644 matches
-
acum, era schizofrenic, iar schizofrenia îi ținea loc de morală. Pe schizofrenicul care aude voci nu poți să îl judeci după legile justiției sociale, trebuie mai degrabă să îi aduni pe toți laolaltă și să îi lași să trăiască în cavernă. Și mai cu seamă trebuie să îi studiezi clipă de clipă. Numai astfel ne putem face o idee despre începuturile umanității. * Dementul este stăpânul unei realități paralele în care omul reprezintă un simplu pretext. Modelul de ființă care populează lumea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu fac lucruri. Altul îi repede pe toți zicând că însuși Ceaușescu era un aurolac. Regele aurolacilor. Aurolacii încep să deseneze pe geamuri. Porcării. Acele porcării îi fac să se simtă în siguranță. Le sunt familiare. Își marchează teritoriul. Omul cavernelor desena pe pereții peșterilor cerbi, mamuți răpuși, urși. Funar a vopsit băncile Clujului. Nevoia de creativitate rămâne constantă în toate perioadele istoriei. Asistăm la un schimb cultural între niște barbari și niște oameni dintr-o altă cultură. Interesant e cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de radiesteziști și sub numele de puncte geopatogene, au efecte nocive asupra țesuturilor biologice. Prezența celor doi vulcani stinși din Pleistocen, unul la nord-vest de Harbin, iar celălalt la sud, Între care au apărut două grupuri de gheizere și numeroase caverne și falii, ar explica majoritatea evenimentelor de telepatie și clarviziune raportate de cei care au petrecut mai multe zile acolo, sau ciclurile emoționale, Însoțite frecvent de fenomene luminoase și halucinații, acestea din urmă atribuite În special faliei Collayomi. Se pare
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ceruri într-o cămașă de noapte roz. Ce dezgustători pot fi oamenii! Pe evrei îi disprețuiesc pentru obtuzitatea lor, pentru felul cum pretind mereu că au dreptate, pentru incredibil de bizarul complex de superioritate de care suferă acești oameni ai cavernelor care sunt părinții și rubedeniile mele - când vine, însă, vorba de lucruri ieftine și înzorzonate, de superstiții care ar face până și o gorilă să roșească, goimii sunt de neîntrecut. Ce tăntălăi neghiobi și nenorociți trebuie să fie oamenii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
au fost descoperite fosile de antropoid, denumit de cercetători "Omul de la Beijing (Peking)", se află în Munții Longgu, la 48 km sud-vest de capitala Beijing, o regiune deluroasă cu roci calcaroase, unde s-au format în timp multe peșteri și caverne. Una dintre peșterile naturale, cu lungimea de la est la vest de aproximativ 140 m, a primit numele de "Homo Antropoidus Cave". Cercetătorul suedez Johann Gunnar Andersson a fost primul care a descoperit în această peșteră, în 1921, fosile de antropoid
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
înainte de a împlini 14 ani, doar 4,5% depășind vârsta de 50 de ani. În 1930, în partea superioară a munților Longgu au fost descoperite fosile de antropoizi care au trăit acum 20000 de ani. Ei au fost numiți "Oamenii cavernelor din vârful munților". În anul 1973 au fost exhumate în zonă fosile de antropoizi numiți " Omul nou de peșteră", ceea ce arată continuitatea și evoluția antropoidului Beijing. Cercetările arheologice demonstrează că antropoidul de la Beijing a trăit cu aproape 690000 de ani
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să mă ucidă, m-am gândit la imaginea unui oraș gol, cu o tehnologie lăsată în voia sorții. În depozit, dincolo de palisada distrusă, un grup de mașini abandonate zăcea în lumina înălbită. Am trecut de contrafortul zgâriat de ciment către caverna întunecată a pasajului superior, unde eu și Vaughan ne îmbrățișaserăm printre pilonii de ciment, ascultând traficul care bubuia deasupra. Catherine ridică ochii spre bolțile ca de catedrală ale pasajului superior, ca o succesiune de țarcuri submarine goale. Am oprit mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Sosești, punctual, la Universitate, îți croiești drum printre fetele și băieții așezați pe scările monumentale; te învârți, pierdut, între zidurile austere, pe care studenții le-au ilustrat cu scrieri enorme în majuscule și cu desene minuțioase - la fel cum oamenii cavernelor simțeau nevoia s-o facă pe pereții reci ai peșterilor, pentru a pune stăpânire pe lumea minerală, atât de străină și neliniștitoare, pentru a se familiariza cu acei pereți, a-i aduce în spațiul lor interior, a-i atașa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
abrupt, chiar sub stînca mare ce Îi slujea drept turn de veghe. Avu nevoie de aproape un ceas ca să ghicească, mai degrabă decît să-și confirme, că sub o ieșitură aflată la vreo zece metri de culme se deschidea o cavernă cu margini neregulate, prin care efectiv intrau și ieșeau, zburînd cu repeziciune și desăvîrșită siguranță, familii Întregi de corbi-de-mare. Își spuse, cu o logică Întărită de libertatea mișcărilor și de viteza pe care acestea o căpătau În venirile și plecările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care efectiv intrau și ieșeau, zburînd cu repeziciune și desăvîrșită siguranță, familii Întregi de corbi-de-mare. Își spuse, cu o logică Întărită de libertatea mișcărilor și de viteza pe care acestea o căpătau În venirile și plecările lor, că de fapt caverna interioară, În pofida neînsemnatei intrări, al cărei diametru nu depășea doi metri, trebuia să ajungă la niște dimensiuni deloc de neglijat, pricină pentru care chiar În acea după-amiază căută să coboare pînă la ea și, cu toate că i se păruse din cale-afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ba chiar fusese de două ori pe punctul de a se prăbuși În hău, ceea ce descoperise l-a răsplătit cu vîrf și Îndesat pentru toate primejdiile prin care trecuse. Strîmtă la Început, gura peșterii se deschidea aproape imediat spre o cavernă uriașă, de vreo cincizeci de metri lungime și tot atîția lățime, Înaltă, uscată și primitoare, straniu luminată, Într-o tonalitate difuză pe care i-o ofereau zeci de găuri micuțe sfredelite În peretele de stîncă și În care urzeala cuiburilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
legă cu putere picioarele prizonierului său, transformîndu-l Într-un fel de balot incapabil să facă singur un gest, Îi astupă gura cu un căluș dintr-o bucată ruptă din propria-i cămașă și Îl obligă să se rostogolească pînă În fundul cavernei, unde rămase Întins cu fața În jos, ca o zdreanță tremurătoare. - Dacă Încerci să scapi, mă-ntorc și te fac bucăți, a fost tot ce i-a mai spus, Înainte de a camufla cu pietre și crengi intrarea În peșteră. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se să‑i privească În ochi, măcar pe furiș, cu o uitătură mijită, prin care s‑ar fi Întrezărit albeața, ca la lunatici, dar ei cântau psalmi și rugăciuni; astfel erau ei purtați de lunatici prin galeriile peșterii, pe sub bortele cavernei, printre găvane adânci cu temple din spumă de cristal, prin galerii Înguste cu arcada joasă. Dar de unde, oare, atâta siguranță În pașii lor, de unde acea liniște solemnă În care se deplasau printre atâtea obstacole, purtându‑și povara cu atâta sprinteneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ne dezmorțim picioarele și ne pălmuim hainele să iasă praful. Ne îndreptăm spre amfiteatru, și ținem pumnii c-o să auzim ultimele cuvinte ale domnului Whittier. Eroziune Un poem despre domnul Whittier — Aceleași greșeli pe care le făceam când locuiam în caverne, spune domnul Whittier, le facem și azi. Așa că poate ne e dat să ne batem și urâm și torturăm unii pe alții... Domnul Whittier își apropie scaunul cu rotile de marginea scenei, domnul Whittier cu mâinile lui pătate, cu țeasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
palmele lui, topește-mă în apele limpezi ale ochilor tăi, iubirea mea! Eu respect tradiția, Mioara, de a fi iarnă interioară! Dacă oamenii s-au închis în sine, eu de ce n-aș face la fel? Închisă ca tine, îmi privesc cavernele gândurilor. În gorgane oboseala curge pe străzi, voma veninului pe caldarâm, mizeria defecărilor mele peste oraș. Sunt în derâderea vremurilor! Așa cum vremurile sunt o derâdere! E prilejul de a ne vedea urâțenia. Mi-au murdărit mitul cu alte mituri, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unei iluzii de a dispărea vreodată, am înțeles cu toții că Nilă însuși era o chintesență a tăcerii într-un Univers de Gălăgie. Numai că tăcerea era dominată de Noapte, în timp ce în jur era soare continuu. Refugiat în el, ascuns în cavernele de beznă, înconjurat de liniștea dureroasă, era normal ca ochii să vadă soarele umbrit de hăurile sale. Cu această peșteră în suflet, avea să-și parcurgă zilele sub soare. Nu a tulburat pe nimeni, nu a lăsat nicio urmă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
hotărâtă la suprafață, simțind prin pori gradul de uscăciune al Pământului, cu grija pe care frica de umiditate îi alertă instinctul vizualizat, în mărime direct proporțională cu groaza și cu urletul de leu din epilogul vieții, o gură cât o cavernă, să-i zicem, gura tunelului de la Filești. (Nu zicem! Ei bine, cât a unui Pește!). Dacă ar fi știut că în clipa aceea gângania miriapodă va fi martora unui eveniment cosmic cu conotații mistice, la care și ierarhiile zeităților Cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pocit, cu un kalașnikov mai mare decât el atârnându-i peste turul pantalonilor. Mai mult de un metru și patruzeci noul șef al postului de miliție nu avea, dar compensa acest teribil handicap fizic printr-o înfățișare de om al cavernelor. Salutând cu un glas gros de tot, care-i ieșea parcă direct din cizmele-i lăbărțate, cu tălpi de mărimea 48-50, șeful postului de miliție traversă crăcănat și zborșit încăperea și se trânti cu turul larg al pantalonilor pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bunicului meu. Eram glasul spiritului lui în lume. Cred chiar că luam adesea un toc și gesticulam cu el. Poți oare vedea pe Manfred Marklund că a fost atât de bolnav, încât era să moară de oftică, și că avea caverne și hemoptizii? Ceea ce observi imediat este că are o înfățișare uscățivă și sănătoasă. Ar putea fi sportiv de performanță sau un tăietor de lemne ce grăbește spre unul din punctele de control ale zonei de tăiere. Se mișcă cu forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de psihopați, de indivizi al căror ideal de viață era să le aducă nu servicii, ci deservicii pline de perfidie semenilor, în răspăr cu toate preceptele morale. Scrisese odată un articol pe tema asta, de altfel: De ce ne întoarcem în caverne cu laptop-ul în brațe? Sau dacă, și mai rău, îi mai trecuse prin minte, se afla în postura tipului acela onest și integru, dintr-un film de Hitchcock, folosit drept momeală de către serviciile secrete pentru a prinde o bandă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Păunescu este un film cuminte, după rețetă, care punctează însă foarte bine o temă socială aflată până nu demult în centrul dezbaterilor în Peninsulă, și anume problema imigranților români/romi. Câteva crime spectaculos mediatizate au creat imaginea unui român al cavernelor, fioros, primitiv-lombrosian, violator și ucigaș în serie. Întâlnirea cu acest specimen în locuri lăturalnice poate fi fatală, iar milițiile cetățenești organizate ad hoc revendicau o stare de necesitate și o psihoză generalizată întreținută convenabil în perioada campaniei electorale. Cazul Mailat
Duios Francesca trecea... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6830_a_8155]
-
la suprafață resurse care îi fac invulnerabili. Odată pusă în acțiune, forța obscură îi împinge înainte furtunos și nu mai pot pierde. În anumite momente de răscruce, avansând ca niște somnambuli, rostind stâlcit, confuz, fraze de nedeslușit, acești oameni ai cavernelor, costumați la fel ca niște oameni oarecare, se prezintă la vedere" (p. 222-223). Atitudinea față de femei a acestor stranii parveniți e una de "învăluire și spulberare". "Randamentul maxim în prinderea muierilor în laț capătă la ei, totuși, agresivitatea de factură
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
fi primit încuviințarea de a prezenta caseta video. În 1999, Ron Wyatt a decedat, dar prietenul său, Bill Fry, îi continuă cercetările, prezentând celor interesați dovezile. Conform celor spuse de către cei doi americani, relicva ar fi fost ascunsă într-o cavernă aflată sub Golgota, stânca pe care a fost răstignit Iisus. În urma cutremurului produs după moartea Mântuitorului pe cruce, stânca s-a fisurat, iar sângele lui Iisus s-ar fi scurs pe capacul Chivotului, numit și capacul ispășirii, potrivit ortodoxia.md.
Misterul "Chivotului Legii", pe cale de a fi elucidat () [Corola-journal/Journalistic/62545_a_63870]
-
fi folosit drept introducere la cutremurătorul capitol al lui Tony Judt: „Există momente când, chiar și pentru ochiul sobru al Rațiunii, lumea tristei noastre Umanități poate căpăta aparența Iadului - însă imaginația omului nu e Carathis ca să-i exploreze nepedepsită toate cavernele. Vai! sumbra legiune a terorilor sepulcrale nu poate fi socotită întru totul fictivă -, ci, precum demonii în a căror tovărășie Afrasiab a făcut călătoria pe Oxus, ele trebuie să doarmă, altminteri ne devoră - ele trebuie să doarmă, altminteri pierim.” La
Memorii de dincolo de mormânt (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5252_a_6577]
-
umanitate din care provenim. Desenele constituie limbajul unui mesaj închis într-o capsulă temporală, un mesaj generic care nu ne este adresat direct, dar care vine din noaptea timpului cu un întreg univers. Cum putem traduce emoția acestui om al cavernelor, vechi de mai bine de 30.000 de mii de ani - cifra urcă, de fapt, până la 40.000? Într-un fel, vedem ceea ce el vede, dar nu direct, pentru că animalele nu îi „pozează”. Desenatorul le poartă în spatele pleoapei și le
Cai negri pe pereți by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5420_a_6745]