rocada era în desfășurare, japonezii au lansat un atac la lumina zilei. Acesta a fost respins de cavaleriști, cu ajutorul artileriei și a tirului de mortiere, dar atacul american a fost amânat până la sfârșitul după-amiezei. Atacul s-a împotmolit într-un teren minat de japonezi și până în zori s-a ajuns abia la rampa de bușteni. În dimineața de
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
Kittyhawks din escadrila 76 care au aruncat bombe de . Asaltul a fost efectuat de pe trei LVT-uri de provizii. Pentru a evita uzura, ele au fost tractate peste limanul Seeadler de LCM-uri și eliberate pentru drumul final până la țărm. Cavaleriștii au găsit buncăre bine construite și bie poziționate cu câmpuri de tragere parțial suprapuse care acopereau toate căile de apropiere, și lunetiști foarte preciși. A doua zi dimineața, un LCM a adus un tanc mediu, mișcare la care japonezii nu
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
construite și bie poziționate cu câmpuri de tragere parțial suprapuse care acopereau toate căile de apropiere, și lunetiști foarte preciși. A doua zi dimineața, un LCM a adus un tanc mediu, mișcare la care japonezii nu au avut răspuns, iar cavaleriștii au reușit să-i învingă pe apărători, pierzând opt morți și 46 de răniți; s-au numărat 43 de japonezi morți din personalul marinei. Batalioanele 61 și 271 Artilerie de Câmp au fost mutate la Hauwei, în vreme ce 99 s-a
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
a este o armă albă folosită de infanteriști și cavaleriști în bătăliile din Antichitate sau Evul Mediu. Ea era o prăjină lungă de lemn căreia, la capătul său, i se lega o bucată de formă conică, ascuțită, de fier sau bronz, cu care dușmanii erau loviți de la distanță. Mărimea era
Lance () [Corola-website/Science/324269_a_325598]
-
graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somația, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia. După masacru răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost ingropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari - vii, morți sau muribunzi. Două zile
Masacrul de la Fântâna Albă () [Corola-website/Science/301418_a_302747]
-
abandonat partea lor, alăturându-se părții regelui polonez Ioan Cazimir al II-lea Vasa, fiind admis sub comanda hatmanului Ștefan Czarniecki și Jerzy Sebastian Lubomirski. În timpul bătăliei de la Varșovia din 1656, Ioan a comandat un regiment puternic de 2.000 cavaleriști tătari fiind promovat cu titlul de Lord purtător-de-drapel al Coroanei. Un susținător puternic al fracțiunii franceze, Ioan a rămas loial regelui în timpul rebeliunii Lubomirski, ceea ce l-a ajutat în cariera sa militară. În 1665, Ioan s-a căsătorit cu Marie
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
îi scuti de bir pe cei doi mazili și pe patru preoți din localitate. Dar convoaiele în drum spre front, ajungând la podul stricat de peste Răut, dădeau busna în sat. Țăranii erau siliți să adăpostească, să hrănească nesfârșitele torente de cavaleriști și pedestrași. Băștinașii neputând suporta această grea povară, părăseau casele, se refugiau în codrii de peste lunca mlăștinoasă, acoperită de hățișuri imense și stufării. La începutul veacului al XIX-lea în sat rămaseră numai 88 de familii. O parte din populație
Sărătenii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305219_a_306548]