1,171 matches
-
destin, emblema pigmentată a fluturelui omniprezent, Maria plutește deasupra banalității meschine a vieții ei de muncitoare și trăiește într-un București oniric. Se avântă în feeria spectacolelor, identificându-se până la delir cu personajele lor sau explorează înfiorată lumea larvară a cavourilor. Dar ce altceva reprezintă "mămica", decât componenta feminină a autorului însuși obsedat - după cum s-a văzut și în prozele lui precedente - de dualitatea lui androgină? Imaginația scriitorului este pe cât de delirantă pe atât de contagioasă. Autorul și cititorul se întâlnesc
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
răsplății... * * * Sînt cu S. acasă la el în biblioteca lui care îi îmbracă pereții garsonierei strîmte învelindu-i pe toți și care dau oricărei conversații un ton înăbușit din cauza formidabilei căptușeli de celuloză; ...un ton cavernos, ceva în genul unui cavou de celuloză, plus mirosul dulceag-acru de pap și de celuloză răscoaptă a atîtor opere clasice nemuritoare și în care s-au cuibărit demult ploșnițele atacîndu-l noapte de noapte pe imprudentul locatar, ele apărînd dintre filele țepene unde se ascundeau vii
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
oul martir/ Și mușc din carnea virtuală/ A găinușei ce-ar fi putut fi,/ Cu mofturi de donna medievală,/ Ce-și reprimă grațios fiziologia./ Pun, va să zică,/ Ketchup & muștar & sare,/ Pe găinușa comprimată în galbenul glob/ (Palat de nuntă și, evident, cavou)/ Și mușc./.../ Și totul e banal ca moartea." (Scenă de gen cu micul dejun inclus) Deconstrucția și reconstrucția poeziei nu constituie însă pentru autoarea volumului împărțit la doi o preocupare sistematică sau - Doamne ferește! - un program estetic. Din sugestii livrești preluate
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
devitalizării, al "dispariției", al aneantizării, eul liric capătă conotațiile corespondente. Spre deosebire, bunăoară, de "demiurgicul" Arghezi, Bacovia se identifică cu individul frustrat, șters, anonim, suferind. E "naufragiatul" din arhaicele locuințe lacustre, elevul palid și terorizat dintr-un "liceu-cimitir", frecventatorul de cavouri, mușteriul cîrciumilor sordide, supraviețuind mai mult decît viețuind, combustibilul său fiind de "tăceri și singurătate". În consonanță cu acest ritual al reducției existențiale, nu șovăie a-și minimaliza, în unele împrejurări, și arta, declarînd, în 1927, într-un interviu acordat
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
care le-am evocat. L-am cunoscut cam pe vremea în care reintra în legalitate. Ne-am împrietenit ușor și i-am ascultat, fascinat, poveștile despre gazetari și politicieni de altă dată. Multe le va fi luat cu el în cavoul familial de la Belu, la cîțiva pași în stînga capelei de pe aleea centrală. Nu știu să fi scris mare lucru. Ca secretar general de redacție, Mircea Grigorescu făcea de toate. Era absolut neobosit. Ținea rubrici întregi, săptămînal (el a reintrodus în
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]
-
Constantin Țoiu (variante) Vorbește dl. Zăvoi, fost primar într-o urbe, dînd instrucțiuni meșterilor locali care se pregătesc să-i ridice cavoul: "Să fie adînc și confortabil, atîta vreau. Adînc, să nu dea ploaia în el și confortabil că un pat așa... pînă la învierea de apoi. Adînc și confortabil, e tot ce vreau și vă cer. Restul, vă privește... Stați așa
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
dacă mai așteaptă și alții în spate, îi stropești și pă ei, depinde... Roma n-are altceva mai bun - vă spui - decît apa; apa ei ilustră... horațiană... Încolo, numai năluci, numai fantome, în barocul suprapus al cetății catolice eterne... un Cavou uriaș dat cu ocru, culoarea funestă, arheologică... Sanctuarul existenței unde aceasta din urmă, existența, zace ca o foaie de nuc uscată între filele unei cărți neinteligibile... Nea Bebe pe urmă, mă dusese să-l văd pe Moise răsucindu-și gînditor
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
ale cărei obișnuințe recunoștința nu-și găsea locul. Dar semnul că stihia decedatei avea să-l urmărească în continuare, grație unei fatalități trecînd peste condiția muritoare, este că în 1989 Bernhard a acceptat să fie înmormîntat la Viena, chiar în cavoul familiei Stavianicek, alături de fosta lui protectoare, fără a fi stînjenit de amănuntul funerar că tot acolo odihneau rămășițele soțului Franz Stavianicek, un doctor cumsecade care avusese bunul-simț să moară la timp, pentru a nu fi martorul Anschluss-ului amoros. În testament
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
așezându-se în grabă care pe unde au găsit un adăpost, fără frică de oameni sau de animale. Vântul a încetat să mai bată. Cutremur, Mesaj, cutremur, apoi liniște. O liniște profundă, ca tăcerea în miez de noapte dintr-un cavou săpat adânc în pământ. Apoi, brusc, totul a revenit la normal, dacă a mai putut ceva să se numească normal. Vântul și-a reluat suflarea, lumina a revenit ca înainte de Mesaj, păsările și-au reluat zborul. Oamenii, după înmărmurirea din
Mesajul care a schimbat omenirea. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_366]
-
același timp toate virtualitățile cuvintelor întrebuințate, fie ele de natură fonologică, semantică, istorică, idiomatică sau, pur și simplu, contextuală”. Iar criticul invocă două atitudini interpretative, ambele, evident, discutabile: unul cu trimitere la „iubita poetului”, altul la „îngerul de bronz de pe cavou”, realitatea polisemică a versului fiind, de fapt, întodeauna deschidere, niciodată închidere în sens unic. Ne vom permite, deci, și noi o „interacțiune”: dacă somnul e considerat antropologic, de mult, ca asemănător morții, cadedus din moarte, venind din aceasta ca formă
Refuzul „postmodern“ al lecturii – un simptom? by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/2773_a_4098]
-
nu. Istoricul literar român încheie apodictic: „Nicio deteritorializare „literară” nu funcționează mai puternic decât în spațiul bacovian. Tot ce se vede aparține unei alte lumi (subl. aut.). Unei nefericite globalizări. Bacovia nu face decât să descrie mereu spațiile de pasaj - cavoul, mormântul, cimitirul. Ceea ce se vede - ceea ce vede el - nu e decât o imagine a locului în care ființa a murit”. Într-o traducere liberă, de tip speculativ, termenul deteritorializare s-ar traduce prin absența conștientă a inspirației din matricea originară
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
într-o zonă unde a mai fost descoperit un osuar unde ar fi fost înmormântați membrii familiei lui Iisus. Pe capacul unui osuarului scrie în limba greacă: “Divine Iehova, trezește-te!” Alături sunt alte inscripții și desene specifice primilor creștini. Cavoul se află foarte aproape de altul, descoperit în anul 1980, care a stârnit atunci o mare controversă, pentru că arheologii afirmau că acolo a fost îngropată familia lui Iisus, dar această variantă nu este unamim acceptată de istorici și teologi. Ambele cavouri
Descoperirea care zguduie creştinismul: Iisus nu a înviat niciodată () [Corola-journal/Journalistic/23465_a_24790]
-
Cavoul se află foarte aproape de altul, descoperit în anul 1980, care a stârnit atunci o mare controversă, pentru că arheologii afirmau că acolo a fost îngropată familia lui Iisus, dar această variantă nu este unamim acceptată de istorici și teologi. Ambele cavouri ar fi aparținut lui Iosif din Arimateea, care, după cum spun si Scripturile, l-a îngropat pe Mântuitor în mormântul său. Dacă într-adevăr așa s-au petrecut lucrurile, Iisus nu a înviat, cum cred creștinii, ci a rămas în cavou
Descoperirea care zguduie creştinismul: Iisus nu a înviat niciodată () [Corola-journal/Journalistic/23465_a_24790]
-
cavouri ar fi aparținut lui Iosif din Arimateea, care, după cum spun si Scripturile, l-a îngropat pe Mântuitor în mormântul său. Dacă într-adevăr așa s-au petrecut lucrurile, Iisus nu a înviat, cum cred creștinii, ci a rămas în cavou și a putrezit ca orice om, afirmă arheologii. Noul mormânt atribuit lui Iisus a fost găsit în anul 2010, dar abia acum autorii descoperirii, James Tabor și Simcha Jacobovici, au decis să vorbească despre aceste subiect.
Descoperirea care zguduie creştinismul: Iisus nu a înviat niciodată () [Corola-journal/Journalistic/23465_a_24790]
-
se schimbă pe 40 cu Enescu ș.a.m.d.. La vremuri noi, oameni noi, așa că, de s-ar fi apelat la topul miliardarilor de-acum, romanticii noștri ar fi meritat să-și vadă și chipul pe bumașcă, nu doar pe cavourile de sticlă și marmură, dotate cu fotolii, televizoare și grătare, unde, de sărbători, se mai poate petrece la o friptană și-o butelcă de vin, spre bucuria decedatului și a celor veniți c-o diblă și-un acordeon s-alunge
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92514_a_93806]
-
proaspătă confesiune a Oanei Zăvoranu, în contextul scandalului cu vrăjitoarele, aflat în plină desfășurare. “Îmi spuneau că trebuie la 12 noaptea să fim în cimitir. Că vor scoate cei nouă necurați care sălășluiesc în mine. M-au dus într-un cavou unde erau două cadavre. M-au pus să pup acești morți. Mi se dădea să beau un lichid. Aveau grijă să mă purifice. Îmi dădeau această licoare de fiecare dată când ne întâlneam. M-au pus să ating sicriele, să
Zăvoranu, vrăjitoarele, morţii, broaştele, şerpii şi cei nouă necuraţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20520_a_21845]
-
Simona Tache Am citit în metrou, peste capul unui cetățean, că nu știu ce familie de bogătani și-a făcut, la Bellu, cavou cu 4 niveluri și lift. Am mai văzut, pe la televizor, cavouri-sufragerie, cu canapele, televizor (cuptor cu microunde?) și aer condiționat, dar să te plimbi cu liftul prin mormânt mi se pare deja mult mai tare. Cu condiția să angajezi și
Care ţii, bă, liftul? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21155_a_22480]
-
Și tu rămâi cu paguba... Auziți judecată! Cum-necum l-am dus cu copârșeul pe Oane la groapă. L-au plâns neamurile, prietenii și rudele și l-au înjurat în gând dușmanii, dacă cumva a avut. După ce l-am băgat în cavou și i-am pus placa deasupra, ne-am luat fiecare rămas bun de la defunct, spunând îndurerați și înlăcrimați cuvinte frumoase de „adio” sau de „la revedere”. Ne pregăteam să plecăm de lângă mormânt și ne uitam la Livu că parcă îi
CÂND A MURIT OANE... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384146_a_385475]
-
și vile, Dar tot bogați le folosesc, Iar cei săraci au numai vise, Pentru care din greu muncesc. Pe stradă, cerșetori cu carul, Ca și la noi, nimica nou, Doar că aicea sunt închiși În ei înșiși, ca-ntr-un cavou. Rar surprinzi zâmbete pe față Sau oameni luminoși, senini... Discuții „elevate“ numai Despre concedii sau mașini ... Civilizație, n-am ce zice, Ei au cât pentru zece țări, Dar oamenii din jurul nostru Sunt toți ca niște “arătări”. Vecina mea, de-aceeași
DOR DE ŢARĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383708_a_385037]
-
în sfârșit. Mandragora, adevăratul nume al fericirii. Ghioaga este sora ghiocului. Am studiat tot ce s-a scris despre cai. Numai struțul este mai ciudat, nu știm. Țopăie morții în cimitir, Sus e statuia lui Vladimir, Oasele urșilor saltă-n cavou, Umblă Columb, în mână c-un ou. Dansează beat bietul ... Citește mai mult adevărat îți spun, fiecare e ucenicul cuiva,înrâurirea excesivă duce la nemulțumire,robinsonii barurilor de noapte, din cei ce rătăcesc,câinii de pripas, cei merituoși trezesc invidia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
în sfârșit.Mandragora, adevăratul nume al fericirii.Ghioaga este sora ghiocului.Am studiat tot ce s-a scris despre cai.Numai struțul este mai ciudat, nu știm.************************************* Țopăie morții în cimitir,Sus e statuia lui Vladimir,Oasele urșilor saltă-n cavou,Umblă Columb, în mână c-un ou.Dansează beat bietul ... XXV. PE CALEA VICTORIEI, de Boris Mehr , publicat în Ediția nr. 1757 din 23 octombrie 2015. Pe Calea Victoriei Pe Calea Victoriei mă plimb, Citesc din Tao Te King, Calea este bătătorită
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
speranță. O fată cuminte, absolventă de medicină...Și, de unde-mi cunoaște ea numărul de telefon?.. O cunoscuse pe maică-sa la cimitir...își îngropase unicul băiat, inginer...mort într-un accident când se-ntorcea din Spania...Avea mormântul în apropierea cavoului familiei ei. Cu fețele plânse, și-au împărtășit durerile sufletești. Băieții lor se născuseră în același an, iar bietele femei îi țineau că sunt de-o seamă, deși plecaseră de-aici la date diferite. Cu fiica ei, Violeta, se împrietenise
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
pe-o gheară Ce strânge doar gâtul ce-i e destinat. Presară cuvinte și vorbe de-ocară Pe sufletul rece ce l-ai consumat. Dar visele-mi toate acum sunt deșarte Și-aș vrea să le-arunc iar în vechiul cavou. Secunda o simt parcă-i dusă la moarte Iar tu îmi vorbești ca simplu ecou. Se duc setimente zdrobite în zarea Cumva negăsitei și terne iubiri. Acum că eu plec aș vrea să-ți iau marea De vise nespuse și
REGRET TARDIV de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378318_a_379647]
-
toate bune și frumoase dar daca iubim artă, o admirăm și dacă o posedam o expunem pe pereți, nu o ascundem în pereți, sub pat sau în debarale, nu-i așa?! Și în momentul în care își asigură "bunurile", în cavou, sub pat, în pereți sau la prieteni, oare nu s-a gândit dl. Vâlcov că prea mulți oameni știu multe, și s-ar putea ca prietenii să-l vândă pentru mai puțin decât 30 de arginti?! Pe langă prejudiciul financiar
PRIMARUL SI PICASSO de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377119_a_378448]
-
cu micuțul său aparat cumpărat din Germania, fără să fie descoperit. Ele urmau să fie folosite, cândva, pentru a-și demonstra nevinovăția, presiunea oficialităților asupra sa și șantajul la care a fost supus. A ascuns casetele într-o criptă a cavoului familiei... Dacă în prima parte a cărții autorul s-a folosit cu mare lejeritate de mulți termeni pur tehnici, pentru a ne înfățișa uzina cu secțiile sale, parte din fluxul tehnologic, utilaje și instalații, incidente și accidente produse la locul
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]